2ra-3824/13 — Constatarea neexecutării obligaţiilor contractuale şi repararea prejudiciului material

prima instanţă: O. Melniciuc 2ra-3824/13 instanţa de apel: Sv. Caitaz, N. Craiu, I. Muruianu ÎNCHEIERE 11 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Andrei Moloşag în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Moloşag împotriva Societăţii pe Acţiuni „Horus” cu privire la constatarea neexecutării obligaţiilor contractuale şi repararea prejudiciului material şi la cererea reconvenţională a Societăţii pe Acţiuni „Horus” împotriva lui Andrei Moloşag cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Horus”, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 04 martie 2013 în partea admiterii acţiunii iniţiale şi emisă în partea dată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 29 august 2012, Andrei Moloşag, reprezentat de către avocatul Natalia Moloşag a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Horus” cu privire la constatarea neexecutării obligaţiilor contractuale şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că la 17 martie 2009, Andrei Moloşag în calitate de investitor beneficiar şi SA „Horus” în calitate de executor au încheiat contractul de investiţii în construcţie a complexului locativ sub nr. 29/09.

Menţionează că în baza contractului pct. 2.1, SA „Horus” şi-a asumat obligaţia ca pe baza investiţiilor efectuate de investitor şi în conformitate cu contractul încheiat să execute lucrările de construcţie a complexului locativ din str. Albişoara, 82/8 şi să transmită investitorului obiectul contractului de investiţii în construcţii, apartament cu două odăi, amplasat în blocul 4, et. 4, nr. cadastral 0100417.093.03.102. Iar conform pct. 2.2 al contractului, Andrei Moloşag şi-a asumat obligaţia să transmită executorului investiţia bănească convenită în contract, conform graficului depunerilor investiţionale indicat în capitolul 6 al contractului.

Invocă că deşi investitorul Andrei Moloşag şi-a executat obligaţia asumată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit în contract la 15 noiembrie 2010 având deja achitată suma de 50090 Euro, iar la 18 august 2011 de către investitor a fost achitată suma finală de 5566 Euro, prin ce a fost executată în 1 totalitate obligaţia asumată de către acesta, executorul tardiv şi necorespunzător îşi execută obligaţiile asumate prin contract. Astfel, afirmă că conform pct. 3.3 al contractului menţionat, termenul limită de finisare a lucrărilor de construcţie al blocului 4 şi transmiterea prin act de primire- predare a imobilului pentru lucrări de finisare a fost indicată data de 31 decembrie 2010, iar conform pct. 4.2 executorul este obligat în cazul modificării termenului indicat în pct. 3.3 să notifice investitorul şi să încheie un acord adiţional în ce priveşte modificările operate.

Susţine că actul de primire-predare prin care a fost predat imobilul pentru lucrări de finisare datează cu 18 august 2011. Mai indică că la 13 aprilie 2012 de către Andrei Moloşag a fost înaintată o pretenţie pârâtului, prin care şi-a exprimat nemulţumirea şi dezacordul faţă de executarea necorespunzătoare şi tardivă a clauzelor contractuale asumate de către societate în calitate de executor, totodată şi-a rezervat dreptul de a pretinde o despăgubire în urma prejudiciului suportat în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare. Menţionează că la 24 aprilie 2012, SA „Horus” i-a expediat răspunsul la pretenţia înaintată, în care indică că la 18 august 2011, Andrei Moloşag a primit conform actului de primire-predare apartamentul nr. 102 pentru efectuarea lucrărilor de finisare, cu toate că actul de primire-predare din 18 august 2011 investitorul Andrei Moloşag nu l-a semnat.

Consideră că SA „Horus” cu toate că şi-a mărit patrimoniul în valoare de 55656 Euro, majorare care s-a făcut în dauna investitorului beneficiar datorită faptului că acesta şi-a executat obligaţia asumată, fără a-şi primi în schimb ceea ce a plătit, adică obiectul contractului de investiţii - apartament cu două odăi, amplasat în blocul 4, et. 4, nr. cadastral 0100417.093.03.102 pentru a efectua lucrările de finisare şi pentru a se instala în acesta. Susţine că drept urmare a executării necorespunzătoare, prin depăşirea termenului stipulat, conform art. 610 Cod civil, despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atât prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cât şi venitul ratat.

Astfel, ca parte ce a suportat prejudicii pe urmele neexecutării necorespunzătoare, prejudiciul a luat forma de venit ratat, având intenţia că apartamentul nr. 24 din str. Albişoara, 82/8, să facă obiectul unui viitor contract de locaţiune. Afirmă că la 31 decembrie 2010, dată stabilită în contract pentru transmiterea prin act de primire-predare a imobilului pentru lucrări de finisare şi 18 august 2011 - dată la care a fost întocmit actul de primire-predare, dar nu şi semnat de către investitor, acesta a suferit un prejudiciu în valoare de aproximativ 2800 Euro sub formă de venit ratat.

Solicită constatarea neexecutării prevederilor contractului nr. 29/09, pct. 3.3, în partea ce ţine de respectarea termenelor de finisare a lucrărilor de construcţie ale blocului nr. 4 şi transmitere prin act de primire-predare a imobilului pentru lucrări de finisare, precum şi repararea prejudiciului material sub formă de venit ratat în sumă de 2800 Euro din contul SA „Horus” în beneficiul lui Andrei Moloşag. La 08 octombrie 2012, SA „Horus” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Andrei Moloşag, prin care a solicitat încasarea de la Andrei Moloşag în beneficiul SA „Horus” a datoriei în sumă de 10810,50 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată.

2 În motivarea cererii reconvenţionale SA „Horus” indică că la 17 martie 2009, între Andrei Moloşag în calitate de investitor şi SA „Horus” în calitatea de executant a fost semnat contractul de investiţie în construcţia a complexului locativ nr. 29/09 având ca obiect de reglementare construcţia apartamentului nr. 102 din complexul locativ din mun. Chişinău, str. Albişoara, nr. 82/8. Menţionează că conform pct. 14.1 din contractul nominalizat executantul împreună cu investitorul au ajuns la un consens cu privire la stabilirea unui cost global în ceea ce ţine de cheltuielile de deservire a blocului. Afirmă că la 20 august 2011, SA „Horus” respectându-şi obligaţia asumată prin contractul de investiţie în construcţia complexului locativ nr. 29/09 a predat conform actului de predare primire cheile de la apartamentul nr. 102 din str. Albişoara 82/8, mun.

Chişinău. Susţine că după darea în exploatare a blocului locativ în care se află apartamentul obiect al contractului de investiţie, SA „Horus” a considerat drept fiind oportună efectuarea unei reduceri în partea executării pct. 14.1 din contract şi i-a solicitat investitorului Andrei Moloşag să achite doar costul cheltuielilor direct efectuate şi a dosarului cadastral, costuri care adunate au constituit la acel moment suma de 1806,14 lei. Indică că intenţia de micşorare a sumei ce urma să o achite investitorul, în temeiul pct. 14.1 din contractul de investiţie s-a datorat faptului de existenţă a unui contract de investiţie anterior prin care acesta a devenit deja proprietarul unui apartament în acelaşi complex locativ.

Cu referire la pct. 14.1 SA „Horus” consideră că Andrei Moloşag a acumulat o datorie contractuală formată în perioada de 20 august 2011 - 31 martie 2012, în sumă de 10810,50 lei. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 08 octombrie 2012 a fost primită acţiunea reconvenţională intentată de SA „Horus” împotriva lui Andrei Moloşag cu privire la încasarea sumei pentru a fi examinată concomitent cu acţiunea principală. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 martie 2012 a fost admisă acţiunea iniţială, constatată neexecutarea prevederilor contractului nr. 29/9, pct. 3.3 în partea ce ţine de respectarea termenelor de finisare a lucrărilor de construcţie al blocului nr. 4 şi transmiterea prin act de primire-predare a imobilului pentru lucrări de finisare şi pct. 4.2.

lit. c) în partea ce ţine de obligaţia de a notifica şi a întocmi un acord suplimentar despre modificările operate la termenii indicaţi în pct. 3.3 al contractului, încasat de la SA „Horus” în beneficiul lui Andrei Moloşag suma de 2800 Euro, în lei, conform cursului oficial al BNM la data executării, respinsă acţiunea reconvenţională şi încasat de la SA „Horus” în beneficiului lui Andrei Moloşag cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat în sumă de 1314 lei. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 mai 2013 a fost corectată greşeala mecanică comisă în dispozitivul şi hotărârea integrală a Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău, prin înlocuirea în dispozitivul şi hotărârea integrală a datei adoptării hotărârii de 04 martie 2012 ca greşit indicată, cu data corectă de 04 martie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013 a fost admisă cererea de apel declarat de SA „Horus”, casată integral hotărârea primei instanţe în partea 3 admiterii acţiunii iniţiale şi emisă în această parte o hotărâre nouă, prin care: a fost respinsă acţiunea iniţială, în rest a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 30 septembrie 2013, Andrei Moloşag a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Susţine că a luat cunoştinţă de decizia integrală a instanţei de apel la 27 iulie 2013. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei contestate, considerând că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea şi a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Afirmă că instanţa de apel nu a aplicat prevederile legii civile şi anume alin. (1) şi alin. (5) ale art. 556 Cod civil, care expres stipulează că creanţă transmisibilă şi sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terţ (cesionar) în baza unui contract şi cesiunea de creanţă trebuie să fie încheiată în forma cerută pentru actul juridic în al cărui temei s-a născut creanţa cesionată.

Indică că contractul de cesiune nr. 146/09 din 19 august 2009 nu a fost încheiat în forma cerută pentru actul juridic în al cărui temei s-a născut creanţa cesionată. Consideră că instanţa de apel recunoscând valabilitatea contractului de cesiune menţionat a interpretat eronat prevederile legale cu referire la forma cerută pentru actul juridic în al cărui temei s-a născut creanţa cesionată, adică prevederile art. 556 alin. (5) Cod civil, precum şi prevederile art. 40/6 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile. Menţionează că în final instanţa a ajuns la o soluţie eronată în aprecierea calităţii părţii încadrate în proces, lipsindu-l astfel arbitrar pe Andrei Moloşag de calitatea sa contractuală de beneficiar al investiţiei şi contrar declaraţiei scrise a lui Ion Suruceanu, prezentată în faţa instanţei de apel, recunoscând în persoana acestuia dreptul de a fi beneficiarul investiţiei efectuate de către Andrei Moloşag.

La fel, consideră că instanţa de apel a soluţionat problema drepturilor lui Ion Suruceanu definindu-l drept nou beneficiar care, conform concluziei instanţei ar substitui pe Andrei Moloşag drept beneficiar al investiţiei. Afirmă că Ion Suruceanu nu a fost implicat în procesul intentat de către Andrei Moloşag împotriva SA „Horus”, iar intimaţii cu toate că s-au referit şi prezentat contractul de cesiune nr. 146/09 din 19 august 2009, nu au solicitat atragerea acestuia în proces într-o anumită calitate procesuală. Consideră că toate probele administrate la caz, confirmă cu certitudine că beneficiar al investiţiei efectuate la 17 martie 2009 în bază contractului nr. 29/09 autentificat notarial şi înregistrat la OCT la 27 decembrie 2011 este Andrei Moloşag.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care 4 acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Andrei Moloşag nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Andrei Moloşag, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Andrei Moloşag ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Andrei Moloşag se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5