2ra-1035/18 — restabilirea in functie, incasarea salariului, anularea ordinului

2ra-1035/18 — restabilirea in functie, incasarea salariului, anularea ordinului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Prima instanță: Gh. Mîțu dosarul nr. 2ra-1035/18

(Judecătoria Soroca, sediul central)

Instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru

(Curtea de Apel Bălți)

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Victor Burduh, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Întreprinderea

de Stat „Gările și Stațiile Auto”,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Grabovschii Alexandr împotriva Întreprinderii de Stat „Gările și Stațiile Auto” cu

privire la restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul depus de avocatul Felișcan Victor în interesele lui Grabovschii

Alexandr, s-a casat hotărârea din 20 mai 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul

central și s-a emis o nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 12 mai 2016 Grabovschii Alexandr s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Gările și Stațiile Auto” cu privire la

restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii s-a invocat că a fost angajat la ÎS ”Gara Auto

Soroca” în anul 1996 în funcție de dispecer. Din 01.07.2006 a avut loc

reorganizarea întreprinderii în rezultat s-a format ÎS ”Gările și Stațiile Auto”.

La data de 26.03.2005 reclamantul a încheiat contract individual de

muncă, conform căruia a ocupat postul de șef al filialei Soroca. La 23.02.2016 a

ieșit pe buletin medical deoarece s-a îmbolnăvit, la 24.02.2016 i-a fost prezentat

de către pîrît informația că, contractul individual de muncă este suspendat, nu a

fost indicată cauza suspendării contractului. După ce a încheiat buletinul medical,

la 21.04.2016 a revenit la serviciu, i-a fost transmis prin fax ordinul unde era

indicat că suspendarea contratului s-a anulat.

Astfel, după ce a luat cunoștință cu ordinul dat s-a adresat către

administrația ÎS ”Gările și Stațiile Auto”, la care i-a fost dat răspuns că a fost o

eroare și că reclamantul urmează să semneze ordinul la 26.04.2016. Însă, cînd s-a

adresat la 26.04.2016 către directorul general Vieru Ștefan, acesta i-a comunicat

că nu va fi încheiat careva contract și că reclamantul urmează să se concedieze din

inițiativă proprie, la care Grabovschii Alexandru a refuzat.

A mai menționat că este divorțat și are la întreținere doi copii minori.

1

A solicitat reclamantul anularea ordinului de suspendare din funcție și

restabilirea în funcția deținută.

La 05 iulie 2016, Grabovschii Alexandr a înaintat cerere de chemare în

judecată suplimentară.

A indicat că în legătură cu înrăutățirea stării sănătății fiului său, a fost

nevoit să se adreseze la medic și deoarece necesita tratament, reclamantului cu

ziua adresării din 24.05.2016 i-a fost eliberat certificat de concediu medical.

A susținut că la 07 iunie 2016 s-a prezentat la serviciu și a fost anunțat că

este eliberat din serviciu conform ordinului nr.133-p din 24.05.2016.

A relatat că acest ordin este ilegal, deoarece la momentul eliberării sale de

la serviciu el se afla în concediu medical ce se confirmă prin certificatul de

concediu medical seria 01 nr. 2298710 din 24.05.2016.

A solicitat admiterea acțiunii, restabilirea în funcția de șef al filialei ÎS

”Gările și Stațiile Auto” Soroca și să-i fie achitat salariul neprimit din data de

24.05.2016 până la restabilirea sa în funcție, reieșind din salariul său lunar de

4670 de lei. Încasarea de la reclamant în beneficiul său a prejudiciului moral, care

îl apreciază în sumă de 5000 de lei și restituirea tuturor cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Grabovschii Alexandr a înaintat cerere de completare a pretențiilor

solicitând anularea ordinului nr. 133-p din 24.05.2016 ”Cu privire la aplicarea

sancțiunilor disciplinare ca fiind ilegal”.

În motivarea cererii a indicat că angajatorul nu a respectat cerința legală

premergătoare aplicării sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 206 alin. (1), lit.

d) Codul muncii. Conform certificatului de concediu medical la data emiterii

ordinului de aplicare a sancțiunii se afla în concediu medical.

În ce privește pretenția de încasare de la pârât a salariului mediu pentru

întreaga absență forțată de la muncă a invocat prevederile art. 90 alin. (1), (2) lit.

a) Codul muncii, iar pretenția privind încasarea prejudiciului moral și-a întemeiat-

o pe prevederile art. 90 alin. (2) lit. c); 90 alin. (3) Codul muncii.

A invocat că suma de 5000 de lei reprezintă echivalentul unui salariu

mediu lunar. Angajatorul l-a lipsit ilicit de posibilitatea de a-și continua munca în

unitate în funcția de șef al Filialei Soroca a ÎS ”Gările și Stațiile Auto”. Are o

vechime de muncă de 20 de ani în cadrul unității, începînd cu anul 1991 și pînă

la emiterea ordinului nu a fost sancționat disciplinar. Salariul primit este unica

sursă de venit. Are 2 copii minori la întreținere. Emiterea unui ordin în

contradicție cu cerințele legale și procedura revăzută, reprezintă o dovadă

incontestabilă a intenției angajatorului de a concedia un salariat.

Prin încheierea din 21 septembrie 2016 a Judecătoriei Soroca s-a strămutat

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grabovschii Alexandr

împotriva ÎS ”Gările și Stațiile Auto” privind restabilirea la lucru, încasarea

prejudiciului material și moral, spre judecare la Judecătoria Centru mun. Chișinău

(f.d.50).

Prin încheierea din 27 septembrie 2016 a Judecătoriei Grigoriopol (mun.

Chișinău) s-a dispus sesizarea Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea strămutării pricinii

civile la cererea de chemare în judecată înaintată de Grabovschii Alexandr către

2

ÎS ”Gările și Stațiile Auto” privind restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului

material și moral (f.d.55-56).

Prin încheierea din 19 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție s-a

constatat competența Judecătoriei Soroca la judecarea în fond a pricinii civile la

cererea de chemare în judecată depusă de Grabovschii Alexandr împotriva ÎS

”Gările și Stațiile Auto” privind restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului

material și moral. S-a remis cauza menționată spre judecare în fond la Judecătoria

Soroca (f.d.59-61).

Prin hotărârea din 20 mai 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul central s-a

respins integral acțiunea ca nefondată.

Prin decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

depus de avocatul Felișcan Victor în interesele lui Grabovschii Alexandr, s-a casat

hotărîrea din 20 mai 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul central și s-a emis o nouă

hotărâre de admitere a acțiunii. S-a anulat ordinul nr. 41-p/a din 24 februarie 2016

”Cu privire la suspendarea contractului individual de muncă”. S-a anulat ordinul

nr. 133-p din 24 mai 2016 ”Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare” ca

fiind ilegal. S-a restabilit Grabovschii Alexandr în funcția de șef al filialei Soroca

ÎS ”Gările și Stațiile Auto”. S-a încasat de la ÎS ”Gările și Stațiile Auto” în

beneficiul lui Grabovschii Alexandr salariul pentru perioada absenței forțate de la

serviciu pentru perioada 24.05.2016 – 06.02.2018, în cuantum de 105 310 de lei.

S-a încasat de la ÎS ”Gările și Stațiile Auto” în beneficiul lui Grabovschii

Alexandr prejudiciul moral în sumă de 5000 de lei. S-a încasat de la ÎS ”Gările și

Stațiile Auto” în beneficiul lui Grabovschii Alexandr cheltuielile de judecată în

mărime de 3500 de lei. Decizia urmează a fi executată imediat în partea ce ține de

restabilirea la serviciu și încasarea unui salariu mediu lunar pentru absența forțată

de la muncă în mărime de 5164,70 de lei.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că conform art. 206 alin. (1)

lit. d) Codul muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are

dreptul să aplice față de salariat concedierea ca sancțiune disciplinară (în

temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit. g)-r)).

Însă, conform prevederilor art. 86 alin. (2) Codul muncii, nu se admite

concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, în concediu de

odihnă anual, în concediu de studii, în concediu de maternitate, în concediu parțial

plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în concediu suplimentar

neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 4 ani, în perioada îndeplinirii

obligațiilor de stat sau obștești, precum și în perioada detașării, cu excepția

cazurilor de lichidare a unității.

Instanța de apel a reținut că potrivit certificatului medical seria 01, nr.

2298710, este indicat că, Grabovschii Alexandru pe perioada 24.05.2016 –

08.06.2016 s-a aflat în concediu medical (f.d.28).

A relatat instanța de apel că nu și-a găsit confirmare argumentul intimatei

precum că lui Grabovschii Alexandr la data de 24.05.2016 i-a fost adus la

cunoștință ordinul de sancționare, însă ultimul a refuzat sa semneze. În susținerea

argumentului dat ÎS ”Gările și Stațiile Auto” a prezentat actul de constatare nr. 2

din 24.05.2016 (f.d.93). Din actul sus-menționat rezultă că Grabovschii

Alexandru la data de 24.05.2016 începând cu orele 13.00 pînă la orele 17.00 a

3

lipsit de la serviciu. Însă, din informația șefului IMSP CS Soroca din 02.06.2016

(f.d.130) urmează că Grabovschii Alexandr la 11.30 s-a adresat la IMSP CS

Soroca, unde i-a fost acordat concediu medical. Astfel, actul sus-menționat nu

dovedește faptul că lui Grabovschii Alexandr la data de 24.05.2016 i-a fost adus

la cunoștință ordinul de sancționare.

La fel, prin scrisoarea Ministerului Sănătății din 20.06.2017, nr. 01-6/781,

este menționat că în urma examinării fișei medicale ambulatorie s-a stabilit că

Grabovschii Alexandru este înregistrat pe lista medicului de familie din cadrul

Centrului de Sănătate Soroca. Iar, la data de 03.05.2017 Grabovschii Alexandru s-

a adresat la medicul de familie în legătură cu înrăutățirea stării sănătății, s-a

stabilit diagnosticul, i s-a indicat tratament, însă starea de sănătate a pacientului

nu indica la necesitatea acordării concediului medical.

În aceeași zi, Grabovschii Alexandru s-a adresat la medicul specialist din

cadrul Spitalului raional Soroca, prezentând acuze diferite celor prezentate la

medicul de familie, astfel de către medicul specialist a fost stabilit diagnosticul de

patologie acută cu indicarea tratamentului și i s-a recomandat concediu medical.

(f.d.217)

Conform art. 6 din Instrucțiunea privind modul de eliberare a certificatului

de concediu medical, aprobată prin HG nr. 469 din 24.05.2005, certificatul se

eliberează numai în cazurile în care salariatul sau ucenicul (asiguratul), în urma

unor boli, traume sau altor cauze, pierde temporar capacitatea de a exercita

funcțiile și obligațiunile de serviciu. În toate cazurile, eliberarea și prelungirea

certificatului se argumentează prin existența în documentația medicală primară a

înscrierilor, care confirmă incapacitatea temporară de muncă a pacientului: datele

examenului clinic, rezultatele investigațiilor de laborator și instrumentale,

consultațiile medicilor specialiști de profil, efectuate după caz, inclusiv în

dinamică (conform standardelor medicale). 45.

Iar, art. 9 din aceiași Instrucțiune prevede că în condiții de tratament

ambulatoriu certificatul se eliberează de către medicul de familie, iar în caz de

traumatism și în unele cazuri justificate din punct de vedere medical, certificatul

poate fi eliberat de către medicul specialist de profil din instituția medico-sanitară

publică din unitatea administrativ-teritorială în raza de deservire a căreia își are

domiciliul bolnavul. Prin urmare, pe perioada menționată apelantul Grabovschii

Alexandr nu a avut concediu medical.

Astfel, instanța de apel a menționat că prin ordinul nr. 133-p din 24 mai 2016

”Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare” ÎS ”Gările și Stațiile Auto” l-a

privat ilegal pe Grabovschii Alexandr de dreptul de a munci, deși lipsa acestuia de

la serviciu la data de 03-04.05.2016 nu este motivată, ordinul este emis cu

încălcarea legislației muncii, din care considerente acesta urmează a fi anulat.

În concluzie, instanța de apel a relatat că cererea de chemare în judecată a lui

Grabovschii Alexandr este întemeiată și urmează a fi admisă, cu anularea

ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, restabilirea acestuia la serviciu,

încasarea în beneficiul lui Grabovschii Alexandr a salariului pentru absența forțată

de la serviciu și prejudiciului moral, iar hotărîrea primei instanțe casată.

4

La 03 aprilie 2018 Întreprinderea de Stat „Gările și Stațiile Auto” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de

apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și

elucidat toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural, și nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată.

La 08 iunie 2018 și 12 iunie 2018 avocatul Felișcan Victor, în interesele lui

Grabovschii Alexandr, a depus referință prin care a solicitat respingerea

recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Gările și Stațiile Auto” ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

5

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat

„Gările și Stațiile Auto” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea

flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să mai menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

6

în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010,

Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocate în speță

sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Gările și Stațiile

Auto”.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Gările și Stațiile Auto” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Oleg Sternioală

Judecători Victor Burduh

Iurie Bejenaru

7