2ra-1386/19 — încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1386/19 — încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
dosar nr. 2ra-1386/2019
prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător: (D. Tricolici)
instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)
Î N C H E I E R E
07 august 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Ala Cobăneanu
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandr Svirski,
reprezentat de avocatul Viorel Cucu,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr Svirski
împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Horus” cu privire la încasarea sumei
și a cheltuielilor de judecată și
cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de SRL ”Horus”
împotriva lui Alexandr Svirski cu privire la încasarea dobânzii de întârziere,
penalității, datoriei pentru diferența de suprafață, sumei în calitate de contribuție
investițională, sumele pentru cheltuielile de impozit și perfectarea dosarului
cadastral al bunului imobil și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins apelul declarat de Alexandr Svirski și s-a menținut hotărârea din 13 iulie
2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
c o n s t a t ă :
La 22 noiembrie 2017 Alexandr Svirski a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SA „Horus” cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul Alexandr Svirski, a invocat că la data de
12 iunie 2015, a încheiat în formă notarială cu SA „Horus” (reorganizată prin
transformare în SRL „Horus” la 17 mai 2016) contractul privind investițiile în
construcții nr. 78/15, prin care ultima s-a obligat să execute construcția blocului
locativ din str. xxxxxxxxxxxx2, mun. Chișinău și să transmită în proprietatea sa
apartamentul nr. 269 cu o cameră din blocul nr. 3. Contractul dat a fost înregistrat
la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău în Registrul bunurilor imobile cu numărul
cadastral xxxxxxxxxxx.
Reclamantul Alexandr Svirski a relatat că conform pct. 3.3. din contractul
privind investițiile în construcții, pârâta SRL “Horus” s-a obligat să finiseze
lucrările de construcție și să execute darea obiectului în exploatare în trimestrul
1
patru al anului 2016, adică până la finele acestui an. Prin scrisoarea nr. 457/17 din
data de 17 octombrie 2017, SRL „Horus” l-a informat precum că lucrările de
construcție a blocului locativ nr. 3 din str. Florilor, nr. 28/2, mun. Chișinău, au fost
finisate în luna martie 2017, în baza procesului-verbal nr. 02 din 18 martie 2017,
însă nu i-a fost comunicat până-n prezent despre faptul înregistrării recepției finale
a complexului locativ, contrar pct. 4.2 lit. e) din contractul nr. 78/15 din 12 iunie
2015.
Reclamantul Alexandr Svirski a precizat că conform pct. 4.2. lit. b) și pct. 2
alin. III din Anexa nr. 1 a contractului nr. 78/15 din 12 iunie 2015, pîrîta și-a
asumat obligația să efectueze un complex de acțiuni privind organizarea și
executarea lucrărilor de construcție a bunului imobil, inclusiv montarea ferestrelor
și a pervazurilor. Astfel, proiectul și planul inițial al apartamentului nr. 269, indicat
în Anexa nr. 2 a contractului, a prevăzut pentru pârâtă obligația montării a patru
ferestre și pervazuri, fără specificarea caracteristicilor profilului și termopanului,
care urmează a fi utilizate la confecționarea acestora. Până la semnarea
contractului, a fost informat verbal că, pârâta SRL „Horus” instalează în toate
apartamentele ferestre și pervazuri de marca „Viva Plast”, care sunt de calitate
joasă, iar la propunerea sa de a introduce modificări în textul contractului, aceasta a
fost respinsă de către pârâtă.
Reclamantul Alexandr Svirski a declarat că la 10 iunie 2015, a convenit, prin
corespondența purtată cu managerul de vânzări al SA „Horus” la poșta electronică
florilor@horus.md, că după semnarea contractului privind investițiile în
construcții, cu acordul pârâtei, va putea efectua replanificarea apartamentului nr.
269, precum și va putea instala ferestre și pervazuri de calitatea cea mai bună, iar
pârâta îi va compensa costul acestora, întrucât va economisi costul unei ferestre cu
mărimile 2830 mm × 1720 mm. În baza pct. 5.1 lit. c) din contract, reclamantul a
inițiat până la terminarea lucrărilor de finisare replanificarea apartamentului
nr.269, care a prevăzut montarea a trei ferestre și două pervazuri, în loc de patru
ferestre și două pervazuri, cum era stipulat inițial în proiectul aprobat.
Replanificarea apartamentului a fost coordonată pozitiv cu SA „Horus”, în adresa
căreia a expediat o cerere scrisă în acest sens, dar și cu arhitectorul-șef al
proiectului arhitectural Gorenco T.I., fiind coordonat pozitiv cu SA „Chișinău-
Gaz” modificarea proiectului de gazificare a apartamentului nr. 269.
Reclamantul Alexandr Svirski a menționat că în baza contractului de
antrepriză nr. 66 din 02 mai 2017 încheiat cu SRL „Scorpius-Prim”, ultima în
calitate de antreprenor a executat confecționarea și montarea a trei ferestre și două
pervazuri în apartamentul nr. 269 din blocul locativ de pe str. xxxxxx nr. xxxx
mun. Chișinău, valoarea totală a acestora constituind suma de 20 326,73 lei,
conform actului de primire-predare a lucrărilor executate, facturii fiscale
EUH000983541 din 18 mai 2017 și bonului fiscal.
Reclamantul Alexandr Svirski a remarcat că prin scrisoarea din 16 iunie
2017, a solicitat pârâtei SRL “Horus” compensarea sumei de 20326,73 lei, prin
acordarea reducerii la achitarea de către reclamant a ultimei tranșe de 2300 Euro
pentru investițiile în construcția apartamentului nr. 269, însă pîrîta SRL “Horus”
parțial i-a refuzat, invocând prin scrisoarea nr. 271/17 din data de 14 iulie 2017 că,
este de acord să-i compenseze doar suma de 10003 lei, prezentând oferta
comercială din 17 iulie 2017, întocmită și semnată de reprezentanții acestuia. La
rândul său, reclamantul i-a expus pârâtei verbal mai multe obiecții argumentate, pe
2
care ultima le-a lăsat fără răspuns și anume: oferta comercială nu are nici o valoare
probatorie și nu este un act juridic, care ar reflecta vreun acord între părțile
contractului; negocierile legate de clauzele și modul de executare a contractului
privind investițiile în construcții nr. 78/15 din 12 iunie 2015 s-au consumat odată
cu semnarea acestuia, respectiv, oferta pârâtei nu se încadrează în limitele
contractului; oferta din 17 iulie 2017 nu reflectă prețurile reale de pe piața din
Republica Moldova, iar caracteristicile tehnice indicate în aceasta nu sunt parte
integrantă a contractului, nefiind obligatorii pentru părți; prețurile la ferestrele
moderne cu termopan sunt flotante și depind de fluctuația cursului valutar al
monedei cu care se procură materia primă.
Reclamantul Alexandr Svirski a invocat că afirmația pârâtei SA “Horus”
precum că, a evaluat și a inclus inițial costul ferestrelor și a pervazurilor în sumă de
10003 lei în costul obiectului contractului, nu corespunde adevărului. Or, toate
calculele și prețurile respective la materia primă au fost efectuate și aplicate de
către SA „Horus” la data întocmirii ofertei – 17 iulie 2017, iar devizul de cheltuieli
și prețul contractului nr. 78/15 din 12 iunie 2015, au fost convenite până în anul
2015.
Reclamantul Alexandr Svirski consideră că însuși faptul că, pârâta i-a
acordat lui și antreprenorului SRL „Scorpius-Prim” accesul la șantierul de
construcții și în apartamentul nr. 269, reflectând acordul tacit și acceptarea la
montarea celor trei ferestre și două pervazuri în valoare totală de 20326, 73 lei, ori
în cazul în care SRL „Horus” nu ar fi fost de acord cu valoarea acestora și/sau cu
obligația compensării lor, nu ar fi permis accesul respectiv. De asemenea, pârâta nu
și-a exprimat dezacordul său imediat sau în termen rezonabil referitor la instalarea
și compensarea costului ferestrelor și a pervazurilor, nici verbal și nici în
corespondența purtată între părți. Mai mult ca atât, în anexele nr. 1 și nr.2 la
contractul nr. 78/15 din 12 iunie 2015, SRL „Horus” nu a specificat nici valoarea
ferestrelor cu termopan și a pervazurilor respective, precum nici mărimile lor,
caracteristicile tehnice ale materiei prime din care urmează a fi confecționate.
Reclamantul Alexandr Svirski mai consideră că aceste omisiuni pârâta le-a
admis intenționat în beneficiul său, deci SRL „Horus” nu și-a îndeplinit până în
prezent obligația privind finisarea executării lucrărilor de construcții și darea în
exploatare a complexului locativ din str. xxxxxx2, mun. Chișinău, neinformându-l
în acest sens în scris, în termen de 14 zile. Pentru a se eschiva de la compensarea
sumei de 20326, 73 lei, începând cu 17 octombrie 2017, pârâta pretinde nejustificat
încasarea din contul reclamantului a penalităților de întârziere și a plăților
suplimentare.
Reclamantul Alexandr Svirski a solicitat admiterea acțiunii, încasarea
datoriei în sumă de 20326, 73 lei și a cheltuielilor de judecată constituite din taxa
de stat în mărime de 609,80 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de
257 lei, în total 21193, 53 lei.
La data de 25 aprilie 2018, SRL „Horus” a depus cerere de chemare în
judecată reconvențională împotriva lui Alexandr Svirski cu privire încasarea
dobânzii de întârziere, penalității, datoriei pentru diferența de suprafață, sumei în
calitate de contribuție investițională, sumei pentru cheltuielile de impozit și
perfectarea dosarului cadastral al bunul imobil și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reconvenționale reclamanta SRL „Horus” a invocat că
în baza contractului de investiție în construcția complexului locativ nr. 78/15 din
3
12 iunie 2015, SA „Horus” (reorganizată prin transformare în SRL „Horus” la 17
mai 2016) s-a obligat, în calitatea sa de executant de lucrări, din contul investițiilor
financiare achitate de către investitorul Alexandr Svirski, să execute lucrările de
construcție a complexului locativ situat în mun. Chișinău, strxxxxxx/2 și după
semnarea procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor de construcție, să
transmită în proprietatea investitorului bunul imobil contractat și anume,
apartamentul nr. 269, cu condiția executării corespunzătoare a obligațiilor asumate
de către ultimul.
Reclamanta SRL “Horus” a declarat că conform pct. 4.1 lit. h) din contractul
de investiție, drept urmare a nerespectării graficului de plăți de către pârât, a fost
calculată penalitate în mărime de 0,1 % din suma depozitului investițional scadent
pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce constituie suma de 411,70 euro. Iar, dobânda
de întârziere pentru neachitarea în termen a ultimei tranșe constituie suma de
254, 75 euro.
Reclamanta SRL “Horus” a menționat că pct. 4.1 lit. b) din contract
stipulează că, în cazul în care în urma măsurărilor cadastrale ale imobilului se va
constata o majorare a suprafeței reale a acestuia față de suprafața proiectată,
investitorul este obligat să achite diferența proporțional cu mărimea reală, reieșind
din prețul stabilit de contract pentru 1 m.p. La solicitarea lui Svirski Alexandr,
SRL „Horus” a înregistrat la ÎS „Cadastru” modificarea proiectului apartamentului
nr. 269. În urma măsurărilor cadastrale efectuate la data de 16 mai 2017, s-a
constatat o majorare a suprafeței reale a imobilului cu 1,5 metri pătrați, ceea ce
conform prețului pentru 1 m.p. stabilit în contractul de investiție – 562, 34 Euro,
constituie suma de 843,51 Euro, însă până în prezent Alexandr Svirski nu a achitat
această diferență de metraj, deși a fost somat de două ori în acest sens. Având în
vedere că investitorul nu a achitat diferența de suprafață dintre cea proiectată și cea
reală, precum și nu a respectat graficul achitărilor, solicită SRL „Horus” în baza
pct. 6.6 din contract, încasarea din contul lui Svirski Alexandr a contravalorii
reducerii acordate în mărime de 1 540 Euro.
Reclamanta SRL “Horus” a indicat că Alexandr Svirski a fost somat cu
privire la darea în exploatare a blocului locativ, prin intermediul poștei electronice,
formă de somare acceptată de către ultimul conform pct. 13.1 din contract, și prin
scrisoare cu aviz de recepție nr. 424/17 din 02 octombrie 2017, însă până la
momentul actual pârâtul nu a semnat nici actul de predare-primire în posesie și
folosință a bunului imobil, nici actul final de transmitere a dreptului de proprietate.
Pentru deținerea de jure a imobilului în proprietate, SRL „Horus” anual suportă
cheltuielile de plată a impozitului pe bunurile imobile conform prevederilor
Codului fiscal. Astfel, dat fiind faptul că Svirski Alexandr nu a primit actul final de
recepție a bunului, reclamantul a fost obligat să achite impozitul pe bunul imobil
pentru anul 2017 în sumă de 381, 6 lei, sumă ce urma a fi compensată de către
investitor.
Reclamanta SRL “Horus” a declarat că în temeiul pct. 4.1 lit. h) din contract,
Alexandr Svirski s-a obligat să restituie cheltuielile ce țin de perfectarea dosarului
cadastral pe obiectul contractat. Astfel, datoria acestuia constituie suma de 596, 89
lei, cheltuielile de achitare a dosarului cadastral fiind confirmare prin facturile nr.
EUG000559852 și EUG000553004 din 25 ianuarie 2016, care includ măsurările
apartamentului și înregistrarea declarației în condominiu pentru mai multe
apartamente.
4
Reclamanta SRL “Horus” a solicitat admiterea acțiunii reconvenționale,
încasarea din contul lui Alexandr Svirski a penalității în sumă de 411,70 Euro,
dobânzii de întârziere în sumă de 254,75 Euro, sumei de 843,51 Euro pentru
diferența de suprafață a imobilului și sumei de 1 540 Euro cu titlu de contribuție
investițională datorată, sumei de 381, 60 lei impozitul achitat pentru bunul imobil,
sumei de 596, 89 lei cheltuieli de perfectare a dosarului cadastral și taxei de stat în
sumă de 1871, 41 lei.
La 08 mai 2018, Alexandr Svirski a depus cerere de concretizare acțiunii
prin care a solicitat admiterea acțiunii, încasarea datoriei în sumă de 20326, 73 lei
și a cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în mărime de 609,80 lei și
cheltuielile de asistență juridică în mărime de 257 lei, în total 21193, 53 lei.
Prin încheierea din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani
s-a admis cererea depusă de SA “Horus” cu privire la înlocuirea succesorului în
drepturi, s-a înclocuit SA “Horus” cu succesorul în drepturi SRL “Hours” în cauza
civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr Svirski împotriva SA
„Horus” cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 13 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, s-a
admis parțial acțiunea civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr
Svirski împotriva SRL „Horus” cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de
judecată, s-a încasat din contul SRL „Horus” în beneficiul lui Alexandr Svirski
suma în mărime de 10003 lei, în rest, suma în mărime de 11190, 53 lei, s-a respins
ca neîntemeiată, s-a încasat din contul SRL „Horus” în beneficiul lui Alexandr
Svirski cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat în mărime de 300 lei și
cheltuielile de asistență juridică în mărime de 250 lei, s-a admis partial acțiunea
reconvențională depusă de SRL „Horus” împotriva lui Svirski Alexandr cu privire
încasarea dobânzii de întârziere, penalității, datoriei pentru diferența de suprafață,
sumei în calitate de contribuție investițională, sumei pentru cheltuielile de impozit
și perfectarea dosarului cadastral al bunul imobil și a cheltuielilor de judecată, s-a
încasat din contul lui Alexandr Svirski în beneficiul SRL „Horus” dobânda de
întârziere în mărime de 254, 75 Euro, s-a încasat din contul lui Alexandr Svirski în
beneficiul SRL „Horus” suma pentru diferența de suprafață în mărime de 843, 51
Euro, s-a încasat din contul lui Alexandr Svirski în beneficiul SRL „Horus” suma
cu titlu de contribuție investițională în mărime de 1540 Euro convertiți în lei
moldovenești conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data
executării hotărârii, s-a încasat din contul lui Alexandr Svirski în beneficiul SRL
„Horus” suma în mărime de 381, 60 lei cu titlu de cheltuieli pentru achitarea
impozitului pentru bunul imobil și 596, 89 lei pentru perfectarea dosarului
cadastral, în rest acțiunea reconvențională în partea încasării penalității, a fost
respinsă ca fiind tardivă, s-a încasat din contul lui Alexandr Svirski în beneficiul
SRL „Horus” cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat în mărime de
1622, 76 lei.
Prin decizia din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Alexandr Svirski și s-a menținut hotărârea din 13 iulie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza civilă la cererea de chemare în
judecată depusă de Alexandr Svirski împotriva SRL „Horus” cu privire la
încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată și cererea de chemare în judecată
reconvențională depusă de SRL ”Horus” împotriva lui Alexandr Svirski cu privire
la încasarea dobânzii de întârziere, penalității, datoriei pentru diferența de
5
suprafață, sumei în calitate de contribuție investițională, sumele pentru cheltuielile
de impozit și perfectarea dosarului cadastral al bunului imobil și a cheltuielilor de
judecată.
În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la 12 iunie 2015
între SA „Horus” reorganizată prin transformare în SRL „Horus” din 17 mai 2016
în calitate de executant de lucrări și Alexandr Svirski, investitor, a fost încheiat
contractul de investiții în construcția complexului locativ nr. 78/15. Conform
contractului, executantul de lucrări s-a obligat, din contul investițiilor financiare
achitate de către Alexandr Svirski, să execute lucrările de construcție a
complexului locativ amplasat în mun. Chișinău, str. xxxxxxx2 și după semnarea
procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor de construcție a complexului
locativ, să transmită în proprietatea investitorului bunul imobil contractat, și
anume, apartamentul nr. xxx cu o odaie, situat în blocul nr. 3, la etajul 8, cu
condiția executării corespunzătoare a obligațiilor asumate de către ultimul.
Conform pct. 6.2 din contract, contribuția investițională constituie suma de 23 000
euro, constituită din prețul bunului imobil - 24 540 euro, minus reducerea oferită
de către executant în mărime de 1 540 euro. Conform pct. 6.3 din contract,
investitorul se obligă să transmită executantului contribuțiile sale investiționale în
mărime de 23 000 euro în două tranșe și anume: suma de 20 700 euro urma a fi
achitată la data semnării contractului, iar suma de 2 300 euro până la data de
20 decembrie 2016.
Instanța de apel a mai reținut că la semnarea contractului, Alexandr Svirski a
achitat prima tranșă în mărime de 20 700 euro, iar cea de-a doua transă a fost
achitată la 05 octombrie 2017 conform ordinului de încasare a numerarului nr.
415212 în sumă de 47 601,03 lei echivalentul a 2 300 euro. Pct.4.2 lit. b) și pct. 2
alin. III din Anexa nr. 1 a contractului nr. 78/15 din 12 iunie 2015, prevede că,
SRL „Horus" și-a asumat obligația de a efectua un complex de acțiuni privind
organizarea și executarea lucrărilor de construcții a obiectului contractului, inclusiv
montarea ferestrelor și a pervazurilor. Conform proiectului și planului inițial al
apartamentului nr. 269, indicat în Anexa nr. 2 a contractului, executantul urma să
monteze patru ferestre și pervazuri. La fel, pct.5.1 lit. c) al contractului de
investiții, statuează că, investitorul are dreptul să execute modificări în proiect,
până la inițierea realizării lucrărilor corespunzătoare, cu acordul executantului și
organizației de proiectare. Astfel, la solicitarea lui Alexandr Svirski, a fost
efectuată replanificarea apartamentului nr. xxx, care a prevăzut printre altele
montarea a trei ferestre și două pervazuri, în loc de patru ferestre și două pervazuri
cum era prevăzut inițial în proiectul aprobat, de către un alt antreprenor ales de
către investitor.
Instanța de apel a indicat că prin scrisoarea din 16 iunie 2017, Alexandr
Svirski a solicitat de la SA „Horus” compensarea sumei de 20326,73 lei suportată
la instalarea ferestrelor, sumă ce ar fi fost economisită de către ultimul în urma
neinstalării acestora, cerere, ce a fost acceptată parțial de către SRL “Horus” prin
răspunsul nr. 271/17 din 14 iulie 2017, prin care executantul i-a comunicat că este
disponibil să-i compenseze doar suma de 10 003 lei, întrucât îndeplinirea obligației
de montare a ferestrelor și pervazurilor stipulată în anexa nr. 3 la contract, a fost
estimată și inclusă în costul apartamentului în mărime de 10003 lei. Ca urmare,
nefiind de acord cu suma propusă spre compensare a cheltuielilor suportate pentru
instalarea ferestrelor, Alexandr Svirski s-a adresat cu o cerere de chemare în
6
judecată împotriva SRL "Horus" cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de
judecată, iar SRL "Horus" la rândul său, a depus o acțiune reconvențională
împotriva lui Alexandr Svirski cu privire la încasarea dobânzii de întârziere,
penalității, datoriei pentru diferența de suprafață, sumei în calitate de contribuție
investițională, sumele pentru cheltuielile de impozit și perfectarea dosarului
cadastral al bunului imobil și a cheltuielilor de judecată, care prin hotărîrea
Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 13 iulie 2018 au fost admise parțial.
De asemenea, instanța de apel a mai remarcat că este justă și întemeiată
concluzia instanței de fond privind admiterea parțială a pretenției din acțiunea
inițială a lui Alexandr Svirski, fiind încasată doar suma în mărime de 10 003 lei,
costul ferestrelor, care urmau a fi montate și instalate în apartament de către SRL
„Horus” conform contractului de investiții în construcții nr. 78/15 din 12 iunie
Or, în ședința de judecată s-a stabilit că, la construcția complexului locativ
de pe str. Florilor, compania SRL „Horus" de sine stătător confecționează
ferestrele și ușile din PVC, care ulterior sunt montate în apartamente, iar costul
ferestrelor, care urmau să fie montate în apartamentul nr. xxx, a fost în sumă de 10
003 lei, conform calculelor prezentate de către SRL „Horus”, sumă inclusă în
prețul total al apartamentului, în care urmau a fi montate cu suprafața de 20,03
metri pătrați, costul cărora urma a fi de 8335,83 lei fără TVA, iar cu TVA în sumă
de 10003 lei.
Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul apelantului
Alexandr Svirski precum că, SRL „Horus” urma să-i restituie suma în mărime de
20 326,73 lei, cheltuieli suportate de către apelant la montarea trei ferestre și două
pervazuri, iar refuzul de a-i restitui suma dată reprezintă îmbogățire fără justă
cauză.
Cît despre argumentul apelantului cu privire la faptul că instanța de fond era
obligată să aplice speței respective normele Legii privind protecția consumatorului,
având în vedere faptul că apelantul ca persoana fizică în speță are calitatea de
consumator, iar contractul nr. 78/15 din 12.06.2015 este un contract de adeziune
întrucât clauzele lui n-au fost negociate cu apelantul în prealabil, ci i-au fost
prezentate preformulate, Colegiul Civil reiterează faptul că, la caz, SRL "Horus" a
negociat clauzele contractuale cu apelantul înainte de a fi semnat, iar ca prestator,
intimatul și-a onorat toate obligațiunile contractuale și nu a încălcat în nici un fel
dreptul consumatorului Alexandr Svirski, care a solicitat restituirea sumei prin
prisma art.1389 Cod civil, nefiind aplicabil în cazul dat.
Totodată, instanța de apel a dat o apreciere critică argumentului apelantului
Alexandr Svirski, precum că, la stabilirea valorii pervazurilor și ferestrelor în
apartamentul nr. 269 din str. Florilor, 28/2, mun. Chișinău, lipsea acordul
apelantului, or, acordul dat a fost stabilit odată cu semnarea contractului nr. 78/15
din 12 iunie 2015 care include toate clauzele contractului respectiv, iar în anexa nr.
1, au fost expres stipulate lucrările care urmează a fi efectuate, unde este indicată și
instalarea ferestrelor și pervazurilor.
Neîntemeiat regăsește instanța de apel și argumentul apelantului cu privire la
rea-credința intimatei referitor la solicitarea sa de a instala ferestre de o calitate mai
bună, or, până la semnarea contractului au convenit că va putea efectua
replanificarea apartamentului în cauză, dar și va putea instala ferestrele și
pervazurile de calitatea mai bună, iar intimata îi va compensa costul acestora
întrucât intimata va economisi costul unei ferestre. În susținerea netemeiniciei
7
argumentului dat, servește răspunsul intimatei expediat la adresa electronică a
apelantului prin care apelantului, a fost informat de către intimată că, după
semnarea contractului de investiții, este necesar să scrie o cerere pe numele
administratorului SRL “Horus”, pentru a obține aprobarea scrisă în acest sens, fapt
ignorat de către apelant, or, cheltuielile suportate de către apelant la libera lui
voință și la discreția sa, nu pot fi puse pe seama intimatei, în lipsa vreunui acord
scris în acest sens.
Instanța de apel consideră că prima instanță just a concluzionat admiterea
pretenției din acțiunea reconvențională cu privire la încasarea dobînzii de întîziere
în mărime de 254,75 euro pentru neachitarea datoriei în mărime de 2 300 euro în
perioada 21 decembrie 2016, ziua achitării stipulată de părți prin pct.6.3 lit.b) din
contract, pînă la 05 octombrie 2017, ziua achitării datoriei de către apelant, care
conform calculului prezentat corespunde prevederilor art.585 și art. 619 Cod civil,
ținînd cont atît de clauzele contractuale, cît și de prevederile art. 619 alin. (1) Cod
civil, care prevede că, obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada
întîrzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5 % peste rata dobânzii prevăzută la
art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Prin urmare, instanța de apel
atestă că nu poate servi drept temei pentru respingerea pretenției cu privire la
încasarea dobînzii de întîrziere de la apelant argumentul ultimului că, intimata nu
și-a îndeplinit obligația sa contractuală corelativă, prevăzută în pct.4.1 a) și pct.4.2
e) al contractului nr. 278/15 din 12 iunie 2015, ceea ce i-a dat dreptul apelantului
de a refuza să execute obligația sa de plată a sumei 2300 euro, în baza art. 706 alin.
(1) Cod civil, care prevede că partea obligată să presteze prima poate refuza
executarea obligației dacă, după încheierea contractului, apar indicii că dreptul său
la contraprestație este periclitat de imposibilitatea executării obligației de către
cealaltă parte. Or, clauzele respective prevăd obligațiile apelantului și nicidecum a
intimatei, iar dreptul apelantului nu a fost periclitat în nici un fel la acest capitol.
Instanța de apel a relevat că este neîntemeiat argumentul apelantului
Alexandr Svirski precum că neexecutarea nu se datorează vinovăției sale,
neachitarea în termen a sumei contribuției investiționale de 2 300 euro, ci datorită
acțiunilor SRL „Horus”, care nu a finisat în termen lucrările de construcție și dare
în exploatare a blocului locativ, or, plata ultimei rate nu a fost condiționată de
finisarea lucrărilor de construcție, părțile stipulând expres în contract că suma de
2300 Euro urma să fie achitată până la data de 20 decembrie 2016. Mai mult ca
atît, procesul-verbal de recepție finală nr. 2 din 18 martie 2017 denotă darea în
exploatare a blocului 3 de pe str. xxxx/2, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial
la 31 martie 2017.
Cu referire la pretenția din acțiunea reconvențională privind încasarea sumei
în mărime de 843, 51 euro, diferența de suprafață, Colegiul Civil menționează că
este plauzibilă concluzia primei instanțe privind admiterea și pretenției date. Or, în
urma măsurărilor cadastrale efectuate la data de 16 mai 2017, conform planului
geometric, s-a constatat o majorare a suprafeței reale a imobilului cu 1,5 m.p., ceea
ce conform prețului pentru 1 m.p. stabilit în pct.4.1 lit.b) din contractul de investiții
(562, 34 Euro pentru 1 m.p.) constituie suma de 843, 51 Euro.
Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind declarativ argumentul apelantului
precum că, majorarea suprafeței apartamentului nr. xx din str. xxxxxxx/2, mun.
Chișinău cu 1,5 m2, de la 40,9 m2 pînă la 42,4 m2, este lipsită de suport probant.
Argumentul dat se combate însuși prin corespondența apelantului prin email cu
8
intimata, urmare cărei SRL „Horus” a înregistrat la ÎS „Cadastru” modificarea
proiectului apartamentului nr. 269, iar în urma măsurărilor cadastrale efectuate la
data de 16 mai 2017 conform planului cadastral menționat s-a constatat o majorare
a suprafeței reale a imobilului cu 1,5 m.p.
Totodată, instanța de apel a relatat că prima instanță corect a dispus admiterea
și pretenției din acțiunea reconvențională cu privire la încasarea sumei în mărime
de 1 540 Euro cu titlu de contribuție investițională, adică reducerea acordată de
către SRL „Horus” pentru achitarea în mod necorespunzător și în termenul
prevăzut a prețului obiectului contractului. Or, în ședința de judecată s-a stabilit
nerespectarea de către investitor a clauzelor contractului de investiții și anume
achitarea cu întârziere a celei de-a doua tranșe investiționale, precum și neachitarea
diferenței de suprafață dintre cea proiectată și cea reală.
Prin urmare, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului
precum că, suma reducerii oferite într-adevăr ar putea fi anulată din partea
intimatei, însă doar pînă la data de 05 octombrie 2017, când apelantul a achitat
ultima tranșă de 2 300 Euro și doar în cazul expedierii în adresa sa a unui preaviz
despre aceasta cu cel puțin 10 zile calendaristice.
La acest capitol, instanța de apel a reținut că, dreptul executantului de anulare
a reducerii este stipulat expres în pct. 6.6 al contractului, care prevede că în cazul
nerespectării de către investitor a ordinii (graficului) de achitare prevăzută în pct.
6.3, executantul își rezervă dreptul de a modifica costul (prețul) imobilului prin
anularea reducerii oferite. In acest caz contravaloarea reducerii acordate se va
adăuga la suma ultimei tranșe investiționale și va fi înaintată spre plată, iar prin
notificarea nr.424/17 din 02 octombrie 2017 SRL „Horus”, recepționată de către
apelant la 04 octombrie 2017, ultimul a fost anunțat despre necesitatea prezentării
la sediul companiei pentru a primi actele necesare înregistrării dreptului de
proprietate asupra imobilului contractat, precum și achitarea datorii restante. Din
considerentele menționate instanța de apel consideră că nu poate fi reținut nici
argumentul apelantului precum că, pretenția privind anularea și încasarea reducerii
de 1540 Euro, nu putea fi soluționată întrucât intimata nu a respectat procedura de
soluționare prealabilă a cauzei pe calea extrajudiciară.
Instanța de apel a mai relatat că prin aceiași notificare apelantul a fost
înștiințat despre faptul că din momentul dării în exploatare a blocului locativ, va
suporta cheltuielile privind plata impozitului pentru bunurile imobiliare, deci prima
instanță corect a admis și pretenția din acțiunea reconvențională privind încasarea
impozitului pe bunul imobil pentru anul 2017, pe apartamentul nr. 269 în sumă de
381,6 lei, confirmat prin copia raportului depus la Inspectoratul Fiscal nr. BIJ17
privind calculul impozitului pe bunurile imobile, iar argumentul apelantului că
intimata refuză transmiterea proprietății nu a fost dovedit în nici un mod.
Instanța de apel a dat o apreciere critică argumentului apelantului precum că
apelantul nu poate fi obligat să compenseze cheltuielile invocate de intimată pentru
achitarea impozitului imobiliar, întrucât aceste cheltuieli n-au fost probate, or,
însuși apelantul se eschivează de la executarea obligațiilor sale contractuale,
refuzînd semnarea actului final de transmitere în proprietate a apartamentului și
înregistrarea la IP Agenția Servicii Publice, ceia ce a dus la necesitatea achitării
impozitului pe bunul imobil pentru anul 2017 de către intimată. Cît despre
necesitatea restituirii către SRL “Horus” a cheltuielilor de perfectare a dosarului
cadastral conform facturilor nr. EUG000559852 din 25 ianuarie 2016, nr.
9
EUG000553004, instanța de apel a conchis că instanța de fond întemeiat a dispus
și încasarea acestei sume, or, conform p.4.1. f) din contract, apelantul s-a obligat să
restituie cheltuielile ce țin de perfectarea dosarului cadastral pe obiectul contractat,
ce constituie 596,89 lei, fiind confirmate prin informația prezentată de către
intimată privind plata serviciilor cadastrale.
Cu referire la restituirea cheltuielilor judiciare, instanța de apel consideră că
prima instanță just a dispus încasarea de la Alexandr Svirski în beneficiul SRL
„Horus” a taxei de stat în mărime de 1 622,76 lei, achitată de către SRL "Horus"
pentru examinarea acțiunii reconvenționale, ce se confirmă prin ordinul de încasare
a numerarului nr.459 din 25 aprilie 2018, calculată reieșind din cuantumul
pretențiilor admise, ținînd cont de prevederile art. 94 al.(l) Cod de procedură civilă,
care prevăd că instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să
plătească părții care a avut câștig de cauză toate cheltuielile de judecată. Dacă
acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile
de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului - proporțional
părții respinse din pretențiile reclamantului.
Instanța de apel a indicat că prima instanță a elucidat pe deplin toate
circumstanțele cauzei, a apreciat obiectiv și sub toate aspectele probele
administrate la dosar, adoptînd o hotărîre legală și întemeiată, iar cererea de apel
declarată de către apelantul Alexandr Svirski este nelegitimă și neîntemeiată,
instanța de apel ajungând la concluzia de a respinge apelul declarat de apelantul
Alexandr Svirski și de a menține hotărîrea primei instanțe.
La 23 iunie 2019 Alexandr Svirski, reprezentat de avocatul Viorel Cucu, a
declarat recurs împotriva deciziei din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,
prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și
hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii de admitere integrală a
acțiunii depuse de Alexandr Svirski, încasarea cheltuielilor de judecată suportate la
examinarea cauzei în primă instanță în instanța de apel și în instanța de recurs.
În motivarea cererii de recurs recurentul Alexandr Svirski a indicat că nu
este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe le consideră
vădit ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a
interpretat în mod eronat legea, a apreciat în mod arbitrar probele, a aplicat în mod
eronat normele de drept material și normele de drept procedural.
Recurentul Alexandr Svirski a invocat că instanțele inferioare au apreciat
arbitrar probele si au încălcat flagrant regulile de apreciere a probelor atunci când
au invocat că este dovedit faptul că valoarea ferestrelor care urmau a fi instalate în
apartamentul nr. 269 din str. Florilor, nr. 28/2, mun. Chișinău a constituit suma de
10003 lei.
Recurentul a mai indicat că instanța de apel în mod eronat a concluzionat în
punct 88 al deciziei că în ședința de judecată s-a stabilit că, la construcția
complexului locativ de pe str. Florilor, compania SRL „Horus” de sine stătător
confecționează ferestrele și ușile din PVC, care ulterior sunt montate în
apartamente, iar costul ferestrelor, care urmau să fie montate în apartamentul nr.
269, a fost în sumă de 10003 lei, conform calculelor prezentate de către SRL
„Horus”, sumă inclusă în prețul total al apartamentului, în care urmau a fi montate
cu suprafața de 20,03 m.p., costul cărora urma a fi 8 335,83 lei fără TVA, iar cu
TVA de 10 003 lei, deoarece intimata nu a prezentat în cauza dată nici o probă că
el a importat sau a procurat materia primă pentru confecționarea ferestrelor PVC
10
(invoce-uri, facturi, contracte de livrare, etc), că el are personalul angajat calificat
pentru aceasta (contracte de muncă, antrepriză), că el a planificat producerea
ferestrelor în cauză pentru acest complex locativ (devizul de cheltuieli, proiectul de
execuție). Prin urmare intimata nu a prezentat nici un document în acest sens, iar
instanțele inferioare nu au avut nici un temei de a considera ca fiind dovedite
circumstanțele respective, bazându-se doar pe afirmațiile declarative ale intimatei.
Calculele prezentate de către intimată nu puteau fi puse la baza soluționării
litigiului, nefiind confirmate cu probele admisibile.
Recurentul Alexandr Svirski a menționat că prin oferta comercială din
17 iulie 2017, anexată la răspunsul intimatei nr. 271/17 din 14 iulie 2017, aceasta
din urmă a propus lui Alexandr Svirski compensarea valorii ferestrelor, fără
pervazuri, în valoare de 489,30 Euro, ceea ce conform cursului oficial de schimb al
Bancii Naționale a Moldovei pentru 17 iulie 2017 a constituit 10138, 98 lei, însă în
toată corespondența purtată între părți figurează suma de 10 003 lei. Lipsa valorii
pervazurilor în oferta comercială din 17 iulie 2017, pe lângă faptul că însuși oferta
dată este una inadmisibilă, denotă incorectitudinea calculelor prezentate de către
intimată.
Recurentul a menționat că instanța de apel a încălcat flagrant regulile de
apreciere a probelor menționând aceasta în decizie și anume în punct 97, unde este
indicat că acordul tacit al intimatei privind accesul fizic la șantierul de construcții
și în interiorul apartamentului a lucrătorilor antreprenorului SRL “Scorpius Prim”,
care au instalat, la comanda lui Alexandr Svirski, ferestrele și pervazurile
respective în valoare de 20326, 73 lei nu poate fi luat în considerație.
Recurentul Alexandr Svirski a mai menționat că normativul în construcții
NCM A.08 .02 -2014 “Securitatea și sănătatea muncii în construcții” în punctul
7.1.3 prevede că pentru prevenirea accesului persoanelor străine pe șantier sau pe
sectoarele de execuție a lucrărilor se folosesc îngrădiri de protecție-pază și
semnalizare, iar în punctul 10.1.4 indică că fiind în zona de producție sau pe
șantierul de construcții, în spații industriale și casnice, zone de lucru și locurile de
muncă, lucrătorii, precum și reprezentanții ai altor organizații trebuie să respecte
reglementările interne referitoare la protecția muncii, adoptat în cadrul organizației
date. Astfel, accesul fizic al lucrătorilor antreprenorului SRL „Scorpius Prim” la
șantierul în construcții și în apartamentul nr. 2xxx din str. Fxxxxx, xxxxx, mun.
Chișinău, care de jure sunt spații cu accesul limitat, nu putea să aibă loc fără
acordul cel puțin verbal al intimatei.
Mai mult, recurentul Alexandr Svirski a notat că acțiunea reconvențională a
intimatei SA “Horus” a fost depusă în instanța de judecată fără respectarea
procedurii prealabile de soluționare a litigiului pe calea extrajudiciară, contrar
prevederilor pct 12.1 și 12.2 al contractului nr. 78/15 din 12 iune 2015 și
prevederilor Codului de procedură civilă. Prin punctul 12.2 al contractului N°78/15
din 12 iunie 2015 părțile au stabilit procedura prealabilă obligatorie de soluționare
a litigiilor în baza pretențiilor scrise. În susținerea pretențiilor acțiunii
reconvenționale intimata a invocat faptul că a expediat în adresa lui Alexandr
Svirski pretenția nr. 474/17 din 01 noiembrie 2017. Însă, instanțele inferioare au
ignorat faptul că înscrisul nr. 474/17 din 01 noiembrie 2017 nu este o pretenție, ci
un răspuns la scrisoare lui Alexandr Svirski din 25 octombrie 2017.
Recurentul Alexandr Svirski a relatat că la materialele cauzei lipsește dovada
că intimata la înștiințat pe Alexandr Svirski despre modificarea unilaterală a
11
prețului apartamentului, prin anularea reducerii oferite de 1540 Euro, dar și că
intimatul a pretins printr-o pretenție scrisă de la acesta achitarea sumei de 1540
Euro, până la înaintarea acțiunii reconvenționale. A fost apreciat arbitrar ca probă
pertinentă înscrisul, numit de prima instanță ca fiind planul geometric din 16 mai
2017 al apartamentului xx9 din str. xxxxr, nr. 2xx/2, mun. Chișinău, care în
realitate este doar un plan de nivel, întocmit fără efectuarea măsurărilor la fața
locului.
Recurentul Alexandr Svirski a menționat că instanțele judecătorești au
încălcat regulile de apreciere a probelor atunci când au concluzionat că Alexandr
Svirski intenționat nu primește în proprietatea sa apartamentul, prin semnarea
actului de primire-predare a apartamentului xxx din str. xxx2, mun. Chișinău, or
din conținutul răspunsului nr. 474/17 din 01 noiembrie 2017 se constată că intimata
însuși i-a condiționat transmiterea în proprietatea recurentului apartamentului în
cauză prin achitarea tuturor sumelor pretinse, cu care aceasta nu era de acord.
Recurentul a invocat că instanțele judecătorești eronat au dispus încasarea din
contul lui Alexandr Svirski în beneficiul SRL “Horus” a sumei de 843, 51 Euro, ca
fiind costul suprafeței majorate a imobilului cu 1,5 metri pătrați, deoarece clauza
contractuală prevăzută la punct 4.1. lit. b) al contractului nr. 78/15 din 12 iunie
2015 prevede că în cazul în care în rezultatul măsurărilor executate de Oficiul
Cadastral Teritorial, suprafața imobilului va fi mai mare decât cea indicată în acest
contract, investitorul este obligat să achite diferența proporțional majorării de fapt,
reieșind din prețul stabilit prin contract pentru 1 m.p. Achitarea diferenței se
efectuează concomitent cu achitarea ultimei transe contribuției investiționale,
stabilit prin prezentul contract. Suma diferenței exprimate ale suprafeței se
stabilește în baza datelor Oficiului Cadastral Teritorial mun. Chișinău, se prezintă
din partea Antreprenorului spre plată Investitorului în mod separat.
Recurentul a indicat că instanța de apel a examinat în mod superficial
circumstanțele cauzei precum și materialul probator anexat la dosar, fără a examina
sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului în
conformitate cu legislația în vigoare, ceea ce a determinat soluționarea greșită a
cauzei.
În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,
recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din
27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces
la data de 16 mai 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 5074 (f.d. 213), însă
dovada recepționării acesteia la materialele cauzei lipsește. Totodată instnța de
recurs relevă că decizia contestată a fost publicată pe portalul instanțelor
judecătorești www.instante.justice.md la data de 07 mai 2019.
În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus
de Alexandr Svirski, reprezentat de avocatul Viorel Cucu la data de 23 iunie 2019,
cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.
La 18 iulie 2019 SRL „Horus” a depus referință prin care a solicitat
declararea recursului inadmisibil.
Examinând temeiurile recursului declarat de Alexandr Svirski, reprezentat
de avocatul Viorel Cucu, în raport cu materialele cauzei civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
12
Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandr Svirski, reprezentat
de avocatul Viorel Cucu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Alexandr Svirski,
reprezentat de avocatul Viorel Cucu, se referă la dezacordul recurentului cu soluția
pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau
aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform
secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material
și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în
fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură
civilă. Din recursul declarat de Alexandr Svirski, reprezentat de avocatul Viorel
Cucu, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
13
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,
25 februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Alexandr Svirski, reprezentat de
avocatul Viorel Cucu.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexandr Svirski, reprezentat de
avocatul Viorel Cucu, împotriva deciziei din 27 martie 2019 a Curții de Apel
Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr
Svirski împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Horus” cu privire la
încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată și cererea de chemare în judecată
reconvențională depusă de Societate cu Răspundere Limitată ”Horus” împotriva lui
Alexandr Svirski cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, penalității, datoriei
pentru diferența de suprafață, sumei în calitate de contribuție investițională, sumele
pentru cheltuielile de impozit și perfectarea dosarului cadastral al bunului imobil și
a cheltuielilor de judecată.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Ala Cobăneanu
Nina Vascan
14