2r-60/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă R. Costru dosarul nr.2r-60/14 instanţa de apel N. Craiu A. Minciuna L. Bulgac DECIZIE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Ion Moţpan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Bounegru împotriva lui Ion Moţpan cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Ion Moţpan ca fiind depusă fără achitarea taxei de stat, c o n s t a t ă: La 29 martie 2013, Sergiu Bounegru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Moţpan cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii Sergiu Bounegru a indicat că la 10 decembrie 2010 i-a acordat cu titlu de împrumut lui Ion Moţpan suma de 9000 euro pe un termen de până la 10 martie 2011, fapt confirmat prin recipisa semnată de pârât, precum şi de martori. Până la moment pârâtul nu şi-a executat obligaţiunile contractuale şi nu i-a restituit suma împrumutului de 9000 euro. Menţionează că la 10 decembrie 2010 i-a mai acordat cu titlu de împrumut suma de 3350 euro pe un termen de până la 15 decembrie 2010, fapt conformat prin recipisa semnată de către părţi, însă până la moment nici această sumă nu i-a fost restituită de către pârât. Multiplele solicitări adresate pârâtului de a restitui benevol sumele împrumutate, nu s-au soldat cu succes.

Cere Sergiu Bounegru încasarea de la Ion Moţpan a împrumutului în mărime de 12350 euro conform recipiselor din 10 decembrie 2010, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 15 iulie 2013 acţiunea lui Sergiu Bounegru a fost admisă integral. A fost încasat de la Ion Moţpan în beneficiul lui Sergiu Bounegru împrumutul în sumă de 12350 euro şi cheltuielile de judecată în sumă de 13390 lei. La 14 august 2013, Ion Moţpan a atacat hotărârea primei instanţe cu apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Ion Moţpan şi i s-a comunicat despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 6298,5 lei până la 11 2 octombrie 2013. I-a fost explicat că în caz dacă nu va lichida neajunsurile menţionate, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi va fi restituită.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013 a fost restituit apelantului Ion Moţpan cererea de apel cu toate documentele anexate. A fost explicat apelantului Ion Moţpan că restituirea cererii de apel nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant cu aceiaşi cerere de apel, împotriva aceleiaşi hotărâri, cu aceleaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă apelantul a lichidat neajunsurile. La 14 noiembrie 2013, Ion Moţpan a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 16 octombrie 2013, cerînd repunerea în termen a recursului, admiterea acestuia, casarea încheierii şi trimiterea pricinii spre judecarea apelului în instanţa de apel. Recurentul Ion Moţpan în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel, deoarece instanţa de apel la emiterea încheierii a interpretat în mod eronat legea.

Mai menţionează că instanţa de apel nu a ţinut cont că la 15 octombrie 2013 a fost atacată cu recurs încheierea instanţei de apel din 12 septembrie 2013 prin care s-a decis de a nu dat curs cererii de apel, fapt confirmat prin avizul de recepţie a citaţiei. Astfel consideră că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 261 lit. e) CPC. În partea ce ţine de solicitarea de repunere în termen invocă că la data de 31 octombrie 2013 a revenit acasă de la tratament şi a găsit în cutia poştală plicul cu încheierea ce se contestă. Alte persoane de încredere sau rude nu dispun de acces la cutia poştală pentru a-l informa privind corespondenţa parvenită, astfel consideră că termenul a fost omis întemeiat şi este pasibil pentru a-l restabili pentru depunerea recursului în cauză.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în afara termenului legal şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum denotă actele cauzei, Ion Moţpan a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 15 iulie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Ion Moţpan, fiindu-i acordat un termen până la 11 octombrie 2013 pentru achitarea taxei de stat, iar prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013 a fost restituită cererea de apel depusă de către Ion Moţpan. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. 3 Însă, cererea de recurs a fost depusă de către Ion Moţpan la 14 noiembrie 2013, adică în afara termenului legal prevăzut de art. 425 CPC, solicitând repunerea recursului în termen pe motiv că cu încheierea în cauză a făcut cunoştinţă la 31 octombrie 2013, cînd s-a întors acasă de la tratament staţionar, anexând la recurs un certificat medical.

Argumentul invocat de către recurent precum că el a aflat despre încheierea instanţei de apel contestată la 31 octombrie 2013 nu poate fi reţinut. Articolul 116 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, iar alin. (3) din acelaşi articol că la cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Din materialele dosarului rezultă că prin încheierea instanţei de apel din 12 septembrie 2013, recepţionată de către recurent la 27 septembrie 2013 a fost informat despre necesitatea achitării taxei de stat pînă la 11 octombrie 2013 (f. d. 64). De asemenea, din materialele dosarului rezultă că la 21 octombrie 2013, instanţa de apel a expediat lui Ion Moţpan copia încheierii din 16 octombrie 2013 pe adresa indicată de către acesta în cererea de apel (f. d. 69). Mai mult, instanţa de recurs consideră că recursul nu poate fi repus în termen din motivul indicat de recurent precum că a făcut cunoştinţă cu încheierea contestată la 31 octombrie 2013 când a revenit de la tratament staţionar, deoarece din certificatul medical anexat la recurs rezultă cu certitudine că Ion Moţpan a fost internat în staţionar la 26 noiembrie 2009 şi externat la 06 octombrie 2010, iar încheierea instanţei de apel contestată a fost emisă la 16 octombrie 2013. Nu poate fi reţinut şi este declarativ argumentul recurentului precum că încheierea din 16 octombrie 2013 urmează a fi casată pe motiv că instanţa nu a ţinut cont că a contestat cu recurs încheierea instanţei de apel din 12 septembrie 2013, deoarece la actele pricinii lipseşte o astfel de cerere.

Mai mult ca atît, se reţine că Ion Moţpan a ştiut cu certitudine despre existenţa acestui litigiu şi, fiind persoană interesată în soluţionarea acestui litigiu, urma să se intereseze care este soluţia luată de către instanţa de apel în pricina dată. În conformitate cu art. 56 alin. (3) şi 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Din sensul normelor de drept citate rezultă că pe durata întregului proces părţile sunt obligate să se intereseze de soarta dosarului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Or, admiterea prezentului recurs şi repunerea lui Ion Moţpan în termenul de declarare a recursului peste termenul limită ar duce în mod inevitabil la o nouă condamnare a Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Hotărîrea Pîrnău şi alţii contra Moldovei din 31 ianuarie 2012). 4 Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul ca depus în afara termenului legal şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ion Moţpan. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Bounegru împotriva lui Ion Moţpan cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadă Ion Corolevschi