2rh-366/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil

prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 2rh-366/13 instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Victor Barbăneagră, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Pascaru împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Melconic”, Olgăi Gherciu, Elivirei Gherciu şi intervenientului accesoriu Oficiul cadastral teritorial Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu răspundere limitată „Melconic” împotriva lui Valeriu Pascaru şi a Ludmilei Pascaru cu privire la declararea nulităţii chitanţelor la dispoziţiile de încasare a numerarului şi încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 aprilie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Melconic”, în proces de insolvabilitate şi au fost menţinute decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 01 iunie 2011, c o n s t a t ă: La 03 noiembrie 2008, ÎM „Fame Construction Industry” SRL, SA „Horus”, Maria Rusu, Valeriu Pascaru, Tatiana Condratiuc, Mario Caporaso, Artur Baidan, Maria Jomiru, Ludmila Lazăr,

Eugenia Cucereanu, Valerii Cernov, Serghei Harghel, Igor Degtearenco, Valeriu Mîndru, SC „Agroproflora” SRL, Alla Dolinţă şi FPC „Barcom” SRL au depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Melconic”, Olgăi Gherciu, Elivirei Gherciu şi intervenientului accesoriu OCT Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentelor din blocul locativ (construcţie nefinisată) din str. S. Lazo, 25, mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11 octombrie 2010 a fost separată pretenţia lui Valeriu Pascaru cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 18 din blocul locativ nr. 25 din str. S. Lazo, mun. Chişinău într-o cauză civilă separată.

Ulterior, Valeriu Pascaru a depus o cerere de completare a cerinţelor sale, solicitând recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 18, compus din două odăi, cu suprafaţa de 90,1 m.p., situat la etajul 6 şi asupra unui loc de parcare situat în subsolul acestui bloc locativ, înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestor imobile în Registrul bunurilor imobile şi obligarea SRL „Melconic” să-i transmită în proprietate apartamentul menţionat şi un loc de parcare în scara nr. 1 din str. S. Lazo,25, mun. Chişinău.

În susţinerea cerinţelor sale reclamantul a indicat că la 02 februarie 2005, între el şi pârâtul SRL „Melconic” a fost încheiat contractul de investiţii privind construcţia casei de locuit din str. Petru Movilă, 23, obiect al căruia a fost apartamentul nr. 7, compus din trei odăi, cu o suprafaţă de 108,1 m. p., cu balcon cu o suprafaţă de 16,.18 m. p.. În temeiul acestui contract, pârâtul s-a obligat să-i predea în proprietate în termen până la 30 decembrie 2005 apartamentul menţionat. Conform contractului menţionat, el, în calitate de investitor, a achitat integral costul apartamentului în sumă de 35 000 Euro, fapt confirmat prin chitanţele la dispoziţiile de încasare din 06 februarie 2005, 17 martie 2005, 27 iunie 2005 şi 05 iulie 2005. Menţionează că pârâtul, din motive necunoscute, nu şi-a onorat obligaţiile contractuale şi, la insistenţa sa, la 23 martie 2007, i-a fost comunicat că SRL „Melconic” construieşte o altă casă de locuit pe str. S. Lazo,25, mun.

Chişinău şi i- a fost propus, în scopul executării contractului de investiţii din 02 februarie 2005, să încheie un alt contract de investiţii, iar mijloacele financiare achitate pe contractul iniţial să fie redirecţionate ca investiţie în construcţia acestei case. Această propunere a fost acceptată de către el, fiind încheiat contractul de investiţii nr. 23/03/07 din 23 martie 2007. Obiectul acestui contract a fost apartamentul nr. 9, compus din trei odăi, cu suprafaţa de 125 m. p., situat la etajul 4, din str. S. Lazo, 25, mun. Chişinău şi un loc de parcare în aceeaşi casă. Ulterior, în legătură cu schimbarea numerotaţiei apartamentelor în acesta casă, numărul acestui apartament a fost schimbat în 11. Susţine că în temeiul cererii sale nr. 0100/085459 din 31 ianuarie 2008, OCT Chişinău a efectuat notarea.

Tot atunci a aflat că la OCT Chişinău a mai fost prezentat un contract de investiţii de către Valeriu Cernov, obiectul căruia era acelaşi apartament. Din aceste considerente, în urma negocierilor cu directorul SRL „Melconic”, obiectul contractului de investiţie a fost modificat prin încheierea unui nou contract nr. 07/03/08 din 07 martie 2008. Conform acestui contract, obiectul contractului de investiţii a devenit apartamentul nr. 19, compus din trei odăi, cu suprafaţa de 117,7 m. p., situat la etajul 6, din str. S. Lazo, 25. Afirmă că după semnarea contractului menţionat, el a aflat că la acest apartament mai pretinde şi ÎM „Fame Construction Industry” SRL. Din acest motiv, el s-a adresat la SRL „Melconic” şi a insistat ca directorul acesteia să găsească o soluţie pentru a evita conflictul dintre el şi ÎM „Fame Construction Industry” SRL.

Directorul SRL „Melconic” l-a informat că apartamente libere cu 3 odăi nu sunt şi i-a propus unica variantă, pe care ulterior a fost nevoit s-o accept - apartamentul nr. 18, compus din două odăi, situat la etajul 6, lîngă lift, cu o suprafaţă de 90,1 m. p., în scara nr. 1 din str. S. Lazo, 25, mun. Chişinău. La 24 septembrie 2008, între el şi SRL „Melconic” a fost semnat un acord adiţional la contractul nr. 07/03/08 din 07 martie 2008, în care au fost operate modificările respective. Conform acestui acord, pârâtul a confirmat că el a participat la construcţia imobilului din str. S. Lazo, 25, mun. Chişinău şi şi-a asumat obligaţia să-i transmită în proprietate apartamentul nr. 18, compus din două odăi, situat la etajul 6, cu o suprafaţă de 90,1 m. p., în scara nr. 1 din str. S. Lazo, 25, mun.

Chişinău şi un loc de parcare situat în subsolul aceluiaşi bloc locativ, însă cu toate că el şi-a onorat integral obligaţiile contractuale privind investirea mijloacelor financiare la construcţia imobilului din str. S. Lazo, 25, mun. Chişinău, pârâtul nu şi-a onorat în totalitate obligaţiile contractuale, deşi termenul de finisare a construcţiei imobilului a expirat şi acesta nu mai este în stare să ducă la bun sfârşit finisarea construcţiei imobilului. SRL „Melconic” a depus o cerere reconvenţională împotriva lui Valeriu Pascaru şi a Ludmilei Pascaru cu privire la declararea nulităţii chitanţelor la dispoziţiile de încasarea a numerarului în sumă de 35000 Euro.

În motivarea acţiunii reconvenţionale pârâtul a indicat l 07 martie 2008, a între SRL „Melconic” şi Valeriu Pascaru a fost încheiat contractul nr. 07/03/08 privind participarea la construcţia edificiilor cu destinaţie locativă (apartamentul nr. 18) cu suprafaţă de 117,7 m. p., amplasat în scările blocului locativ nr. 1 la 6, din str. S. Lazo, 25, mun. Chişinău. Conform pct. 4.3. din contractul menţionat, investitorul a achitat suma prevăzută de contract, însă Valeriu Pascaru nu a prezentat dovada achitării sumei de 35000 Euro, conform Hotărârii Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998, care prevede că se obligă contribuabilii, care, potrivit legislaţiei în vigoare, au obligativitatea ţinerii contabilităţii, să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală.

Chitanţele de plată a sumei de 35000 Euro, prezentate de către Valeriu Pascaru, prin care pretinde că a introdus în casieria SRL „Melconic” suma de 35000 Euro, urmau a fi însoţite de cec de la aparatul de casă sau, în cazul cînd aparatul de casă este defectat - formularul tipizat cu regim speci bonul de plată. Reclamantul nu a anexat nici al unul din documentele cerute de legislaţie, care ar demonstra achitarea sumelor băneşti în contabilitatea SRL „Melconic”.

În afară de aceasta, conform art. 18 din Legea contabilităţii nr. 426 din 04 aprilie 1995, documentele de casă, bancare şi de nare, obligaţiile financiare şi creditare se semnează de două persoane cu drept de semnare conform listei specimenelor, semnate de conducătorul şi contabilul-şef ai agentului economic, instituţiei bugetare: prima semnătură - a conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare sau a adjuncţilor lui, a doua - a şefului serviciului contabil (adjuncţilor lui) sau a reprezentantului autorizat al unei firme de audit căreia, conform contractului, i s-au încredinţat funcţiile serviciului contabil al agentului economic. Chitanţele prezentate de către reclamant sunt întocmite cu încălcarea totală a art. 18 al Legii contabilităţii, nu sunt semnate de persoanele împuternicite ale SRL „Melconic”, nu este prezentă pe ele semnătura persoanei cu drept de primă semnătură.

În temeiul art. 21 alin. (1) din Legea contabilităţii, documentele justificative, inclusiv purtătorii de informaţie pe hîrtie sau automată, trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii: denumirea documentului; data întocmirii; conţinutul operaţiunii economice; unităţile de măsură ale operaţiunii economice (în expresie naturală şi bănească); denumirea agentului economic, funcţia şi numele persoanelor responsabile pentru efectuarea operaţiunii economice şi întocmirea ei corectă; semnăturile personale şi lizibile ale ora. Conform datelor de la Camera Înregistrării de Stat, la situaţia din 01 iunie 2006-01 iunie 2007, director al SRL „Melconic” era Gherciu Constantin, iar contabil-şef era Iulia Dombrovscaia.

Din 01 iunie 2007, director al SRL „Melcinic” a fost desemnat Victor Ursu, iar în perioada 12 februarie 2008 – 06 august 2008, director al SRL „Melconic” era Iurie Călcîi. Fiind audiată în cadrul procesului, Iulia Dombrovskaia cert a confirmat că ea nu a semnat şi nici nu a încasat în contabilitate sumele de bani indicate în chitanţele, prezentate de către reclamant şi aceste chitanţe nu sunt semnate nici de conducătorul SRL „Melconic” la acel moment. Mai mult decît atît, această semnătură care este la rubrica - contabil-şef, nu îi aparţine Iuliei Dombrovskaia. În afară de aceasta, nu este clar cum a fost încasată suma de 7000 Euro indicată în chitanţa din 05 iunie 2005, deoarece conform art. 7 din Legea contabilităţii, contabilitatea se ţine în monedă naţională.

De asemenea, a mai indicat că conform art. 19 din Legea contabilităţii, documentele ce servesc drept bază pentru primirea şi eliberarea lor materiale, mijloacelor băneşti, precum şi pentru efectuarea operaţiunilor de decontare, îndeplinirea obligaţiilor creditare şi financiare, contractelor economice, a căror onorare urmează să se facă din contul fondurilor cu destinaţie specială şi altor surse de finanţare. fără semnătura şefului serviciului contabil, sunt considerate nevalabile pentru executori. Prin urmare, chitanţele prezentate de reclamant în vederea confirmării pretenţiilor sale nu sunt valabile şi nu pot fi calificate de instanţă ca probe.

Bonurile de plată, care urmează a fi eliberate de agenţii economici, sunt formulare cu regim special şi trebuie să corespundă ordinului comun al Ministerului Finanţelor şi Departamentului de Statistică nr. 24/36 din 25 martie 1998. La fel, conform Hotărârii Guvernului RM nr. 294 din 17 martie 1998 cu privire la executarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 406-11 din 23 decembrie 1997, bonurile de plată constituie documente cu regim special. Chitanţele de plată prezentate de către reclamant nu sunt formulare cu regim special şi nu corespund ordinului menţionat. Consideră că chitanţele date sunt întocmite cu încălcarea normelor imperative ale legislaţiei care reglementează operaţiunile de casă şi încasare a banilor la întreprinderi.

Aceste chitanţe urmau a fi semnate de persoanele care au drept de semnătură, adică sau de către Iulia Dombrovskaia sau de către Constantin Gherciu, acest fapt nu este prezent. Astfel, conform art. 220 alin. (1) din Codul civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule. Prin urmare, solicită declararea nulităţii chitanţelor la dispoziţiile de încasare a numerarului prezentate de către reclamant în sumă de 35000 Euro. Ulterior, SRL „Melconic” a depus o cerere de majorare a cuantumului pretenţiilor, solicitând încasarea de la reclamant a sumei restante de 462280 lei, pentru construcţia apartamentului nr. 18 din str. S. Lazo,25, mun. Chişinău şi a taxei de stat în sumă de 13868,40 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 01 iunie 2011 acţiunea iniţială a fost admisă, a fost recunoscut după Valeriu Pascaru dreptul de proprietate, dobândit în temeiul contractului nr. 07/03/08 din 07 martie 2008, asupra apartamentului nr. 18, cu suprafaţa de 90,1 m. p., situat în scara nr. 1, etajul 6, din str. Serghei Lazo, 25, mun. Chişinău şi asupra unui loc de parcare situat în subsolul casei din str. S. Lazo,25, mun. Chişinău şi a fost încuviinţată înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Valeriu Pascaru asupra apartamentului nr. 18, cu suprafaţa de 90,1 m. p., situat în scara nr. 1, etajul 6 din str. Serghei Lazo, 25 mun. Chişinău şi asupra unui loc de parcare situat în subsolul casei din str. S. Lazo,25, mun.

Chişinău. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2011 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către SRL „Melconic”, fiindu-i acordat termen pînă la 16 februarie 2012 pentru achitarea taxei de stat în sumă de 12344,25 lei şi explicat că în caz contrar, apelul va fi restituit. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2012 a fost restituit apelul declarat de către SRL „Melconic”. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 aprilie 2012 a fost admis recursul declarat de către SRL „Melconic”, casată integral încheierea instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, din faza primirii cererii de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 a fost respins apelul declarat de către SRL „Melconic” şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 aprilie 2013 a fost respins recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Melconic”, în proces de insolvabilitate şi au fost menţinute decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. La 17 iunie 2013, Victor Babăneagră a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziilor instanţelor de recurs şi de apel şi a hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Revizuientul Victor Barbăneagră, în motivarea cererii de revizuire, a invocat drept temei al revizuirii art. 449 lit. c) CPC, care prevede că revizuirea de declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Menţionează că obiectul prezentului litigiu a constituit bunul imobil – apartamentul nr. 18, cu suprafaţa de 90,1 m.p. din str. S. Lazo,25, mun. Chişinău. Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, apartamentul menţionat aparţine revizuientului cu drept de proprietate (cota parte 1,0). Dreptul de proprietate asupra imobilului menţionat a fost înregistrat la 26 ianuarie 2013. Consideră că prin hotărârile judecătoreşti emise în prezenta pricină i-au fost grav lezate drepturile patrimoniale. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Revizuientul Victor Barbăneagră, invocând în cererea de revizuire temeiul prevăzut la art. 449 lit. c) CPC, a anexat extrasul din Registrul bunurilor imobile 0100417031. Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile menţionat, la 26 ianuarie 2013, Victor Barbăneagră şi-a înregistrat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 18 din str. S. Lazo,15 mun. Chişinău. Or, hotărârea primei instanţe, prin care a fost recunoscut după Valeriu Pascaru dreptul de proprietate, dobândit în temeiul contractului nr. 07/03/08 din 07 martie 2008, asupra apartamentului nr. 18, cu suprafaţa de 90,1 m. p., situat în scara nr. 1, etajul 6, din str. Serghei Lazo, 25, mun.

Chişinău şi a fost încuviinţată înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Valeriu Pascaru asupra apartamentului menţionat şi care a fost menţinută prin deciziile instanţelor de apel şi recurs, a fost emisă la 01 iunie 2011. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prin hotărârile, a căror revizuire se solicită, lui Victor Barbăneagră nu i-au fost lezate careva drepturi. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiul invocat în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Victor Barbăneagră, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Pascaru împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Melconic”, Olgăi Gherciu, Elivirei Gherciu şi intervenientului accesoriu Oficiul cadastral teritorial Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu răspundere limitată „Melconic” împotriva lui Valeriu Pascaru şi a Ludmilei Pascaru cu privire la declararea nulităţii chitanţelor la dispoziţiile de încasare a numerarului şi încasarea sumei.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi