3rh-16/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Craiu dosarul nr. 3rh-16/14 instanţa de recurs: V. Doagă, N. Clima, Iu. Oprea, T. Vieru, I. Corolevschi ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Constantin Alerguş, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Dumitru Lungu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dumitru Lungu împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Dumitru Lungu şi menţinută hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 08 iunie 2012, Dumitru Lungu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Dumitru Lungu a indicat că la 09 martie 2010, a depus o cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîşcani mun. Chişinău, prin care a solicitat transferul la pensie pentru limita de vârstă în condiţii avantajoase, la care a primit refuz. Ulterior, el a depus la Casa Naţională de Asigurări Sociale o contestaţie cu privire la refuzul în stabilirea pensiei în condiţii avantajoase. Prin răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. V-L-638-12 din 08 mai 2012 i-a fost refuzată stabilirea pensiei pe motiv că conform art. 41 alin. (3) din Legea privind pensiile de asigurări sociale nr. 156 din 14 octombrie 1998, nu a realizat stagiul de cotizare de 30 ani 06 luni.

Consideră refuzul pârâtului neîntemeiat, emis cu interpretarea eronată a legislaţiei în vigoare, deoarece condiţia de 30 ani şi 06 luni ca stagiu de cotizare nu se reflectă asupra sa, pe motiv că a împlinit vârsta de 54 ani şi a lucrat în condiţii nocive şi foarte grele mai mult de 10 ani, fapt ce se confirmă prin inscripţiile în carnetul de muncă şi certificatele eliberate de întreprinderea, în care a activat. Prin urmare, solicită Dumitru Lungu anularea deciziei Casei Naţionale de Asigurări Sociale de refuz în stabilirea pensiei în condiţii nocive şi obligarea stabilirii pensiei în condiţii avantajoase. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2012 a fost corectată greşeala strecurată în hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012 în partea motivată şi, anume, a se citi corect: perioadele de activitate confirmate prin înscrisurile din carnetul de muncă, certificate prezentate suplimentar şi stagiu confirmat prin Hotărârea Judecătorească, stagiul total de cotizare confirmat este de 30 ani 03 luni 21 zile, deoarece în perioada 01 februarie 2009 – 31 august 2009 reclamantul s-a aflat în concediu neplătit şi nu a avut venit asigurat, iar în perioada anilor 1994 – 1998, nu se confirmă activitate de muncă, reclamantul fiind eliberat de la SA „Anticor” la 19 octombrie 1994 conform înscrierii nr. 15 din carnetul de muncă (f.d.24)”.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2013 a fost admis recursul declarat de către Dumitru Lungu, casată integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2012 şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013 a fost respinsă cererea lui Dumitru Lungu cu privire la corectarea greşelii strecurate în hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013 a fost respins recursul declarat de către Dumitru Lungu ca tardiv şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 13 noiembrie 2013 a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Dumitru Lungu.

La 26 noiembrie 2013, Dumitru Lungu a mai depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi emiterea unei noi hotărâri, prin care recursul să fie considerat depus în termen şi să fie admis. Revizuientul Dumitru Lungu, în motivarea cererii de revizuire, a indicat că prin decizia instanţei de recurs a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Menţionează că el a primit hotărârea motivată a primei instanţe din 21 septembrie 2012 la 05 noiembrie 2012, însă în legătură cu faptul că în hotărâre se strecurase unele greşeli, s-a adresat cu o cerere de corectare a greşelilor, care schimbau esenţial conţinutul hotărârii.

La 09 noiembrie 2012, Curtea de Apel Chişinău a examinat chestiunea cu privire la corectarea greşelilor strecurate în hotărârea menţionată şi a corectat greşeala strecurată din hotărâre, iar la 28 noiembrie 2012, el a depus o cerere de recurs împotriva încheierii primei instanţe, care prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2013 a fost admisă, a fost casată integral încheierea primei instanţe şi a fost restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Susţine că la 14 martie 2013, el a depus o cerere de corectare a greşelilor din hotărârea primei instanţe, care prin încheierea Curţii de Apel Chişinău 14 martie 2013 a fost respinsă.

Consideră că hotărârea primei instanţe din 21 septembrie 2012 a fost contestată cu recurs tocmai la 30 aprilie 2013 din motivul că prin încheierile din 09 noiembrie 2012 şi 14 martie 2013 prima instanţă s-a pronunţat asupra cererilor sale de corectare a greşelilor, care s-au strecurat în hotărâre şi a fost în imposibilitate să-şi argumenteze motivat recursul. Afirmă că decizia instanţei de recurs urmează a fi revizuită în temeiul art. 449 lit. b) CPC, deoarece nici în hotărârea primei instanţe şi nici în decizia instanţei de recurs nu a fost stabilit care este stagiul realizat de către el la lucrări foarte nocive. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuientul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele invocate în cererea de revizuire nu pot fi reţinute ca circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului anterior, deoarece nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Roşca contra Moldovei din 25 februarie 2005 şi în cazul Popov (nr. 2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Dumitru Lungu împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dumitru Lungu împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Constantin Alerguş Ion Corolevschi