2ra-4081/13 — Repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinare a cauzei în termen rezonabil

Instanţa de fond: N. Simciuc Dosarul nr. 2ra-4081/13 Instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 18 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Nicolae Daniliuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Nicolae Daniliuc împotriva Ministerului Justiţiei, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzei, prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de către Nicolae Daniliuc şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 04 iunie 2013, c o n s t a t ă : La 14 martie 2013, Nicolae Daniliuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzei, prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 17 iulie 2000, Primăria s. Văratic, raionul Rîşcani a fost obligată să-i atribuie în natură cota de teren echivalent în mărime de 100%. Hotărîrea a devenit irevocabilă la 02 august 2000. Susţine reclamantul că hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 17 iulie 2000, nu a fost executată pînă în prezent, iar Primăria s. Văratic raionul Rîşcani refuză să execute hotărîrea judecătorească din motiv că nu recunoaşte o astfel de hotărîre.

1 La 01 ianuarie 1992, mărimea cotei de teren echivalent pe raza Primăriei satului Văratic, raionul Rîşcani era de 1,04 ha. Începînd cu 02 august 2000 şi pînă în prezent nu s-a folosit de cota de teren şi în astfel de circumstanţe i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 95.229 lei. Totodată, indică reclamantul că dacă hotărîrea era executată încă în anul 2000 şi îi era atribuită cota de teren în mărime de 1,04 ha, putea să obţină şi un beneficiu evaluat la suma de 514.680.880 lei, cu titlu de venit ratat, cauzat prin încălcarea dreptului de executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. De asemenea, indică reclamantul că prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti din 17 iulie 2000, pe parcursul a de 12 ani de zile i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral.

Consideră că o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral ar constitui suma de 500.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 04 iunie 2013, acţiunea lui Nicolae Daniliuc a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.â Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 02 iulie 2013, a fost corectată greşeala din dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 04 iunie 2013 înlocuind sintagma „5000000 lei” cu „500000 lei”. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 02 iulie 2013, Nicolae Daniliuc a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, cererea de apel declarată de către Daniliuc Nicolae a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută.

La 29 octombrie 2013, Daniliuc Nicolae a contesta cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. În motivarea cereri de recurs recurentul a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 02 octombrie 2013, iar cererea de recurs a fost depusă la 29 octombrie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen.

Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Nicolae Daniliuc este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de către Nicolae Daniliuc împotriva 3 decizie Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Nicolae Daniliuc se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4