2ra-750/18 — anularea ordinului, încasarea compensației, plăților salariale, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată

2ra-750/18 — anularea ordinului, încasarea compensației, plăților salariale, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-750/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – S. Stratan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Visternicean și Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Postolachi Nicolae, prin intermediul avocatului Litvinenco Igor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Postolachi Nicolae

împotriva Întreprinderii de Stat ,,Gările și Stațiile Auto” cu privire la anularea

ordinului, încasarea compensației, plăților salariale, prejudiciului moral și

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2017, prin care s-

a respins cererea de apel depusă de Postolachi Nicolae, prin intermediul avocatului

Igor Litvinenco și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15

martie 2017, prin care acțiunea a fost respinsă

c o n s t a t ă:

La 05 ianuarie 2017 Postolachi Nicolae a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat ,,Gările și Stațiile Auto” cu privire la anularea

ordinului, încasarea compensației, plăților salariale, prejudiciului moral și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Postolachi Nicolae a indicat că la

16 septembrie 2015 a fost angajat în calitate de jurisconsult la Întreprinderea de Stat

,,Gările și Stațiile Auto”, iar la 07 decembrie 2017 i s-a adus la cunoștință ordinul nr.

300-p din aceeași dată, prin care a fost eliberat din funcția deținută pentru încălcarea

disciplinei muncii.

Consideră că ordinul de concediere este ilegal, abuziv, emis cu încălcarea

flagrantă a normelor de drept, iar toate încercările sale de a face cunoștință cu actele

care au stat la baza emiterii acestuia au eșuat.

Postolachi Nicolae cere anularea ordinului nr. 300-p din 07 decembrie 2016,

restabilirea sa în funcția deținută de jurisconsult, serviciul juridic al Întreprinderii de

Stat ,,Gările și Stațiile Auto”, încasarea din contul pârâtului a plăților salariale pentru

absența forțată de la serviciu din momentul concedierii până la restabilirea în funcție,

repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și compensarea cheltuielilor de

asistență juridică (f.d. 3).

Avocatul Litvinenco Igor a depus în interesele lui Postolachi Nicolae cerere de

concretizare a pretențiilor solicitând (1) anularea ordinului nr. 300-p din 07

decembrie 2016 cu privire la personal, (2) restabilirea lui Postolachi Nicolae la

serviciu în funcția deținută anterior în calitate de jurisconsult, Serviciul juridic al

1

Întreprinderii de Stat ,,Gările și Stațiile Auto”, (3) încasarea din contul Întreprinderii

de Stat ,,Gările și Stațiile Auto” în beneficiul lui Postolachi Nicolae a plăților

salariale pentru lipsa forțată de la serviciu în mărime de 17 611,9 lei din momentul

concedierii până la 09 martie 2017, (4) a prejudiciului moral și (5) compensarea

cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea cererii de concretizare și completare avocatul Igor Litvinenco a

indicat că comisia de anchetă a fost formată în baza ordinului nr. 358p/a din 06

octombrie 2016, astfel încât împuternicirile acesteia au expirat la 05 noiembrie 2016,

iar toate acțiunile comisiei de anchetă au fost ilegale după expirarea împuternicirilor.

A mai subliniat că lipsește dovada când au parvenit pe masa administratorului

întreprinderii proiectele răspunsurilor elaborate de către Postolachi Nicolae la

scrisorile menționate în raport, or, răspunsurile au fost date în termen, însă au fost

semnate de Ștefan Vieru la 06 octombrie 2016, iar reclamantul nu poate fi sancționat

pentru faptul că conducerea a decis să semneze proiectele peste 15 zile.

A reiterat că a expirat termenul de atragere la răspundere disciplinară a lui

Postolachi Nicolae, deoarece în perioada de la 12 -21 octombrie 2016 și 24

octombrie – 07 noiembrie 2016 acesta s-a aflat în concediu de boală.

În privința scrisorii nr. FC 63, a indicat că din materialele dosarului rezultă cu

certitudine că răspunsul la scrisoarea solicitată a fost perfectat de către Vlas Gh., așa

cum a stabilit administratorul întreprinderii, iar Postolachi Nicolae avea obligația de a

prezenta doar proiectul acestei scrisori, care a și fost prezentat lui Vlas Gh. în termen.

Postolachi Nicolae a fost sancționat pentru faptul că Vlas Gh. a reținut ilegal pe

masa acestuia proiectul răspunsurilor pe care le-a elaborat reclamantul, însă au fost

prezentate cu întârziere spre semnare conducerii.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 15 martie 2017 s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Postolachi Nicolae (f.d. 97, 112-

117).

La 18 aprilie 2017 avocatul Litvincenco Igor, împuternicit prin mandatul din

09 februarie 2017 să acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de a

contesta hotărârea judecătorească (f.d. 15), a depus în interesele lui Postolachi

Nicolae cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul

Centru din 15 martie 2017 (f.d. 99), iar ulterior apel motivat împotriva aceleași

hotărâri (f.d. 128-130).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 21 decembrie 2017 a respins apelul

declarat de Postolachi Nicolae, prin intermediul avocatului Litvinenco Igor și a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 15 martie 2017 (f.d. 142-

150).

În motivarea soluției instanțele de judecată au reținut că potrivit pct.2.6 din fișa

postului lui Postolachi Nicolae, cu care acesta a luat cunoștință contra semnătură, era

obligat să prezinte în termenul indicat explicații, probe și alte materiale necesare

pentru pregătirea răspunsurilor la petiții și să întocmească răspunsurile la petițiile

delegate acestuia în termenul indicat. Potrivit extrasului din Registrul intrărilor

Întreprinderii de Stat ,,Gările și Stațiile Auto” s-a stabilit că la 07 septembrie 2016 în

cancelarie a parvenit cererea înregistrată cu numărul 2392, care a fost transmisă

contra semnătură lui Postolachi Nicolae, indicându-i-se expres termenul de executare

a acesteia până la 16 septembrie 2016. La 09 septembrie 2016 a parvenit cererea

înregistrată cu numărul 2422, care la fel a fost transmisă contra semnătură lui

2

Postolachi Nicolae, indicându-i-se expres termenul de executare a acesteia până la 15

septembrie 2016.

Au mai reținut instanțele de judecată că potrivit raportului comisiei de anchetă

efectuat pe marginea anchetei desfășurată în privința lui Postolachi Nicolae, s-a decis

că luând în considerație sancțiunea disciplinară aplicată lui Postolachi Nicolae pe

parcursul ultimului an conform ordinului nr. 115-p/a din 22 aprilie 2016 și a faptului

ignorării intenționate a exercitării obligațiunilor sale de funcție în termenii stabiliți,

atât de legislația în vigoare cât și de șefii nemijlociți, pentru încălcarea obligațiunilor

de funcție și anume pct. 1.1, 2.6., 5.1, 5.2 și 5.3. din fișa postului a jurisconsultului și

pct. 9 a contractului individual de muncă din 16 septembrie 2015, s-a considerat

oportun în temeiul art. 206 alin. (1) lit.d) Codul muncii aplicarea sancțiunii

disciplinare concedierea.

Instanțele au mai reținut că încălcările imputate apelantului/reclamant se

confirmă prin faptele constatate în cadrul anchetei de servicii și anume că Postolachi

Nicolae nu a perfectat în termen răspunsurile la scrisorile primite contra-semnătură cu

indicațiile superiorului. Concedierea a fost aplicată pentru încălcarea repetată pe

parcursului unui an a obligațiilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost sancționat

disciplinar.

Au mai notat că pe marginea încălcării imputate prin ordinul contestat,

Postolachi Nicolae a fost informat despre obligativitatea prezentării în ședința

comisiei de anchetă din 16 noiembrie 2016, însă nu s-a prezentat, iar explicația a

depus-o la 24 noiembrie 2016.

Instanțele au respins argumentul că termenul de atragere la răspundere

disciplinară a expirat, deoarece Postolachi Nicolae s-a aflat în concediu de boală de la

12-21 octombrie 2016 și de la 24 octombrie - 07 noiembrie 2016, iar termenul de

tragere la răspundere disciplinară aferente scrisorii nr. 2392 a început a curge la 29

septembrie 2016, ca fiind eronat și lipsit de temei juridic.

La 19 februarie 2018 avocatul Litvincenco Igor a declarat în interesele lui

Postolachi Nicolae recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21

decembrie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri judecătorești

și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs avocatul Litvinenco Igor a indicat că comisia de

anchetă a fost formată în baza ordinului nr. 358p/a din 06 octombrie 2016, astfel încât

împuternicirile acesteia au expirat la 05 noiembrie 2016, iar toate acțiunile comisiei

de anchetă au fost ilegale după expirarea împuternicirilor.

A mai subliniat că lipsește dovada când au parvenit pe masa administratorului

întreprinderii proiectele răspunsurilor elaborate de către Postolachi Nicolae la

scrisorile menționate în raport, or, răspunsurile au fost date în termen, însă au fost

semnate de Ștefan Vieru la 06 octombrie 2016, iar recurentul nu poate fi sancționat

pentru faptul că conducerea a decis să semneze proiectele peste 15 zile.

A reiterat că a expirat termenul de atragere la răspundere disciplinară a lui

Postolachi Nicolae, deoarece în perioada de la 12 -21 octombrie 2016 și 24

octombrie – 07 noiembrie 2016 acesta s-a aflat în concediu de boală.

În privința scrisorii nr. FC 63, instanța de apel nu a luat în considerare că nu au

existat careva abateri, or din materialele dosarului rezultă cu certitudine că răspunsul

la scrisoarea solicitată a fost perfectat de către Vlas Gh., așa cum a stabilit

3

administratorul întreprinderii, iar Postolachi Nicolae avea obligația de a prezenta doar

proiectul acestei scrisori, care a și fost prezentat lui Vlas Gh. în termen.

Postolachi Nicolae a fost sancționat pentru faptul că Vlas Gh. a reținut ilegal pe

masa acestuia proiectul răspunsurilor pe care le-a elaborat.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 22 martie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat Întreprinderii de Stat

,,Gările și Stațiile Auto” o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective.

Prin referința depusă la 15 mai 2018 Întreprinderea de Stat ,,Gările și Stațiile

Auto” a solicitat declararea recursului inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Postolachi Nicolae, prin intermediul

avocatului Litvinenco Igor în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar și a

referinței depuse de Întreprinderea de Stat ,,Gările și Stațiile Auto”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se

supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5).

În conformitate cu art. 429 alin. (4) și (5) Codul de procedură civilă, nu pot fi

atacate cu recurs:

a) deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare care nu se supun niciunei căi de

atac;

b) hotărârile în privința cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374;

c) deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.

Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la

art.430 nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit

apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația,

în partea care se referă la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de

recurs poate fi atacată, în cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile

consimt expres în fața primei instanțe prin înscris autentic sau prin declarație verbală

consemnată expres în procesul-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai

pentru încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material.

În speță, recursul este declarat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21

decembrie 2017, care poate fi atacată cu recurs și respectiv recursul declarat de

Postolachi Nicolae, prin intermediul avocatului Litvinenco Igor nu poate fi declarat

inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a1) Codul de procedură civilă

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

La 22 ianuarie 2018 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților

copia deciziei din 21 decembrie 2017 (f.d. 151), fapt ce denotă că recursul declarat la

19 februarie 2018 este depus în interiorul termenului de 2 luni acordat de legiuitor și

nu este necesară repunerea acestuia în termen.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

În speță, recursul a fost semnat de avocatul Litvinenco Igor, împuternicit prin

mandatul din 09 februarie 2017 să acorde asistență juridică în instanța de judecată cu

dreptul de a contesta hotărârea judecătorească (f.d. 15), recurentul fiind partea în

proces care a declanșat acțiunea, astfel încât temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Codul

de procedură civilă nu are incidență.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a

fost examinat.

La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod

de procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că

recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art. 433

lit. b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

5

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și

procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în

care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite

de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la

dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt

contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din

19 ianuarie 2010).

Completul notează că în cererea de recurs Postolachi Nicolae, prin intermediul

avocatului Litvinenco Igor a invocat temei de declarare a recursului prevederile art.

432 alin. (2) lit. c) Codul de procedură civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, Postolachi

Nicolae, prin intermediul avocatului Litvinenco Igor, a reluat criticile formulate în

faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat cu suficientă

putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări admise de instanța de apel nu

este suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

6

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel și prima

instanță au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de Postolachi Nicolae, prin intermediul avocatului

Litvinenco Igor, în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Postolachi Nicolae, prin intermediul avocatului

Litvinenco Igor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

7