2ra-3932/13 — Cu privire la încasarea restanţei salariale

dosarul nr. 2ra-3932/13 prima instanţă: A. Andronic instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Perju Veronica şi Rotaru Galina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Perju Veronica împotriva companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Rotaru Galina cu privire la încasarea restanţei la salariu, penalităţii de întîrziere şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Perju Veronica şi Rotaru Galina, c o n s t a t ă La 26 decembrie 2011, Perju Veronica, a depus cerere de chemare în judecată împotriva companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Rotaru Galina cu privire la încasarea restanţei la salariu, penalităţii de întîrziere şi a prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 23 iulie 20108 a fost angajată la compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, filiala Chişinău, în funcţia de agent de asigurare, în baza contractului individual de muncă. Potrivit pct. 11 din contractul încheiat şi a ordinului emis de către directorul general al companiei, i s-a stabilit un salariu sub formă de comision în mărime de 3% din primele de asigurare încasate ale agenţilor şi brokerilor. Pentru perioada martie 2009 – decembrie 2009, i-a fost calculată suma de 62 302 lei, iar potrivit informaţiei privind veniturile calculate din 31 decembrie 2009 i-a fost achitată numai suma de 10 281,57 lei, astfel restanţa la salariu este de 52 023,43 lei.

1 Pentru perioada ianuarie 2010 – decembrie 2010, i-a fost calculată suma de 56 969 lei, iar potrivit informaţiei privind veniturile calculate din 31 decembrie 2010 i-a fost achitată numai suma de 43 495,44 lei, astfel restanţa la salariu este de 13 473,56 lei. Susţine că la moment pîrîtul a format o datorie la plata salariului în sumă de 65 493,99 lei. Invocă, că din 10 iulie 2008, Rotaru Galina activa în calitate director-adjunct al companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, iar din 19 februarie 2010 în funcţia de director, astfel, dările de seamă erau aprobate de către ea. Se susţine că Rotaru Galina la calcularea salariului s-a condus de comisionul prevăzut de 3 %, care a fost aprobat de către directorul general al companiei.

Potrivit art. 330 Codul muncii, pîrîtului i s-a calculat penalităţi de întîrziere pentru 180 zile, ce constituie suma de 11 788 lei. Consideră, reclamanta că neachitîndui salariul la timp, a suportat suferinţe fizice şi morale. Cere, Perju Veronica încasarea din contul companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată restanţa la plata salariului în sumă de 65 493,99 lei, penalităţi de întîrziere în sumă de 11 788 lei şi prejudiciul moral în mărime de 100 000 lei. Prin îcnheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 mai 2012, a fost dispusă efectuarea expertizei tehnice a documentelor invocate de către compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată (f.d.81-82).

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013, a fost respins apelul declarat de către Perju Veronica şi Rotaru Galina şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări. S-a încasat din contul Veronicăi Perju în beneficiul companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată suma de 10 000 lei asistenţa juridică. La 21 octombrie 2013, Perju Veronica şi Rotaru Galina, au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea actelor judecătoreşti contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa participanţilor la proces copia deciziei, prin intermediul oficiului poştal la 19 august 2013 (f.d.214). În urma celor enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date ce ar confirma data recepţionării deciziei instanţei de apel de către recurente. Recurentele, în motivarea recursului au invocat că, instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond, au fost aplicate eronat normele de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Totodată, recurentele 2 susţin că nu au avut posibilitatea să cunoască data şi ora examinării pricinii, deoarece nu au primit nicio citaţie din partea instanţei de judecată în acest sens. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 31 octombrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 02 decembrie 2013, compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, prin referinţa depusă a solicitat ca recursul declarat de către Perju Veronica şi Rotaru Galina, să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Perju Veronica şi Rotaru Galina, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele menţionate în cererile de recurs sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat către Perju Veronica şi Rotaru Galina, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Perju Veronica şi Rotaru Galina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4