2ra-695/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral

2ra-695/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-695/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, D. Dulghieru, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nicolae

Daniliuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Nicolae

Daniliuc împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul raional Rîșcani și Primăria satului Varatic, raionul Rîșcani cu privire la

constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Nicolae Daniliuc și a fost menținută hotărârea din

06 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 02 august 2019, Daniliuc Nicolae a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerul Justiției, intervenienți accesorii Consiliul raional Rîșcani

și Primăria satului Varatic, raionul Rîșcani cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea din 17 iulie 2000 a

Judecătoriei Bălți, care a devenit definitivă și executorie prin neatacare, Primăria s.

Varatic r-nul Rîșcani a fost obligată să îi atribuie cota de teren echivalent în mărime de

100 %.

A susținut că Primăria s. Văratic, r-nul Rîșcani a refuzat să execute hotărârea din

17 iulie 2000, din motivul că nu o recunoaște, actul judecătoresc nefiind executat până

în prezent.

1

A menționat că s-a adresat de mai multe ori la Ministerul Justiției pentru a executa

hotărârea din 17 iulie 2000 a Judecătoriei Bălți, însă, fără niciun rezultat. La fel, s-a

adresat la Judecătoria Bălți cu o cerere, prin care a solicitat să i se elibereze titlul

executoriu pentru a efectua executarea silită a hotărârii, însă, prin încheierea din 14 iulie

2004 a Judecătoriei Bălți cererea sa a fost respinsă.

Reclamantul a notat că Primăria satului Varatic r-nul Rîșcani, ca autoritate

publică, în conformitate cu stipulările articolului 120 din Constituția Republicii

Moldova, a fost obligată în anul 2000 și este obligată și în prezent, să execute benevol

hotărârea judecătorească din 17 iulie 2000, primind copia hotărârii acesteia în luna

august 2000. Neprezentarea unui titlu executoriu spre executare silită a hotărârii

judecătorești nu exclude faptul că Primăria s. Varatic r-nul Rîșcani nu mai este obligată

să execute benevol hotărârea judecătorească, aceasta ca autoritate publică se face

vinovată de neexecutarea până în prezent a hotărârii, care pînă în prezent se află la etapa

de executare benevolă de către Primăria s. Varatic.

A indicat că, la 01 ianuarie 1992 mărimea cotei de teren echivalent pe raza

Primăriei s. Văratic, r-nul Rîșcani era de 1,04 ha. Începând cu 02 august 2000 până-n

prezent nu s-a folosit de cota de teren echivalent în mărime de 1,04 ha din motivul că

Primăria s. Văratic, r-nul Rîșcani refuză categoric să execute hotărârea judecătorească

și în asemenea circumstanțe, i-a fost cauzat prejudiciu material. Prejudiciul material

direct, cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești din 17 iulie 2000 trebuie să îi fie reparat reieșind din următoarele

considerente și calcule: a) În anul 2001 roada medie pe republică a porumbului boabe a

constituit 23,7 chintale/ha. De pe o suprafață de 1,04 ha putea obține în mediu 2.464 kg

de grăunțe; b) În anul 2002 roada medie pe republică a porumbului boabe a constituit

26,7 chintale/ha. De pe o suprafață de 1,04 ha putea obține 2.776 kg de grăunțe; c) În

anul 2003 roada medie pe republică a porumbului boabe a constituit 25,5 chintale/ha.

De pe o suprafață de 1,04 ha putea obține 2.652 kg de grăunțe; d) În anul 2004 roada

medie pe republic a porumbului boabe a constituit 30,7 chintale/ha. De pe suprafața de

1,04 ha putea obține 3.192 kg de grăunțe; e) În anul 2005 roada medie pe republică a

porumbului boabe a constituit 32,7 chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha putea obține

3.400 kg de grăunțe; f) În anul 2006 roada medie pe republică a porumbului boabe a

constituit 29,1 chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha putea obține 3.026 kg de grăunțe;

g) În anul 2007 roada medie pe republică a porumbului boabe a constituit 8,6

chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha putea obține 894 kg de grăunțe. În total pentru

anii 2001-2007 de pe 1,04 ha putea obține 18.404 kg de grăunțe (2.464 kg +2.776 kg

+2.652 kg +3.192 kg +3.400 kg +3.026 + 894 kg = 18.404 kg) La 01 octombrie 2007

un kg de grăunțe pe piață costa 6,00 lei. Deci, prejudiciul material direct pe anii 2001-

2007 va constitui suma de 110.424 lei (18.404 kg de grăunțe x 6,00 lei/kg = 110.424

lei).

Reclamantul a declarat că în anul 2008, roada medie pe republică a porumbului

boabe a constituit 34,9 chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha putea obține 3.629 kg de

grăunțe. În anul 2009 roada medie pe republică a porumbului boabe a constituit 28,9

chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha putea obține 3.005 kg de grăunțe. În anul 2010

2

roada medie pe republică a porumbului boabe a constituit 34,5 chintale/ha. De pe

suprafața de 1,04 ha putea să obțină 3.588 kg de grăunțe. În anul 2011 roada medie pe

republică a porumbului boabe a constituit 32,5 chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha

putea obține 3.380 kg de grăunțe. În anul 2012 roada medie pe republică a porumbului

boabe a constituit 12,2 chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha putea obține 1.268 kg de

grăunțe. În total pentru anii 2008-2012 de pe 1,04 ha putea obține 14.870 kg de grăunțe

( 3.629 kg +3.005 kg +3.588 kg +3.380 kg +1.268 kg = 14.870 kg). La 01 octombrie

2012 un kg de grăunțe la piață costa în mediu 4,75 lei. Prejudiciul material direct pentru

anii 2008 - 2012 va constitui suma de 70.632,50 lei ( 14.870 kg x 4,75 lei/kg = 70.632,50

lei ). În anul 2013 roada medie pe republică a porumbului boabe a constituit 31,0

chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha putea obține 3.224 kg de grăunțe. În anul 2014

roada medie pe republică a porumbului boabe a constituit 33,5 chintale/ha. De pe

suprafața de 1,04 ha putea obține 3.484 kg de grăunțe. În anul 2015 roada medie pe

republică a porumbului boabe a constituit 22,0 chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha

putea obține 2.288 kg de grăunțe. În anul 2016 roada medie pe republică a porumbului

boabe a constituit 29,9 chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha putea obține 3.110 kg de

grăunțe. În anul 2017 roada medie pe republică a porumbului boabe a constituit 37,0

chintale/ha. De pe suprafața de 1,04 ha putea obține 3.848 kg de grăunțe. În anul 2018

roada medie pe republică a porumbului boabe a constituit 42,4 chintale/ha. De pe

suprafața de 1,04 ha putea obține 4.410 kg de grăunțe. În total pentru anii 2013 - 2018

de pe 1,04 ha putea obține 14.870 kg de grăunțe (3.224 kg +3.484 kg+2.288 kg+3.110

kg+3.848 kg + 4.410 kg = 20.364 kg ). În anul 2018 un kg de grăunțe la piață costa în

mediu 2,172 lei. Prejudiciul material direct pentru anii 2013 - 2018 va constitui suma

de 44.230,61 lei (20.364 kg grăunțe x 2,172 lei/kg = 44.230, 61 lei ). Prejudiciul material

direct pentru anii 2001 - 2018 va constitui suma de 225.287,11 lei (110424,00

lei+70632,50 lei+44230,61 lei = 225.287,11 lei).

Totodată, cu referire la evaluarea venitului ratat neobținut în urma încălcării

dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 17 iulie 2000,

reclamantul a mai invocat că, în ipoteza în care hotărârea judecătorească din 17 iulie

2000 era executată încă în anul 2000 și îi era atribuită cota de teren echivalent în mărime

de 1.04 ha, atunci putea obținea și un beneficiu. Venitul ratat (beneficiul neobținut) prin

încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 17

iulie 2000 trebuie să-i fie reparat reieșind din următoarele considerente și calcule: a) În

anii 2001 - 2013 de pe suprafața de 1,04 ha putea să obțină 36.498 kg de grăunțe. Cu

36.498 kg de grăunțe putea să crească 7.300 kg de carne de porc; în anul 2014 putea să

vândă 7.300 kg de carne de porc contra unei sume de 668.826 lei. La piață un kg de

carne de porc costa 91,62 lei/kg. (7.300 kg de carne dc porc x 91,62 lei/kg = 668.826

lei. ) În anul 2014 cu suma de 668.826 lei cumpăra 371.570 kg de grăunțe a câte 1,80

lei/kg. Cu 371.570 kg de grăunțe creștea 74.314 kg de carne de porc. În anul 2015 putea

să vândă 74.314 kg de carne de porc a câte 82,23 lei/kg contra unei sume de 6.110.840

lei. În anul 2016 cu suma de 6.110.840 lei cumpăra 2.611.470 kg de grăunțe a câte 2,34

lei/kg. Cu 2.611.470 kg de grăunțe creștea 522.294 kg de carne de porc. În anul 2017

putea să vândă 522.294 kg de carne de porc a câte 91,99 lei/kg contra unei sume de

3

48.045.825 lei. În anul 2017 cu suma de 48.045.825 lei cumpăra 21.072.730 kg de

grăunțe a câte 2,28 lei/kg. Cu 21.072.730 kg de grăunțe creștea 4.214.546 kg de carne

de porc. În anul 2018 putea să vândă 4.214.546 kg de carne de porc a câte 87,45 lei/kg

contra unei sume de 368.562.048 lei. Astfel, venitul ratat, prin încălcarea dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 17 iulie 2000 pentru perioada

2001-2018 va constitui suma de 368.562.048 lei.

Consideră că, prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești din 17 iulie 2000 pe parcursul a mai mult de 19 ani, i-a fost

cauzată o pagubă morală. Cuantumul prejudiciului moral trebuie calculat reieșind din

faptul că o autoritate publică a Republicii Moldova pe parcursul mai mult de 19 ani de

zile refuză categoric să execute o hotărâre judecătorească din motivul că nu recunoaște

o astfel de hotărâre, ținând cont și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului în

astfel de litigii. O reparație echitabilă a prejudiciului moral în sensul art.41 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamental

ar constitui suma de 950.000 lei.

Nicolae Daniliuc a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii din 17 iulie 2000 a Judecătoriei Bălți, încasarea din

bugetul de stat în beneficiul său cu titlu de prejudiciu material a sumei de 225.287,11

lei, cu titlu de venit ratat - 368.562.048 lei și cu titlu de prejudiciu moral - 950.000 lei.

Prin hotărârea din 06 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de Nicolae Daniliuc a fost respinsă integral.

La 05 septembrie 2020, Nicolae Daniliuc a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 06 august 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Nicolae Daniliuc și a fost menținută hotărârea din 06 august 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au constatat că, prin

hotărârea din 17 iulie 2000 a Judecătoriei Bălți, Primăria s. Varatic a fost obligată de

a-i atribui lui Nicolae Daniliuc cota de teren echivalent în mărime de 100 % a cotei de

teren echivalent acordate lucrătorilor Colhozului agrofirmă „Biruința” din s. Varatic, r-

nul Rîșcani, jud. Bălți, hotărârea devenind irevocabilă prin neatacare.

Instanțele de judecată au reținut că potrivit răspunsului Departamentului de

Executare a Deciziilor Judiciare din cadrul Ministerului Justiției nr. D-577/04 din 21

aprilie 2004, în rezultatul controlului efectuat s-a constatat că în perioada 17 iulie 2000

– 05 aprilie 2004, în Oficiul Rîșcani și Oficiul Edineț al Departamentului de executare

a deciziilor judiciare, nu au parvenit spre executare titlurile executorii despre atribuirea

cotei de teren. Ulterior, reclamantul s-a adresat cu cerere de chemare în judecată privind

repunerea în termenul pentru prezentarea titlului executoriu. Conform încheierii

Judecătoriei Bălți emise la 14 iulie 2004, cererea lui Nicolae Daniliuc s-a respins ca

nefondată.

La fel, instanțele ierarhic inferioare au atestat că, în situația enunțată supra, nu a

fost stabilit niciun temei de constatare a neexecutării în termen rezonabil a hotărârii din

4

17 iulie 2000 a Judecătoriei Bălți de către Primăria s. Văratic, r-nul Rîșcani, or, potrivit

raportului motivat al ultimei, rezultă că hotărârea din 17 iulie 2000, prin care s-a dispus

atribuirea cotei de teren în folosul reclamantului Nicolae Daniliuc, nu a fost identificată

de primărie. Prin urmare, la caz, se constată și inacțiunea sau omisiunea reclamantului

în faptul neexecutării hotărârii, or, ultimul nu a manifestat diligența în cadrul procesului

de executare, precum și nu a întreprins măsuri în vederea identificării hotărârii

judecătorești din 17 iulie 2000.

Totodată, instanțele au reiterat că potrivit Legii contenciosului administrativ nr.

793 din 10 februarie 2000, în vigoare la data examinării cauzei, hotărârile judecătorești

irevocabile, adoptate în condițiile prezentei legi, constituie titluri executorii. Iar, norma

art. 32 din Legea citată, în vigoare la acel moment, prevedea că instanța de contencios

administrativ, care a adoptat hotărârea în fond, în termen de 3 zile de la data la care

hotărârea devine irevocabilă, trimite o copie a hotărârii pârâtului pentru executare și

alta instanței de drept comun de la sediul pârâtului pentru controlul executării hotărârii

și în caz de necesitate, pentru executare silită. Hotărârea se execută în termenul stabilit

în dispozitivul ei, iar, în cazul în care termenul nu este stipulat - în cel mult 30 de zile

de la data la care hotărârea devine irevocabilă.

Instanțele ierarhic inferioare au constatat că din actele cauzei, nu se atestă nici o

probă, ce ar demonstra aflarea și neexecutarea actului judecătoresc de dispoziție din 17

iulie 2000 de către Primăria s. Varatic. Cu alte cuvinte, în cazul în care, la actele cauzei

nu este dovada faptului că hotărârea a fost trimisă/ expediată pârâtului pentru executare,

Nicolae Daniliuc decade în pretenția constatării acestui fapt. Or, reclamantul nu a

demonstrat cu probe pertinente și concludente faptul că Primăria s. Varatic nu a

manifestat diligență sau a tergiversat executarea hotărârii judecătorești, întrucât nici la

moment hotărârea nu se află la executare.

La data de 03 martie Nicolae Daniliuc a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 03 februarie 2021

a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 06 august 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, Nicolae Daniliuc a reiterat circumstanțele invocate în

cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 03 februarie

2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la adresa electronică a

recurentului la data de 02 martie 2021 (f.d. 164).

Astfel, recursul declarat la 03 martie 2021, este în termen.

La data de 29 martie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților

(f.d. 126-127), cu înștiințarea despre depunerea referinței, însă, intimații nu și-au

valorificat dreptul respectiv.

5

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nicolae Daniliuc nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

6

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Nicolae

Daniliuc asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Nicolae Daniliuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Nicolae Daniliuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7