2ri-66/13 — Intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine

prima instanţă: N. Craiu dosarul nr. 2ri-66/13 DECIZIE 04 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, în pricina civilă la cererea introductivă a societăţii cu răspundere limitată „Eliban” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, prin care a fost admisă cererea administratorului insolvabilităţii societăţii cu răspundere limitată “Eliban”, Întreprinderea Individuală „Bălan Vladimir” cu privire la încetarea procesului de insolvabilitate faţă de societatea cu răspundere limitată „Eliban” şi lichidarea debitorului, c o n s t a t ă: La data de 09 decembrie 2010, SRL „Eliban” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine. În motivarea cererii, debitorul a indicat că, are datorii faţă de creditori de 16,7 mln.

lei şi dispune de active conform raportului financiar. Menţionează că, în Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău se află spre examinare cererea de chemare în judecată a SRL „Eliban” împotriva BC „Investprivatbank” SA cu privire la achitarea datoriei în sumă de 10,7 mln lei şi 970000 Euro. Susţine că, în vederea desfăşurării productive şi dezvoltării activităţii economice a SRL „Eliban”, a încheiat multiple contracte cu agenţi economici, în baza cărora şi-a asumat obligaţii pecuniare, în acest mod suma creanţelor faţă de creditori fiind în mărime de 16,7 mln. lei. Afirmă că, reieşind din faptul că, SRL „Eliban” se află în pragul imposibilităţii satisfacerii creanţelor creditorilor în sumă de 16,7 mln.

lei, iar situaţia economico-financiară este într-o fază acută în ultima perioadă, întreprinderea nu va fi în stare să-şi achite datoriile, intrînd în incapacitate de plată a acestora. Totodată, din considerentul că, întreprinderea nu dispune de capacităţi operaţionale şi funcţionale viabile, care i-ar permite redresarea situaţiei economico- 1 financiare, situaţia dată cade sub incidenţa temeiului de intentare a procesului de insolvabilitate prevăzut de art. 22 alin. (3) din Legea insolvabilităţii. Solicită intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Eliban”.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 21 ianuarie 2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Eliban”, ÎI „Bălan Vladimir” a fost desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate, a fost convocată prima adunare a creditorilor pentru audierea raportului administratorului şi validarea creanţelor la 25 februarie 2011, ora 10.00, în incinta Curţii de Apel Economice, a fost propus creditorilor să depună creanţele sale la Curtea de Apel Economică până la data adunării de validare şi creditorilor cu creanţe garantate şi celor ce deţin un drept de separare a bunurilor să precizeze neîntârziat bunurile din masa debitoare în privinţa cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiurile apariţiei acestui drept, în scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului, în perioada derulării procesului de insolvabilitate, a fost dispusă aplicarea măsurilor de asigurare şi, anume, a aplica sechestru pe toate bunurile materiale şi financiare, conturile bancare şi corespondenţa comercială a debitorului, a înlătura din data adoptării prezentei hotărâri, debitorul (organele de conducere) de la gestionarea patrimoniului şi întreprinderii, atribuţiile de gestionare şi dispoziţie fiind transmise administratorului insolvabilităţii – ÎI „Bălan Vladimir” şi a suspenda executarea silită a bunurilor debitorului,

a fost obligat administratorul procesului de insolvabilitate să prezinte pînă la prima adunare a creditorilor un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate debitorului şi să verifice temeiurile şi cauzele survenirii insolvabilităţii, mărimea şi componenţa masei debitoare, să notifice despre intentarea procesului de insolvabilitate şi despre aplicarea măsurilor de asigurare Camera Înregistrării de Stat, ÎS „Cadastru”, IFS pe mun. Chişinău, băncile ce deservesc conturile debitorului şi Serviciul Vamal şi să publice dispozitivul prezentei hotărîri în Monitorul Oficial al RM. La 23 noiembrie 2012, administratorul procesului de insolvabilitate a SRL „Eliban”, ÎI „Bălan Vladimir” a depus cerere de încetare a procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Eliban” şi lichidarea debitorului.

În susţinerea cererii a indicat că, conform Hotărîrii Adunării Creditorilor din 05 septembrie 2012 s-a decis aprobarea listei de distribuire finală a mijloacelor obţinute din valorificarea masei debitoare. Conform listei aprobate de adunare suma de 20000 lei rămasă pe cont urma a fi distribuită către IFS mun. Chişinău (în calitate de creditor al masei cu creanţa la TVA). Menţionează că, în scopul executării hotărîrii adunării creditorilor din 05 septembrie 2012 administratorul a transferat mijloacele băneşti conform listei aprobate de adunarea creditorilor pe contul trezorerial, la bugetul de stat, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată din 23 noiembrie 2012. Cererea nominalizată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 150 alin. (1) şi (3) al Legii insolvabilităţii.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 a fost admisă cererea administratorului insolvabilităţii SRL „Eliban”, ÎI „Bălan Vladimir” cu privire la încetarea procesului de insolvabilitate a societăţii şi lichidarea debitorului, a fost încetat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Eliban”, a fost lichidată SRL 2 „Eliban” cu radierea întreprinderii din Registrul de stat al persoanelor juridice, au fost considerate stinse creanţele neexecutate ale SRL „Eliban” faţă de creditori şi a fost obligat administratorul insolvabilităţii SRL „Eliban”, ÎI „Bălan Vladimir” să publice dispozitivul prezentei hotărîri în Monitorul Oficial al RM. Invocînd netemeinicia şi ilegalitatea deciziei enunţate, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, la data de 24 iunie 2013 a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărîrii Curţii de Apel din 03 decembrie 2012, cu trimiterea pricinii spre rejudcare în instanţa de fond. În motivarea amplă a recursului, recurenta a indicat în esenţă că, la emiterea deciziei, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural. În acest context, recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău consideră că, recursul este depus în termenul prevăzut de lege, deoarece a făcut cunoştinţă cu hotărîrea primei instanţe din Monitorul Oficial nr. 122-124 din 07 iunie 2013. Recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a indicat că, instanţa de fond, contrar art. 18 din Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, nu a înştiinţat în modul prevăzut de lege Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău despre data şi ora desfăşurării şedinţei. Astfel, recurentul a fost privat de posibilitatea de a-şi expune poziţia vizavi de procedura insolvabilităţii. De asemenea, recurentul a mai menţionat că, prima instanţă a emis hotărîrea, bazîndu-se pe informaţia incompletă prezentată de admisnitrator. Or, administratorul Bălan Vladimir nu a prezentat informaţia privind eventualele livrări efectuate de SRL „Eliban” pînă la intentarea procesului pentru a stabili dacă agentul economic a încheiat careva acte juridice fictive sau frauduloase care ar afecta drepturile creditorilor. Instanţa de judecată a ignorat solicitarea recurentului cu privire la obligarea administratorului insolvabilităţii ce ţine de verificarea legalităţii tranzacţiilor efectuate pe parcursul a 3 ani anteriori intentării procedurii de insolvabilitate cu prezentarea raportului respective cu documentele confirmative.

Tot în acest context, administratorul nu a prezentat creditorului informaţia reflectată în bilanţul contabil al SRL „Eliban” privind eventualele creanţe aferente facturilor comerciale ale debitorului faţă de alţi agenţi economici, precum şi informaţia deplină privind existenţa sau lipsa masei debitoare, a bunurilor sau altor mijloace, ce ar permite achitarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate şi stingerea creanţelor creditorilor. Conform art. 8 alin. (1) şi art. 180 alin. (3) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Hotărîrea de încetare a procesului de insolvabilitate poate fi contestată cu recurs în modul prevăzut de lege. Prin prisma normelor citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, în lipsa dovezii privind recepţionarea de către recurent a copiei hotărîrii instanţei de fond, instanţa de recurs prezumă că, Inspectoratului Fiscal de Stat mun. 3 Chişinău, la data de 07 iunie 2013, i-a devenit cunoscută hotărîrea primei instanţe din Monitorul Oficial nr. 122-124 din 07 iunie 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea parţială a hotărîrii primei, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă, pentru considerentele ce succed. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În şedinţa de judecată, s-a stabilit că printr-o cerere, administratorul procesului de insolvabilitate a SRL „Eliban”, ÎI „Bălan Vladimir” a solicitat încetarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Eliban” şi lichidarea debitorului.

Fiind investită cu examinarea prezentei cereri, instanţa de insolvabilitate s-a pronunţat în favoarea admiterii acesteia din urmă. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa a reţinut că, la adunarea creditorilor SRL “Eliban” din 05 septembrie 2012, a fost examinat raportul final al administratorului şi a fost apobată lista de distribuire finală a mijloacelor obţinute din valorificarea masei debitoare, în privinţa ultimei liste, nefiind înaintate careva contestaţii. Instanţa de fond a mai reţinut că, în masa debitoare a SRL “Eliban” nu au rămas careva bunuri care ar putea fi valorificate pentru stingerea creanţelor creditorilor.

Verificînd legalitatea şi temeinicia deciziei instanţei de apel, coroborat normelor de drept procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat, iar decizia instanţei de apel pasibilă de a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel pentru argumentele ce succed. În conformitate cu art.art. 239, 240 CPC al RM, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. La adoptarea ei, instanţa, în limitele pretenţiilor invocate, apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii.

În acest sens, instanţa de recurs atenţionează că, problema indicată cere de la instanţa de judecată la adoptarea soluţiei, studierea minuţioasă a situaţiei de drept şi de fapt a problemei supuse examinării. Instanţa de recurs consideră că motivele de casare invocate de către recurent şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului. Conform art. 6 alin. (1) dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va 4 hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Conform prevederilor art.102 alin. (1) CPC, instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată. Conform prevederilor art.105 alin. (1) şi (5) CPC, citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei. Citaţia sau înştiinţarea adresată unei organizaţii se înmînează persoanei cu funcţie de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenţei acesteia, se înmînează în acelaşi mod unui alt angajat, considerîndu-se recepţionată de organizaţie.

Astfel, în şedinţa de judecată s-a constatat că, recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău susţine că, nu a fost înştiinţat legal despre şedinţa de judecată din 03 decembrie 2012 şi respectiv nu a participat la această din urmă şedinţă. Este de menţionat că, pe citaţia Curţii de Apel Chişinău expediată în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău despre anunţarea datei, orei, locului şedinţei de judecată din 03 decembrie 2013, este aplicată ştampila din 26 noiembrie 2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, fără a fi indicat numărul de intrare şi semnătura persoanei responsabile, (f.d.221). Cu toate acestea, din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 03 decembrie 2013 rezultă că, la şedinţa judecătorească respectivă a fost prezent reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău, fără a se indica numele, prenumele, precum şi actul ce atestă împuternicirile, (f.d.222). Ţinînd cont de circumstanţele indicate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău nu a fost înştiinţat în modul prevăzut de lege despre data, ora şi locul desfăşurării şedinţei de judecată din 03 decembrie 2012, totodată, neavînd posibilitatea să-şi expună poziţia referitor la cererea administratorului insolvabilităţii privind încetarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Eliban” şi lichidarea debitorului. Astfel, recurentului Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Or, ştampila din 26 noiembrie 2012 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, aplicată pe citaţia Curţii de Apel Chişinău, fără a fi indicat numărul de intrare şi semnătura persoanei responsabile, nu poate fi considerată înştiinţare legală în sensul dispoziţiei art. 105 alin. (5) CPC. De asemenea, recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a fost în imposibilitate de cauză să depună observaţii asupra procesului-verbal al şedinţei judecătoreşti din 03 decembrie 2012. În circumstanţele constatate, instanţa de recurs ajunge la concluzia că, recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, a fost lezat în drepturile procedurale prevăzute de art. 56 CPC, în posibilitatea de a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime, nefiind respectat de instanţa judecătorească ierarhic inferioară unul din principiile fundamentale ale 5 dreptului procedural civil prevăzut în art. 26 CPC – condradictorialitatea şi egalitatea părţilor în proces. Colegiul reiterează că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Or, cum drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979).

Astfel, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stipulează că, orice persoană are dreptul la judecarea pricinii ”în mod echitabil”, ceea ce implică, inclusiv, o procedură contradictorie şi egalitatea armelor. Respectarea principiului egalităţii armelor presupune că fiecare parte trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajată în raport cu adversarul său, astfel încât între părţi să se menţină un echilibru corect. Dreptul la o procedură contradictorie implică dreptul unei părţi în procesul civil de a lua cunoştinţă de observaţiile sau explicaţiile date de cealaltă parte, precum şi de a le discuta.

În asemenea împrejurări, instanţa de recurs concluzionează că, recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău urmează a fi admis, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, urmează a fi casată cu remiterea cauzei în Curtea de Apel Chişinău pentru rejudecarea cauzei. În baza art.art. 444, 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea la cererea introductivă a societăţii cu răspundere limitată „Eliban” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac 6