3ra-122/14 — Cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-122/14 prima instanţă: M. Tertea instanţa de apel: I. Guzun, S. Vrabii, S. Leu ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Focşa Aliona în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Focşa Aliona împotriva Consiliului orășenesc Căuşeni şi Primăria oraşului Căuşeni cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 24 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Focşa Aliona, c o n s t a t ă La 18 iunie 2012, Focşa Aliona s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orășenesc Căuşeni şi în calitate de copîrît Primăria oraşului Căuşeni cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii înaintate, Focşa Aliona a indicat că, la 07 septembrie 2004 a depus pe numele Primăriei şi Consiliului oraşului Căuşeni cerere prin care a solicitat să o asigurare cu spaţiu locativ. Prin decizia Consiliului orăşenesc Căuşeni din 06 iulie 2006 nr. 8/16 cu privire la aprobarea listelor cetăţenilor solicitanţi la spaţiu locativ, proprietate publică, s-a decis aprobarea listei solicitanţilor la spaţiul locativ şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai. Astfel la categoria „invalizi de muncă de grupa I şi II” a fost inclusă şi ea. La 23 martie 2007, prin decizia nr. 3/15 cu privire la chestiuni locative, Consiliul orășenesc Căuşeni a modificat rîndul prioritar, fiind plasată în rîndul prioritar sub nr. 1. Menţionează Focşa Aliona că din 07 septembrie 2004 un număr nedeterminat de persoane au beneficiat de asigurare cu spaţiu locativ, iar ei nu i s-a acordat spaţiu locativ.

Mai susţine că de mai multe ori s-a adresat cu cereri privind asigurarea cu spaţiu locativ, însă nu a primit răspuns. 1 Indică reclamanta că prin actul de inspectare financiară tematică, efectuată de către Direcţia Generală Control şi Revizie a Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei din 21 septembrie 2011 s-a constatat că de către Consiliul orăşenesc Căuşeni s-au acordat spaţii locative pentru 20 persoane, dintre care pentru 7 persoane în afara rîndului stabilit Focşa Aliona susţine că nu dispune de un alt spaţiu locativ. La cererea prealabilă expediată în adresa Consiliului orăşenesc Căuşeni la 20 iulie 2011, a fost lăsată fără răspuns şi satisfacere. Cere Focşa Aliona obligarea Consiliului orășenesc Căuşeni şi Primăriei oraşului Căuşeni de a o asigura cu spaţiu locativ, locuinţă separată, conform prevederilor legale.

La 16 ianuarie 2013 Focşa Aliona a înaintat o altă cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Căuşeni şi în calitate de copîrît Primăria Căuşeni cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ. În motivarea acţiunii Focşa Aliona suplimentar argumentelor invocate în cererea de chemare în judecată iniţială, a indicat că a depus cerere prealabilă pe numele Primăriei şi Consiliului orăşenesc Căuşeni din 17 decembrie 2012 privind asigurarea cu spaţiu locativ, care la fel a fost lăsată fără răspuns şi satisfacere. Suplimentar, Focşa Aliona a solicitat încasarea din contul Consiliului orăşenesc Căuşeni, Primăria Căuşeni în beneficiul său a cheltuielilor judiciare în sumă de 119,75 lei şi obligarea pîrîţilor de a prezenta Actul de inspectare financiară tematică al Direcţiei Generale Control şi Revizie a Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei din 21 septembrie 2011 privind activitatea Primăriei Căuşeni.

Prin încheierea Judecătoriei Căuşeni din 17 aprilie 2013 s-a conexat într-o singură procedură pricinile civile enunţate (f.d.119-120). Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 27 mai 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 24 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Focşa Aliona şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări. La 04 decembrie 2013, Focşa Aliona a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen. Recurentul, Focşa Aliona în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat legea şi în consecinţă au emis hotărîri ilegale. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. 2 În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 18 decembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Consiliul orăşenesc Căuşeni şi Primăriei or. Căuşeni cererea de recurs depusă de către Focşa Aliona cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, Focşa Aliona nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Focşa Aliona, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. 3 În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Focşa Aliona, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Focşa Aliona se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 4