3ra-3930/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă V. Bîrnaz dosarul nr.2ra-3930/13 instanţa de apel B. Bîrca M. Moraru M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 18 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Ministerul Finanţelor şi Simion Mititelu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Simion Mititelu împotriva Guvernului Republicii Moldova, Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru şi intervenientului accesoriu Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Simion Mititelu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 22 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 22 ianuarie 2008, Simion Mititelu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Cadastru, Geodezie şi Resurse Funciare, Guvernului Republicii Moldova şi intervenientului accesoriu Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la repararea prejudiciului cauzat. În motivarea acţiunii reclamantul Simion Mititelu a invocat că conform Hotărîrii Guvernului nr.1417 din 21 decembrie 2004, art.8 Codul funciar, art.4 Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică, Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” i s-a atribuit în folosinţă 69,57 ha de teren în hotarele orăşelului Sîngera ce constituie proprietate privată.

Prin procesul-verbal din 18 ianuarie 2005 reprezentanţii Guvernului, Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru şi Primăriei or. Sîngera au stabilit modul de despăgubire în care este indicat că a solicitat să-i fi reparat prejudiciul prin acordarea unui teren cu suprafaţă echivalentă celui expropriat. Alocarea terenurilor a fost dispusă prin Hotărîrea Guvernului nr.709 din 25 iunie 2007. Consideră că a ratat venit, deoarece pe perioada anilor 2005-2007 nu a avut posibilitate să prelucreze terenul şi să recolte roadă. 1 A invocat că în anul 2005 a ratat venit în mărime de 105827 lei (1,12 ha x 143,60 kg x 6,58 lei), pentru anul 2006 - 90463 lei şi pentru anul 2007-3901 lei, iar în total a ratat venit în mărime de 200191 lei.

Cere reclamantul Simion Mititelu încasarea venitului ratat în mărime de 200191 lei şi cheltuielilor judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 aprilie 2008 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2008 apelul declarat de Simion Mititelu a fost admis, hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 03 aprilie 2008 casată, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 19 mai 2009 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru în beneficiul lui Simion Mititelu suma de 200191 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2009 apelul declarat de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a fost admis, hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 19 mai 2009 casată şi emisă o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 septembrie 2010 recursul declarat de către Simion Mititelu a fost admis, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2009 cu restituirea pricinii spre rejudecare în ordine de apel în aceiaşi instanţă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2011 a fost admis apelul declarat de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 mai 2009 cu restituirea pricinii spre rejudecare în aceiaşi instanţă de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 22 octombrie 2012 acţiunea lui Simion Mititelu a fost admisă parţial. S-a încasat în beneficiul lui Simion Mititelu din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 20627,37 lei cu statut de venit ratat în urma exproprierii pentru cauză de utilitate publică.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2013 apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Simion Mititelu au fost respinse şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 22 octombrie 2012. La 21 iunie 2013, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru şi-a exprimat dezacordul cu decizia instanţei de apel deoarece instanţa judecătorească a aplicat eronat normele de drept material şi anume conform art. 14 şi art. 610 alin. (2) Codul civil venitul ratat este acel venit care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale.

În cazurile de solicitare a reparării prejudiciului fie efectiv, cît şi cel care urmează să fie suportat trebuie să fie dovedită legătura cauzală între încălcarea obligaţiilor şi pagubelor cauzate, precum şi mărimea acestora. Persoana păgubită trebuie să dovedească mărimea beneficiului care nu a fost obţinut din cauza încălcării obligaţiei, precum şi legătura cauzală între neexecutare şi venitul ratat. 2 La calcularea mărimii venitului ratat important este stabilirea realităţii acelor venituri, care persoana prejudiciată presupunea că-l va obţine în condiţiile normale ale circuitului civil. Prin condiţii normale ale circuitului civil se înţelege acele condiţii tipice de funcţionare a pieţii, asupra cărora nu influenţează circumstanţele invizibile sau împrejurările considerate ca forţă majoră (de către S. Mititelu nu a fost dovedit acest fapt).

Venitul ratata constituie lipsa obţinerii unor foloase patrimoniale pe care partea vătămată le-ar fi obţinut, lipsa de sporire a patrimoniului, deşi acesta putea şi trebuia să sporească, dacă nu ar fi fost săvârşită fapta ilicită. Evaluarea despăgubirilor plătite în calitate de venit ratat, se va efectua în dependenţă de mai multe criterii. Creditorul trebuie să dovedească posibilitatea obiectivă, reală şi nu închipuită, a obţinerii unor venituri, luând în consideraţie conjunctura dintre cerere şi ofertă pe piaţa de mărfuri şi servicii, concurenţa, existenţa resurselor materiale şi forţei de muncă necesare realizării activităţii sale productibile, comerciale. Lipsa vreuneia din condiţiile enumerate ar avea ca rezultat o simplă coincidenţă în timp a pierderilor cu micşorarea volumului realizărilor de către creditor, dar nu ratarea unui venit prin vina debitorului.

Devizul despăgubirilor trebuie să fie precis, chibzuit. Se va ţine cont de măsurile luate de creditor pentru primirea acestui venit şi pregătirile efectuate: contracte de transport, magazinaj, expediţie încheiate cu diferiţi parteneri etc. Astfel de măsuri din partea intimatului Simion Mititelu nu au fost întreprinse. Sarcina probaţiunii existenţei, precum şi a mărimii venitului ratat revine creditorului, care trebuie să demonstreze că ar fi putut şi trebuit să obţină anume venituri. Consideră că din partea lui Simion Mititelu nu a fost demonstrat o astfel de probaţiune.

A mai menţionat că Simion Mititelu n-a prezentat nici o probă ce ar confirma cheltuielile suportate în legătură cu prelucrarea terenului în anul respectiv şi venitul ratat pentru perioada anului 2005, deoarece terenul a fost procurat în aceiaşi lună când a început procedura de expropriere şi nu a fot recultivat cu careva culturi agricole., astfel instanţele de judecată nu erau în drept să calculeze venitul ratat. La 25 iulie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii.

Recurentul Ministerul Finanţelor în motivarea recursului a indicat că consideră hotărârile judecătoreşti contestate neîntemeiate şi ilegale, iar în susţinerea aceste teze invocă că nu au fost constatata şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii , circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă şi instanţa de apel le consideră constatate nu au fost dovedite cu probe veridice şi pertinente, normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.

Consideră că instanţele de judecată neîntemeiat a admis acţiunea reclamantului în mărime de 20627 lei cu titlu de prejudiciu material deoarece statul în persoana Ministerului Finanţelor poate să repare prejudiciul cauzat numai în cazurile prevăzute expres de lege, adică conform art. 53 din Constituţia Republicii Moldova, Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale 3 procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, art. 1405 Codul civil şi Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Astfel, consideră că pretenţiile intimatului Simion Mititelu referitor la recuperarea venitului ratat în urma exproprierii pământului agricol nu se încadrează în nici unul din cazurile enumerate mai sus, iar Ministerul Finanţelor nu poate participa în acest proces deoarece litigiul dat nu face parte din categoria litigiilor enumerate mai sus. De asemenea consideră neîntemeiate hotărârile judecătoreşti referitor la adjudecarea în beneficiul reclamantului a prejudiciului material în suma de 20627 lei cu titlu de venit ratat de pe terenul agricol care a fost expropriat prin Hotărârea Guvernului nr. 1417 din 21 decembrie 2004 ca neîntemeiate, iar suma acordată este evaluată la întâmplare fără careva probe pertinente.

Mai menţionează că un alt temei de atac a hotărîrilor nominalizate este faptul că din materialele cauzei se constată faptul că terenul agricol a fost expropriat, a fost achiziţionat de către Simion Mititelu prin contractul de vînzare-cumpărare din 15 decembrie 2004 în aceiaşi lună în care a început procedura de expropriere şi la momentul dat terenul agricol nu era cultivat cu careva culturi agricole, iar reclamantul nu a prezentat probe în susţinerea faptului apariţiei venitului nerealizat în mărime de 20627,37 lei, fapt confirmat şi prin procesul –verbal din 18 iunie 2005. În acest context consideră că instanţele de judecată nu au luat în consideraţie faptul că reclamantul nu a prezentat probe în sensul art. 118, 121 şi 122 CPC, care ar demonstra faptul că în cazul în care nu ar fi fost expropriat de terenul agricol ar fi avut posibilitatea reală să obţină venit ratat cît şi a mărimii cheltuielilor pentru exploatarea terenului îi revine reclamantului, care trebuie să demonstreze că ar fi putut avea anumite venituri.

În final, consideră că instanţele de judecată nu au ţinut cont de prevederile art. 610 alin. (2) Codul civil cît şi de prevederile art. 97 Codul funciar. În speţă, prin Hotărîrea Guvernului nr. 1417 din 21 decembrie 2004 a fost atribuită în folosinţă ÎS „Calea Ferată din Moldova” terenuri agricole din proprietatea privată pentru construcţia căii ferate Revaca-Căinari. Astfel, Ministerul Finanţelor consideră că recuperarea prejudiciului trebuie să fie efectuată de către ÎS „Calea Ferată din Moldova”. La 12 august 2013, Simion Mititelu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului Simion Mititelu a invocat că instanţele de judecată în mod eronat au interpretat legea în ceea ce priveşte aprecierea venitului ratat şi nu au ţinut cont nici de argumentele Curţii Supreme de Justiţie invocate în decizia din 08 septembrie 2010 prin care curtea a constatat că suma de 200191 lei ar fi una rezonabilă calculată, însă a indicat instanţelor ierarhic inferioare că urmează a fi stabilite care ar fi cheltuielile şi care este mărimea venitului, astfel a prezentat în dovedirea faptului dat probe concludente cărora instanţele nu le-a dat aprecierea cuvenită. 4 Prin referinţa depusă de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru la 11 noiembrie 2013 a indicat că susţine integral recursul declarat de Ministerul Finanţelor.

Prin referinţa depusă de Guvernul Republicii Moldova la 27 noiembrie 2013 a solicitat respingerea recursului declarat de către Simion Mititelu şi admiterea recursului declarat de către Ministerul Finanţelor. Prin referinţa depusă de Simion Mititelu la 06 decembrie 2013, ultimul a solicitat declararea recursurilor declarate de către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru şi Ministerul Finanţelor ca fiind inadmisibile. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile din următoarele considerente. Din materialele dosarului rezultă că recurentul Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru nu a utilizat calea apelului, dar a contestat decizia instanţei de apel cu recurs.

În conformitate cu art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare. Iar, în conformitate cu art. 429 al. (4) CPC, nu pot fi atacate cu recurs deciziile nici hotărîrile în a căror privinţă persoanele indicate la art. 430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac. Prin urmare, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru nu a utilizat calea ordinară – apelul şi nu este în drept să declare recurs. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a contestat decizia instanţei de apel fără a folosi calea apelului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Totodată, reieşind din prevederile normelor de drept procedural enunţate Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ministerul 5 Finanţelor şi Simion Mititelu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Simion Mititelu nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Ministerul Finanţelor şi Simion Mititelu ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Ministerul Finanţelor şi Simion Mititelu se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 6