2rac-470/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – V. Puşcaş dosarul nr. 2rac-470/13 instanţa de apel – T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu DECIZIE 13 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov Constantin Alerguş Vladimir Timofti examinând recursul declarat de Societatea Comercială „Langix-Auto” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii de Asigurări- Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni împotriva Societăţii Comerciale „Langix-Auto” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni, casată integral hotărârea Judecătoriei Bălţi din 27 noiembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 26 iulie 2011, SAR „Donaris Group” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Langix-Auto” SRL cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat că între SAR „Donaris Group” SA în calitate de asigurător şi SC „Langix-Auto” SRL în calitate de asigurat, au fost perfectate contracte de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto peste hotare „Carte Verde” din 17 februarie 2009, 19 februarie 2009, 02 martie 2009 şi 14 martie 2009. Menţionează că conform pct. 1.1 al contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto peste hotare „Carte Verde” nominalizate, obiectul contractului constituie obligaţiunile apărute dintre asigurător şi agent în cazul asigurării răspunderii civile auto peste hotare „Carte Verde”. Afirmă că încheierea contractului se confirmă prin eliberarea cărţilor internaţionale de asigurare pentru autovehicule „Carte Verde”, iar modalitatea achitării cărţilor se indică în pct. 6 al contractelor.

Susţine că la 01 mai 2011 SC „Langix Auto” SRL a acumulat datorie faţă de Compania de Asigurări „Donaris Group” SA în sumă de 37179,18 lei, care constituie 1 partea din primele de asigurare neachitate, care se confirmă prin actul de verificare a decontărilor la 01 mai 2011. Mai indică că la 14 iunie 2010 în adresa pârâtului a fost expediată somaţia cu nr. 05/497, care a fost recepţionată de către reprezentatul pârâtului la 17 iunie 2010, conform cărei i-a fost oferită o perioadă de 7 zile pentru achitarea datoriei formate. Menţionează că la reclamaţia recepţionată pârâtul a dat răspuns, prin care recunoaşte datoria formată şi se obligă s-o achite în perioada de timp apropiată, însă până la depunerea prezentei acţiuni în instanţa de judecată, datoria formată nu a fost stinsă.

Solicită încasarea de la SC „Langix Auto” SRL în beneficiul SAR „Donaris Group” SA a datoriei în sumă de 37179,18 lei şi cheltuielilor legate de judecarea pricinii: taxa de stat în sumă de 1115,38 lei şi servicii juridice. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 27 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013 a fost admis apelul declarat de SAR „Donaris Group” SA, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă, încasat de la SC „Langix Auto” SRL în beneficiul SAR „Donaris Grup” SA datoria în sumă de 37179,18 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 1115,38 lei pentru taxa de stat în prima instanţă şi suma de 836,53 lei pentru instanţa de apel.

La 24 iulie 2013, SC „Langix Auto” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că în mod eronat instanţa de apel a ajuns la concluzia că la 01 mai 2011 datoria SC „Langix Auto” SRL faţă de SAR „Donaris Group” SA constituia suma de 37179,18 lei, fapt ce se confirmă prin actul de verificare din 01 mai 2011. Consideră că actul menţionat pentru a avea putere juridică şi a putea fi interpretat ca probă trebuia să fie semnat de ambele părţi, însă pretinsul înscris prezentat instanţei ca probă, este întocmit şi semnat unilateral de intimatul SAR „Donaris Group” SA ceea ce nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate a unui act de verificare a decontărilor reciproce, care prin definiţie trebuie semnat de ambele părţi.

Susţine că instanţa de apel urma în baza art. 139 coroborat cu art. 130 CPC să respingă mijlocul de probă sus enunţat, dar nu să-şi întemeieze în baza lui decizia de admitere a apelului. Menţionează că între recurent şi intimat este încheiat un contract, în baza căruia intimatul şi-a înaintat acţiunea, prin care sunt reglementate relaţiile dintre asigurat şi agentul de asigurări, şi nicidecum un contract de asigurare între asigurător şi asigurat, prin urmare intimatul nici nu are calitatea de asigurator ci numai de agent de asigurări.

Afirmă că din contract rezultă că legea aplicabilă contractului descris nu este Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414/2006, ci Codul civil şi Legea cu privire la asigurări nr. 407/2006, iar Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414/2006 este aplicabilă doar pentru relaţiile dintre recurent şi compania de asigurări SIA „Moldasig” SRL. 2 Susţine că atât din art. 18 alin. (1) lit. a) al Legii cu privire la asigurări nr. 407/2006, cât şi din pct. 6 al contractului, rezultă că în caz de neachitare la timp, contractul încetează de drept şi nu mai este valabil, motiv din care consideră că instanţa de apel a interpretat greşit legea şi în mod eronat a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

De asemenea, consideră că este eronată concluzia instanţei de apel precum că intimatul a achitat integral asigurătorului SIA „Moldasig” SRL suma datorată de către recurent, SC „Langix Auto” SRL se confirmă prin factura fiscală seria EE nr. 6766 din 16 februarie 2006. Indică că aşa numita de către instanţa de apel „factură fiscală” este de fapt o factură de expediţie prin care se confirmă că într-adevăr SIA „Moldasig” SRL a expediat, şi SAR „Donaris Group” SA a primit, certificatele de asigurare „Carte Verde” (blanchete necompletate) în număr de 2000 bucăţi, însă faptul că SAR „Donaris Group” SA a achitat contravaloarea acestora prin respectiva factură de expediţie cu Seria EE nr. 786766 nu se adevereşte.

Afirmă că blanchetele date sunt pentru alte certificate de asigurare „Carte Verde”, deoarece din cele 8 certificate din litigiu doar 2 sunt acoperite cu această factură de expediţie, şi anume „Cartea Verde” cu nr. 09317741 şi nr. 09317742, considerând că nici acest fapt nu demonstrează achitarea sumelor pentru certificate, iar din factura respectivă se poate deduce doar careva raporturi strict între SAR „Donaris Group” SA şi SIA „Moldasig” SRL, şi nicidecum vreun raport între părţile din litigiu, susţinând că respectiva factură nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 121 CPC, nu este pertinentă pentru justa soluţionare a cauzei, şi drept consecinţă nu trebuia luată în considerare.

Consideră că SAR „Donaris Group” SA nu a demonstrat în instanţă pretenţiile înaintate, şi anume nu a demonstrat că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţiunile contractuale, iar prima instanţă corect a respins acţiunea, deoarece cel ce înaintează acţiunea trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, reieşind din prevederile art. 118 CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 24 iulie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parţială a acţiunii, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. 3 După cum rezultă din materialele cauzei, SAR „Donaris Group” SA înaintând cererea de chemare în judecată a solicitat încasarea de la SC „Langix Auto” SRL în beneficiul său datoria în sumă de 37179,18 lei şi cheltuielile legate de judecarea pricinii ce constau din taxa de stat în sumă de 1115,38 lei şi servicii juridice.

Fiind investită cu judecarea acţiunii date prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, în acest sens întemeindu-şi soluţia prin faptul că neachitarea deplină şi în termen a primelor de asigurare conform contractului de asigurare, duce la nulitatea tranzacţiei. Instanţa de apel, judecând apelul declarat de către SAR „Donaris Group” SA a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând integral hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă integral şi a fost încasat de la SC „Langix Auto” SRL în beneficiul SAR „Donaris Group” SA suma de 37179,18 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 1115,38 lei pentru taxa de stat la prima instanţă şi 836,53 lei pentru instanţa de apel.

În susţinerea soluţiei date instanţa de recurs a reţinut actul de verificare a decontărilor între SAR „Donaris Group” SA şi SC „Langix Auto” SRL din 01 mai 2011. Instanţa de recurs relevă, însă, că deşi instanţa de apel corect a ajuns la concluzia netemeiniciei hotărârii primei instanţe, se constată a fi greşită şi soluţia instanţei de apel cu privire la admiterea integrală a cerinţelor SAR „Donaris Group” SA. Astfel, la caz este cert că urmare a încheierii între SAR „Donaris Group” SA şi SC „Langix Auto” SRL la 17 februarie 2009, 19 februarie 2009, 02 martie 2009 şi 14 martie 2009 a contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto peste hotare „Carte Verde” (f. d. 10-11, 13-14, 16-17, 19-20), SC „Langix Auto” SRL a datorat SAR „Donaris Group” suma de 30825,13 lei.

Ca urmare, la 14 iunie 2010, SAR „Donaris Group” SA a înaintat o somaţie către SC „Langix Auto” SRL prin care a solicitat achitarea datoriei restante în urma neachitării în termen a contractelor de asigurare „Carte Verde” în mărime de 30825,13 lei, acordându-i în termen de 7 zile bancare.

Materialele cauzei denotă că somaţia dată a fost recepţionată de către SC „Langix Auto” SRL la 17 iunie 2010, fapt confirmat prin copia avizului de recepţie (f. d. 46). În speţă este incontestabil şi faptul că la 19 iulie 2010 SC „Langix Auto” SRL remis în adresa SAR „Donaris Group” SA scrisoarea cu nr. de intrare 05/877, prin care recunoaşte datoria de 30825,13 lei faţă de ultima, obligându-se s-o achite în termeni cât mai restrânşi (f. d. 47). Astfel fiind, instanţa de recurs remarcă ca neîntemeiat refuzul SC „Langix Auto” SRL de a achita SAR „Donaris Group” SA suma de 30825,13 lei, or chiar SC „Langix Auto” SRL prin scrisoarea menţionată recunoaşte datoria în mărime de 30825,13 lei acumulată faţă de SAR „Donaris Group” SA pentru asigurarea răspunderii civile auto peste hotare „Carte Verde”.

Mai mult, în confirmarea temeiniciei cerinţei cu privire la încasarea sumei de 30825,13 lei vin şi prevederile pct. 1.1 al Contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto peste hotare „Carte Verde” din 17 februarie 2009, din 4 19 februarie 2009, din 02 martie 2009 şi din 14 martie 2009 care indică că obiectul contractului constituie obligaţiunile apărute dintre Asigurător şi Agent în cazul asigurării răspunderii civile auto peste hotare „Carte Verde”. Încheierea contractului se confirmă prin eliberarea cărţilor internaţionale de asigurare pentru autovehicule „Carte Verde”. Iar conform prevederilor pct. 3.1. din Contractele încheiate, contractul de asigurare are efecte juridice din momentul virării primei de asigurare de către „asigurat” la conturile de decontare a „agentului de asigurare”.

Tot din conţinutul contractelor menţionate rezultă că „asiguratul” a achitat către „agentul de asigurare” prima tranşă prevăzută la pct. 6 în mărime de 40 % din costul poliţei de asigurare, iar în conformitate cu pct. 5.1, 5.2 ale Contractelor SAR „Donaris Group” SA, a eliberat către „asigurat” poliţele de asigurare de răspundere civilă auto peste hotare „Carte Verde” pentru toate mijloacele de transport (f. d. 12, 15, 18, 21). De altfel, faptul eliberării SC „Langix Auto” SRL a poliţelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă peste hotare „Carte Verde”, în urma achitării de către aceasta a primei tranşe prevăzute în contractele încheiate cu SAR „Donaris Group” SA, cât şi folosirea poliţelor conform destinaţiei nu a fost negat de către SC „Langix Auto” SRL pe parcursul examinării cauzei în fond.

Relevanţă, la acest segment, au şi dispoziţiile art. 1313 alin. (1) Cod civil, conform căror asigurarea începe din momentul achitării primei de asigurare sau a primei tranşe a acesteia şi încetează la ora 24 a ultimei zile din termenul convenit pentru asigurare dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Prin urmare, cele relatate respinge susţinerea recurentului precum că în caz de neachitare la timp a primei de asigurare, contractul încetează de drept şi nu mai este valabil. Nu poate fi reţinut ca întemeiat nici argumentul recurentului SC „Langix Auto” SRL cu referire la faptul că SAR „Donaris Group” SA nu are calitatea de asigurator ci numai de agent de asigurări, respectiv nici Legea nr. 414 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nu ar fi aplicabilă în speţă.

Aceasta deoarece după cum rezultă din materialele dosarului la 01 septembrie 2007 SNA „Moldasig” SRL , în calitate de „Societate” şi SAR „Donaris Group” SA, în calitate de „Agent” au încheiat contractul de agent nr. 1595, pct. 1.1 al cărui stabileşte că Agentul este împuternicit de către Societate de a o reprezenta la încheierea contractelor de prestare a serviciilor de asigurare în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova în condiţiile generale şi speciale de asigurare, iar Agentul acceptă mandatul şi se obligă să acţioneze în numele şi pe contul Societăţii, în schimbul remuneraţiei în formă de comision stabilit în contract. La fel, pct. 3.3.7 al aceluiaşi contract acordă Agentului dreptul de a gestiona mijloacele financiare încasate de la clienţi prezentând lunar un raport persoanei responsabile a Societăţii.

Faţă de considerentele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că SC „Langix Auto” SRL trebuie să achite restanţa la prima de asigurare la contracte de asigurare obligatorie de 5 răspundere civilă auto peste hotare „Carte Verde” încheiate la 17 februarie 2009, 19 februarie 2009, 02 martie 2009 şi 14 martie 2009. Totodată, instanţa de recurs constată ca neîntemeiat capătul de cerere cu privire la încasarea sumei de 6354, 05 lei (5084,60 şi 1269,45), inclusă de către SAR „Donaris Group” SA ca datorie în actul de verificare a decontărilor între întreprinderile SAR „Donaris Group” SA şi SC „Langix Auto” SRL din 01 mai 2011 şi reţinut, de altfel, la judecarea cauzei de către instanţa de apel.

Or, prin actul menţionat SAR „Donaris Group” SA a evaluat suma totală a datoriei asiguratului SC „Langix Auto” SRL în mărime de 37179,18 lei în mod unilateral, actul menţionat nefiind semnat de reprezentanţii ultimului, astfel, acesta nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate a unui act de verificare a decontărilor reciproce. Mai mult că SAR „Donaris Group” SA nu a prezentat instanţelor de judecată probe care ar confirma neachitarea de către SC „Langix Auto” SRL a sumelor de 5084,60 lei şi 1269,45 lei, în baza poliţelor CSK2010-03-0019/1 şi CSK2010-03- 0019/2 din 01 decembrie 2010. Distinct de cele relatate, pretenţia cu privire la încasarea de la SC „Langix Auto” SRL a sumelor de 5084,60 lei şi 1269,45 lei urmează a fi respinsă.

Conform art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârâtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs consideră necesar de a încasa de la SC „Langix Auto” SRL în beneficiul SAR „Donaris Group” SA cheltuielile de judecată, formate din achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi depunerea cererii de apel, proporţional părţii admise din pretenţii, ce în total constituie suma de 1618,13 lei.

Faţă de cele ce preced, fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre prin care a admite parţial acţiunea SAR „Donaris Group” SA împotriva SC „Langix Auto” SRL cu privire la încasarea sumei şi a încasa de la SC „Langix Auto” SRL în beneficiul SAR „Donaris Group” SA suma de 30825,13 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1618,13 lei, în rest acţiunea urmând a fi respinsă.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de Societatea Comercială „Langix-Auto” Societate cu Răspundere Limitată. 6 Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Bălţi din 27 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni împotriva Societăţii Comerciale „Langix-Auto” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial acţiunea Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni împotriva Societăţii Comerciale „Langix-Auto” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei.

Se încasează din contul Societăţii Comerciale „Langix-Auto” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni suma de 30825,13 (treizeci mii opt sute douăzeci şi cinci) lei 13 bani. Se încasează de la Societatea Comercială „Langix-Auto” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni cheltuielile de judecată în mărime de 1618,13 lei (una mie şase sute optsprezece ) lei 13 bani. În rest acţiunea se respinge. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov Constantin Alerguş Vladimir Timofti 7