2ra-3784/13 — Anularea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-3784/2013 Judecător: D. Chistol Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc DECIZIE 11 decembrie 2013 m. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Nicolae Clima, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă examinînd recursul declarat de către Î.S. „Gările și Stațiile Auto”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iațco Victor împotriva Î.S. „Gările și Stațiile Auto” privind anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2013 prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 05 iulie 2012, c o n s t a t ă : La data de 14 septembrie 2011, Iaţco Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.S. „Gările şi Staţiile Auto” privind anularea ordinului nr. 117- p din 20 iunie 2011 de aplicare a sancţiunii disciplinare în privinţa lui laţco Victor, încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei şi încasarea cheltuielilor de transport şi de judecată. În motivarea acțiunii sale, a indicat că Î.S. „Gările şi Staţiile Auto” prin ordinul nr. 117-p din 20 iunie 2011 i-a aplicat mustrare aspră pe motiv că, acesta a încălcat obligaţiile de funcţie şi nu a respectat procesul tehnologic. Drept probe care au stat la baza aplicării sancțiunii a menționat raportul nr. 372 şi nr. 373 din 09 iunie 2011 ale administratorului filialei Edineţ a Î.S.

„Gările şi Staţiile Auto” - I. Cazacu. A menționat reclamantul că rapoartele respective nu conţin date care ar proba faptul, că el a încălcat obligaţiile sale de funcţie şi nu a respectat procesul tehnologic, precum și faptul că în acestea nu se descriu acţiunile lui prin care el ar fi încălcat obligaţiile de funcţie şi nu ar fi respectat procesul tehnologic. Ulterior, prin cererea de modificare a temeiurilor la acţiunea privind anularea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare din 06.10.2011, reclamantul a indicat că, nu-i poate fi imputat faptul că a permis expedierea în cursă a unităţii de transport cu călători fără bilet şi a facilitat transportul ilicit de pasageri, deoarece microbuzele au fost oprite înafara teritoriului gării, la o distanţă de 400 m de gară, unde deja el nu mai poartă răspundere pentru pasagerii care pot fi preluaţi de şofer in drum.

De asemenea, consideră că, nu a fost dovedit nici faptul, că a facilitat transportul ilicit de pasageri, deoarece nu există probe că ar fi fost tras la răspundere contravenţională pentru asemenea fapte. Menţionează că, la sancţionarea sa disciplinară, nu s-a ţinut seama de faptul că nu intra în obligaţia lui de serviciu să verifice dacă pasagerii din microbuze după ieşirea din gară au bilete de călătorie, această obligaţie fiind pusă pe seama şoferilor, care, de asemenea, au dreptul şi obligaţia să elibereze bilete proprii la momentul îmbarcării pasagerilor în afara gării. Solicită, reclamantul Iaţco Victor, anularea ordinului nr. 117-p din 20 iunie 2011 de aplicare a sancţiunii disciplinare în privinţa lui laţco Victor, încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 iulie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, a fost anulat ordinul nr. 117-p din 20.06.2011 de aplicare a sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră în privinţa lui Iaţco Victor, controlor de peron filiala „Edineţ” a Î.S. „Gările şi Staţiile Auto”, s-a încasat din contul Î.S. „Gările şi Staţiile Auto” în beneficiul lui Iaţco Victor cheltuieli de judecată în sumă de 2227,70 lei. A fost respinsă pretenţia înaintată de Iaţco Victor către Î.S. „Gările şi Staţiile Auto” privind încasarea prejudiciului moral ca neîntemeiată. S-a încasat din contul Î.S. „Gările şi Staţiile Auto” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei. La data de 09 august 2012, I.S.

„Gările şi Staţiile Auto” a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond ca neîntemeiată cu adoptarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată. La data de 15 august 2012 şi Iaţco Victor a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitând admiterea apelului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în partea în care i-a fost respinsă acţiunea privind repararea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei, şi dispunerea încasării în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2013 au fost respinse apelurile declarate de Iațco Victor și Î.S.

„Gările şi Staţiile Auto” şi a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 iulie 2012. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 17 septembrie 2013, Î.S. „Gările şi Staţiile Auto” a declarat recurs. La 20 septembrie 2013, recurenta a depus recurs suplimentar, solicitînd casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 iulie 2012 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2013 cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea înaintată de Iațco Victor să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului iniţial şi a celui suplimentar, a indicat că atît instanța de fond, cît și instanța de apel nu a luat în considerare declarațiile martorilor audiați în instanță.

Mai indică recurentul că instanța de fond și cea de apel au încălcat normele de drept procedural (art. 239, 240 CPC) cît și normele dreptului muncii. La data de 25 noiembrie 2013, intimatul Iațco Victor a depus referință, în care a indicat că recursul declarat de Î.S. „Gările şi Staţiile Auto” este nefundat, iar motivele invocate în recurs nu se încadrează în prevederile legale. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, completul din 3 judecători prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 27 noiembrie 2013, a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Examinînd motivele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei și referința la cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins din următoarele considerente: În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța după de judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit sunt considerate legale şi întemeiate.

Conform art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces pot declara recurs în cazul în care invocă o încălcare esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material/ procedural prevăzute la alineatele (2), (3) și (4). Recursul împotriva deciziilor instanțelor de apel este o cale de atac devolutivă, doar în problemele de drept. Instanța de recurs nu se poate pronunța asupra temeiniciei deciziei atacate. Din acest considerent, nu poate fi reținut argumentul recurentei privind faptul că instanța de fond și cea de apel nu a luat în considerare declarațiile martorilor audiați, or aceasta ar duce la depășirea limitelor de judecare a recursului.

Referitor la argumentul recurentului privind încălcarea de către instanța de fond și cea de apel a normelor de drept procedural prevăzute la art. 239, 240 CPC, Colegiul consideră că acesta poartă un caracter pur declarativ și urmează a fi respins din următoarele considerente: Conform art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Conform art. 240 alin. (1), la deliberarea hotărîrii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Colegiul constată că atît hotărîrea primei instanțe cît și decizia instanței de apel au fost adoptate cu respectarea prevederilor legale enunțate, sunt bazate pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, or acestea s-au pronunţat pe marginea pretențiilor invocate atît la judecarea în primă instanță, cît și în apel.

Mai mult ca atît, conform art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Colegiul constată că argumentul recurentei privind încălcarea de către instanța de fond și cea de apel a normelor de drept procedural prevăzute la art. 239, 240 CPC, nu se încadrează în șirul exhaustiv, situație cînd se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Referitor la argumentul recurentei privind aplicarea eronată de către instanța de fond cît și cea de apel a normelor dreptului muncii, Colegiul consideră că urmează a fi respins ca neîntemeiat. Conform prevederilor art. 206 alin. (1) lit. c) şi alin. (5) din Codul muncii al RM, pentruru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat următoarele sancţiuni disciplinare: mustrarea aspră.

La aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul trebuie să ţină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise şi de alte circumstanţe obiective. Conform art. 208 alin. (1) al Codului Muncii prevede că pînă la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicaţie scrisă privind fapta comisă. Refuzul de a prezenta explicaţia cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor. În conformitate cu prevederile art. 208 alin. (2) din Codul muncii al RM, în funcţie de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze şi o anchetă de serviciu. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-şi explice atitudinea şi să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele şi justificările pe care le consideră necesare.

În conformitate cu prevederile art. 210 alin. (1) din Codul Muncii al RM, sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin, în care în mod obligatoriu se indică temeiurile de fapt şi drept ale aplicării sancţiunii. Colegiul consideră că atît instanța de fond cît și instanța de apel, corect au concluzionat că nu a fost respectată procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare. Or, la materialele cauzei, lipsește explicația lui Iațco Victor pe marginea pretinsei încălcări a disciplinei muncii sau procesul-verbal prin care s-ar constata refuzul lui Iațco Victor de a prezenta explicația. Mai mult, pretinsa anchetă efectuată în vederea cercetării situaţiei create a fost efectuată în lipsa lui Iaţco Victor, care nu a fost invitat să participe la aceasta şi să dea explicaţii.

Astfel, avînd în vedere că, vinovăţia lui Iaţco Victor cu privire la încălcarea obligaţiilor sale de serviciu nu a fost dovedită, fiind neprobat temeiul tragerii la răspundere disciplinară şi aplicarea sancţiunii disciplinare, probaţiunea faptului dat fiind pusă pe seama angajatorului ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, consideră instanţa că, este corectă concluzia instanțelor inferioare privitor la admiterea acţiunii şi anularea ordinului nr. 117-p din 20.06.2011 de aplicare a sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră lui Iaţco Victor. Colegiul apreciază critic şi afirmaţia societăţii recurente cum că instanţa de apel nu a motivat suficient decizia. Din analiza deciziei, instanţa de recurs constată că instanţa de apel în susţinerea soluţiei a invocat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea acestei cereri, precum şi concluziile de susţinere a soluţiei instanţei de fond.

Reieșind din cele menționate și avînd în vedere că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt legale, iar argumentele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Î.S. „Gările şi Staţiile Auto”. Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2013 și hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 05 iulie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iațco Victor împotriva Î.S. „Gările și Stațiile Auto” privind anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Nicolae Clima Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă