- Dosarul nr.
- 3ra-1692/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 18 decembrie 2013
- Părțile
- SA BTA-25 Leova vs IFS Leova
- Pe scurt
- Participarea persoanei trase la răspundere pentru încălcarea fiscală
3ra-1692/13 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: L.Ursu dosar nr. 3ra-1692/13 instanţa de apel: Gh. Eni, N.Bondarenco, V.Movilă DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Leova cu privire la anularea actului de control fiscal şi a deciziei de recalculare a plăţilor fiscale şi aplicarea sancţiunilor fiscale, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 07 mai 2013 prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Leova, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 septembrie 2012 şi pronunţată o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii c o n s t a t ă La 25 aprilie 2012 „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Leova cu privire la anularea actului de control fiscal şi a deciziei de recalculare a plăţilor fiscale şi aplicarea sancţiunilor fiscale.
În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 19 ianuarie 2012 a recepţionat decizia IFS Leova nr.1149 din 13 ianuarie 2012 privind recalcularea plăţilor fiscale şi aplicarea sancţiunilor fiscale, în temeiul căreia i se incumbă obligaţia achitării plăţilor în sumă totală de 267.637,09 lei, inclusiv majorări de întîrziere, amenzi şi prime de asigurare. După cum este indicat şi în actul de control contestat, a fost efectuat un control pe perioada fiscală 01 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007, în care avînd semnate cu arendatorii/şoferii contracte de antrepriză în arendă, efectua reţineri în mărime de 5% din alte plăţi efectuate rezidentului în temeiul art.90 al Codului fiscal, dar nu în temeiul art.88 alin.5 Cod fiscal, deoarece statutul de arendaş este identic statutului de rezident, dar nicidecum statutului de salariat.
La 16 februarie 2012 a contestat decizia IFS Leova la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, şi prin scrisoarea nr.26-12/2-340/983, cererea prealabilă însă a fost respinsă, fiind invocat faptul că urma a fi depusă la organul fiscal emitent al deciziei. Actul controlului fiscal şi a decizia IFS Leova nr.1149 din 13 ianuarie 2012 sunt emise contrar legii şi procedurii stabilite, fiind periclitate prevederile art.243, 246, 248, 226 Cod fiscal, şi anume cazul a fost examinat în lipsa persoanei atrase la răspundere, despre ziua, ora şi locul examinării cauzei nu a fost informat în mod legal, astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare. A fost citat pentru 12 ianuarie 2012 la examinarea cazului de încălcare fiscală, cazul fiind examinat la aceeaşi dată, însa decizia a fost semnată la 13 ianuarie 2012 deja în lipsa contribuabilului, necatînd la faptul că decizia trebuia semnată în ziua examinării cauzei, fapt prin care a fost încălcat art.243.
Autoritatea fiscală nu a respectat procedura fiscală de examinare în prezenţa persoanei a deciziei nr.1149 din 13.01.2012 şi a dezacordului nr.80 din 22 decembrie 2011, nu a fost întocmit procesul-verbal pentru examinarea dezacordului, nu a citat legal persoana pentru examinarea cazului de încălcare fiscală, nu a indicat termenul de contestare a deciziei. La emiterea actelor pîrîtul nu a ţinut cont de disponibilitatea de drept a reclamantului de a crea raporturile de drept în interiorul unităţii economice sub forma organizatorico-juridică de antrepriză de arendă şi în acest sens avea încheiate cu şoferii contracte de antrepriză în arendă, raporturi care sunt reglementate prin Hotărîrea Guvernului nr.284 din 21.05.1993 cu privire la aprobarea Regulamentului întreprinderii de arendă şi a Regulamentului antreprizei de arendă.
în conformitate cu pct.l şi 2 ale Regulamentului antreprizei de arendă, Ţinînd cont că legislaţia în vigoare nu prevede careva norme prohibitive, restrictive sau permisive în ceea ce priveşte aplicarea antreprizei de arendă ca formă de organizare a raporturilor de drept în interiorul unităţii economice, a semnat cu fiecare cetăţean (arendaş) în parte contracte de antrepriză în arendă, care nu au fost luate în calcul de către pîrît. Contractele de antrepriză în arendă nu au fost declarate pe cale judiciară nule, acestea corespund în totalitate prevederilor legii şi respectiv au produs efecte juridice pentru părţi şi alţi subiecţi de drept.
Pct.8, 9 ale Regulamentului antreprizei de arendă stabilesc, că în cazul antreprizei de arendă relaţiile de muncă sau raporturile în legătură cu calitatea de membru al colectivului de arendă sînt aceleaşi ca şi relaţiile dintre locatori şi arendaşi, care sînt înserate în clauzele contractelor semnate între reclamant (locator) şi arendaşi (şoferi). Darea în arendă a bunurilor subdiviziunii întreprinderii nu înseamnă suspendarea relaţiilor de muncă cu lucrătorii care nu vor deveni arendaşi - din aceste reglementări cu uşurinţă se desprinde faptul că la apariţia statutului de arendaş (şofer), ultimul pierde statutul de salariat şi respectiv are loc apariţia sau modificarea pachetului de drepturi, obligaţiuni şi responsabilităţi pe care întreprinderea le cedează integral, fie parţial pe seama arendaşului.
Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Leova a constatat neîntemeiat şi contrar legislaţiei prezentarea neadecvată a dărilor de seamă privind suma venitului achitat şi a impozitului pe venit reţinut pentru perioadele fiscale supuse controlului, prezentarea neautentică a Notei de informare privind salariul şi alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajaţilor şi privind impozitul pe venit reţinut din aceste plăţi, Notei de informare privind plăţile achitate rezidenţilor din sursele de venit altele decît salariul şi privind impozitul pe venit reţinut din aceste plăţi pentru anii 2008-2010, diminuarea fondului de salarizare şi a altor recompense la care urmau a fi calculate şi achitate contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii, inclusiv contribuţii individuale de asigurări sociale de stat obligatorii, diminuarea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
Din pct.45 a contractelor de antrepriză semnate cu arendaşii, rezultă că arendaşul sinestătător şi independent urmează să prezinte în termenele prevăzute de legislaţia în vigoare declaraţia cu privire la venitul realizat, să efectuieze defalcări în bugetul asigurărilor sociale, avînd la bază declaraţia cu privire la venit şi să-şi procure poliţa de asigurare medicală.
Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Leova a luat ca bază scrisoarea comună a Ministerului Finanţelor şi Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei din 24 septembrie 2010, dar nu a ţinut cont că autorităţile nominalizate de asemenea reiterează în scrisoare că „ ... în cazul în care contractul civil de prestări servicii nu poate fi asimilat contractelor de muncă în conformitate cu art.88 alin.5 din Codul fiscal, venitul îndreptat spre achitare persoanei fizice, conform contractului civil de prestare de servicii, lucrări, semnat între o instituţie publică şi o persoană fizică, se va impozita în conformitate cu art.90 alin.3 Cod fiscal”.
Sfera de aplicare asupra persoanei a interpretărilor din scrisoarea nominalizată nu se referă în strictul sens la situaţia din speţă, iar în conformitate cu art.43 alin.(2) a Legii privind actele legislative nr.780 din 27.12.2001 statuiază că „interpretarea oficială a actelor legislative altele decît cele de la alin.(l) ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului”. La emiterea deciziei contestate nu s-a ţinut cont de prevederile art.234 alin.(4) Cod fiscal, iar în actul de control din 27 noiembrie 2008 se indică despre faptul că relaţiile dintre arendator-întreprindere şi grupul de antrepiză în arendă este realizat în baza contractelor de antrepriză în arendă, fără a face obiecţii vis-a-vis de aceste raporturi şi fără a semnala abateri de la legislaţia în vigoare.
Existenţa relaţiilor de antrepiză în arendă e confirmată şi de actul de control al IFS Leova 5652923 din 13 iunie 2012. Mai mult, de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Leova a fost efectuat un control pe perioada fiscală 01 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007, în care „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova a activat în baza aceluiaşi cadru normativ, avînd semnate contracte de antrepriză în arendă şi identic efectua reţineri în mărime de 5% din alte plăţi efectuate rezidentului în temeiul art.90 Cod fiscal, dar nu în temeiul art.88 alin.(5) Cod fiscal, iar în urma respectivului control la compartimentul nominalizat organul de control vizat nu a depistat careva abateri de la legislaţia în vigoare.
Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 septembrie 2012, acţiunea a fost admisă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 07 mai 2013 a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Leova, casată hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 septembrie 2012, şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost repus „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova în termenul de atac al actului de control fiscal şi deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Leova.
Admisă parţial cererea de chemare în judecată a „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova, anulată parţial decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Leova din 13 ianuarie 2012 privind impunerea plăţilor fiscale şi aplicarea sancţiunilor fiscale faţă de „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova, anulate punctele 9, 10, 11, 14, 15 şi 21 din dispozitivul deciziei în cauză, cu privire la aplicarea amenzilor/penalităţilor aferente încălcărilor fiscale la evidenţa, calcularea salariului, plata contribuţiilor de asigurare socială şi primelor de asigurare medicală, în rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. La 04 octombrie 2013, „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 07 mai 2013, solicitînd casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanţa de apel.
Recurentul, în motivarea recursului a indicat că decizia adoptată este lipsită de careva suport legal de fapt şi de drept, contravine circumstanţelor de fapt şi de drept constatate şi elucidate în cauză, la pronunţarea deciziei au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.
Materialele cauzei denotă faptul că de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Leova a fost exercitat un control fiscal total la Baza de transport auto nr.25 din or. Leova S.A. asupra respectării legislaţiei fiscale privind corectitudinea calculării şi virării la buget a impozitelor, taxelor, contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, primelor obligatorii de asistenţă medicală şi altor plăţi obligatorii pe perioada de activitate de la 01 ianuarie 2008 pînă la 31 decembrie 2010 şi ca urmare a fost întocmit actul nr.5-646481 din 30 noiembrie 2011. La 13 ianuarie 2012 de către şeful Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Leova a fost emisă decizia nr.1149, „Baza de Transport Auto-25 din or.
Leova” S.A.
fiind supusă sancţiunilor fiscale şi încasate la buget suma de 5539 lei pentru diminuarea impozitului de venit din salariu; suma de 1200 lei pentru prezentarea „Notelor de informare privind plăţile salariale şi alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajaţilor şi privind impozitul pe venit reţinut din aceste plăţi” şi „Notele de informare privind plăţile achitate rezidenţilor din sursele de venit altele decît salariul şi privind impozitul pe venit din aceste plăţi pentru anii 2008, 2009, 2010” cu conţinutul informaţiei neautentice; suma de 357 lei pentru diminuarea taxei pentru amenajarea teritoriului, suma de 122 lei pentru diminuarea taxei de eliberare a autorizaţiilor pentru transporturi internaţionale; suma de 5000 lei pentru întocmirea neadecvată a dărilor de seamă fiscal în conformitate cu art. 257 alin .(l) Cod Fiscal, suma de 13324 lei pentru diminuarea primei de asigurare obligator de asistenţă medicală, suma de 11350 lei pentru diminuarea fondului de salarizare în anul 2008; suma de 35175 lei pentru diminuarea fondului de salarizare în anul 2009, suma de 1857 lei pentru diminuarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii pentru anul 2010, suma de 4000 lei pentru prezentarea cu întîrziere a informaţiei despre subdiviziune şi penalităţile în sumă totală de 69205,90 lei,
au fost calculate contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă de 66739 lei; contribuţii individuale de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă de 16917 lei; prime de asigurări obligatorii de asistenţă medicală în sumă de 13324 lei; taxa amenajării teritoriului în sumă de 1190 lei; taxa de eliberare a autorizaţiilor pentru transporturi rutiere internaţionale în sumă de 406,89 lei, total în sumă de 245706,79 lei. La 22 decembrie 2011 „Baza de Transport Auto - 25 din or. Leova” S.A. a expediat în adresa IFS Leova dezacord la actul nr.5-646481 din 30 noiembrie 2011. La 16 februarie 2012 „Baza de Transport Auto-25 din or. Leova” S.A. s-a adresat cu o cerere prealabilă către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, prin care a solicitat anularea deciziei nr.1149 din 13 ianuarie 2012 emisă de IFS Leova.
Prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 26-12/-12/340/983 din 21 februarie 2012, recepţionată de către „Baza de Transport Auto-25 din or. Leova” S.A. la 24 februarie 2012, cererea prealabilă a fost restituită fără examinare (f.d.14). La 27 februarie 2012 „Baza de Transport Auto - 25 din or. Leova” S.A. a expediat cerere prealabilă în adresa IFS pe r-nul Leova cu solicitarea de a fi revocată decizia nr.1149 din 13 ianuarie 2012, care prin scrisoarea din 28 februarie 2012 a fost remisă contribuabilului fără examinare din motivul nerespectării termenului şi procedurii de depunere a contestaţiei (f.d.l5). Colegiul reţine că deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Leova nr.1149 din 13 ianuarie 2012 a fost emisă cu încălcarea procedurii de examinare, or conform art. 243 alin.(l şi 2) Cod Fiscal cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la răspundere pentru săvîrşirea încălcării.
Organul fiscal o anunţă în scris prin citaţie despre locul, data şi ora examinării cazului. Cazul de încălcare fiscală poate fi examinat în lipsa persoanei trase la răspundere pentru săvîrşirea încălcării numai dacă există informaţii că a fost anunţată în modul stabilit despre locul data şi ora examinării cazului şi dacă de la ea nu a parvenit un demers argumentat de a fi amînată examinarea. După cum se constată, reclamantul a fost înştiinţat că la 12 ianuarie 2012 ora 10.00 va fi examinat cazul de încălcare fiscală, însă care nu a fost examinat la data, ora şi locul stabilit. Actul de control nr.5-646481 din 30 noiembrie 2011 a fost examinat la 13 ianuarie 2012, fără participarea reprezentantului contribuabilului, fiind emisă decizia nr.1149 de aplicare a sancţiunilor fiscale în privinţa „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova.
Conform art.242 Cod Fiscal persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală are dreptul să ia cunoştinţă de dosarul său, să dea explicaţii, să prezinte probe, să formuleze cereri, să conteste decizia asupra cazului. Ea poate beneficia de asistenţa unui avocat căruia îi încredinţează exercitarea, în numele său, a drepturilor menţionate. Materialele cauzei atestă că recurentul nu a fost informat în mod corespunzător despre locul data şi ora examinării cazului de către IFS Leova, adică pentru 13 ianuarie 2012, fiindu-i îngrădit dreptul de a dispune de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii pentru apărarea sa, de a participa la examinarea cazului, de a dispune în deplină exercitare de drepturile sale în condiţiile Codului Fiscal şi respectiv în asemenea circumstanţe nu a fost respectat principiul contradictorialităţii, esenţial pentru desfăşurarea procesului în condiţii de egalitate pentru părţile într-un proces.
Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept procedural şi a dat o apreciere greşită, pe cînd prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, avînd în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia de a admite acţiunea. Reieşind din cele menţionate Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă, justificat a dispus anularea actului de control nr.5-646481 din 30 noiembrie 2011 şi decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Leova nr.1149 din 13 ianuarie 2012 de aplicare a sancţiunilor fiscale în privinţa „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova ca fiind ilegale.
Fiind investit cu judecarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova. Se casează decizia Curţii de Apel Cahul din 07 mai 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 septembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a „Baza de Transport Auto - 25” SA Leova împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Leova cu privire la anularea actului de control fiscal şi a deciziei de recalculare a plăţilor fiscale şi aplicarea sancţiunilor fiscale Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat