2ra-3888/13 — Încasarea plăţii pentru folosirea terenului public şi obligarea predării terenului ocupat ilegal

prima instanţă: V. Crucicova dosarul nr. 2ra-3888/13 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Costin Vitalie prin intermediul reprezentantului Dodon Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procurorului r-ului Călăraşi în interesele Primăriei s. Păuleşti, r-ul Călăraşi împotriva lui Costin Vitalie cu privire la încasarea plăţii pentru folosirea terenului public şi obligarea predării terenului ocupat ilegal, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, prin care apelul declarat de către Costin Vitalie a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 03 ianuarie 2013, c o n s t a t ă La 02 februarie 2009 Procurorul r-ului Călăraşi în interesele Primăriei s. Păuleşti, r-ul Călăraşi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Costin Vitalie cu privire la încasarea plăţii pentru folosirea terenului public şi obligarea predării terenului ocupat ilegal.

În motivarea acţiunii Procurorul r-ului Călăraşi a indicat că, în rezultatul controlului efectuat de către Direcţia Teritorială Ungheni a Serviciului Control Financiar şi Revizie de pe lângă Ministerul Finanţelor la Primăria s. Păuleşti în vederea reviziei elaborării şi executării bugetului Primăriei pe perioada anilor 01 iulie 2003 – 01 ianuarie 2008 s-au depistat mai multe încălcări a legislaţiei în vigoare ce au dus drept consecinţă la prejudicierea intereselor publice. Prin urmare, în cadrul controlului selectiv în intravilanul localităţii, s-a stabilit că mai mulţi cetăţeni, care îşi au gospodăriile în marginea satului, deţin terenuri cu suprafeţe mai mari decît limita maximă permisă de art. 12 Cod funciar, printre care şi pîrîtul Costin Vitalie, care deţine un sector de teren pe lîngă casă cu suprafaţa mai mare cu 0,53 ha.

Susţine Procurorul r-ului Călăraşi că, în cadrul controlului suplimentar efectuat de către Procuratura r-ului Călăraşi s-a constatat că la 19 iunie 2001 Costin Vitalie a cumpărat de la Fedi Lazăr sectorul de teren cu suprafaţa de 0,12 ha în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 1288, iar din explicaţiile date de către pîrît, în anul 1990 familiei acestuia ca fiind nou-formată i-a fost repartizat un teren pentru construcţie individuală, pe care ulterior a construit o casă de locuit. Astfel, consideră procurorul r-ului Călăraşi, că Costin Vitalie folosindu-se de un teren cu suprafaţa totală de 0,77 ha, ocupă un teren cu suprafaţa de 0,53 ha în privinţa căruia nu are acte confirmative de deţinere a acestora, din care considerente acesta urmează să achite plata pentru folosinţa surplusului de teren pentru anii 2007-2009.

Pe parcursul examinării pricinii procurorul r-ului Călăraşi şi-a concretizat pretenţiile solicitînd încasarea de la Costin Vitalie în beneficiul Primăriei s. Păuleşti r-ul Călăraşi a sumei de 29 354,04 lei pentru folosirea terenului pe perioada 2007- 2012 şi obligarea acestuia de a preda terenul ocupat ilegal cu înlăturarea obstacolelor prin demolarea gardului. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 03 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă, încasîndu-se de la Costin Vitalie în beneficiul Primăriei s. Păuleşti, r-ul Călăraşi suma de 29 354,04 lei şi s-a obligat Costin Vitalie să predea terenul ocupat ilegal cu suprafaţa de 0,53 ha şi să demoleze gardul de pe terenul dat. S-a încasat de la Costin Vitalie în beneficiul statului taxa de stat suma de 880 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013 apelul declarat de către Costin Vitalie a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 23 septembrie 2013 Costin Vitalie prin intermediul reprezentantului Dodon Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a indicat că la emiterea hotărîrilor judecătoreşti, instanţele de judecată au apreciat arbitrar circumstanţele pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 29 iulie 2013. Astfel, recursul se consideră depus în termen. La 23 octombrie 2013 în adresa Primăriei s. Păuleşti r-ul Călăraşi a fost expediată copia recursului declarat de către ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 25 noiembrie 2013 Primăria s. Păuleşti r-ul Călăraşi a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Costin Vitalie şi menţinerea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel ca fiind legale şi întemeiate. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 2 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Costin Vitalie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că, prin prezenta cerere de chemare în judecată Procurorul r-ului Călăraşi în interesele Primăriei s. Păuleşti, r-ul Călăraşi a solicitat de la Costin Vitalie încasarea sumei de 29 354,04 lei cu titlu de plată pentru folosirea terenului public cu suprafaţa de 0,53 ha şi obligarea predării terenului ocupat ilegal. Actul de control din 29 august 2008 întocmit de către Direcţia Teritorială Ungheni al Serviciului Control Financiar şi Rezerve pe lîngă Ministerul Finanţelor atestă faptul că recurentul-pîrît Costin Vitalie se foloseşte de un teren cu suprafaţa totală de 0,77 ha, dintre care 0,24 ha ce-i aparţine cu drept de proprietate (0,12 ha atribuite familiei nou-formate în temeiul art. 11 Cod funciar şi 0,12 ha procurate de la Fedi Lazăr în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 1288 din 19 iunie 2001), şi 0,53 ha – teren public achitat ilegal.

Instanţele judecătoreşti fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia justă privind temeinicia acţiunii şi încasarea de la Costin Vitalie a plăţii pentru folosirea terenului ocupat ilegal, precum şi obligarea acestuia să elibereze 3 acest teren cu înlăturarea obstaclolelor prin demolarea gardului, în condiţiile în care recurentul-pîrît Costin Vitalie deţine în folosinţă în mod abuziv suprafaţa de teren de 0,53 ha ce aparţine statului. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului referitor la netemeinicia acţiunii prin neprobarea faptelor invocate de către intimatul-reclamant, deoarece sunt declarative, prin probele din materialele dosarului fiind stabilit în mod cert faptul că recurentul Costin Vitalie deţine cu drept de proprietate doar un teren cu suprafaţa de 0, 24 ha, iar suprafaţa de 0,53 ha fiind deţinută în folosinţă de către acesta în mod samovolnic.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că plata pentru arenda terenului urma a fi calculată în baza preţului stabilit în contractul de arendă nr. 11 din 14 mai 2004, încheiat între dînsul şi Primăria s. Păuleşti, r-ul Călăraşi, nefiind întemeiată suma pretinsă de către intimat în mărime de 29 354,04 lei, deoarece plata pentru folosinţa terenului în litigiu a fost calculată corect ţinînd cont de bonitatea terenului de 31,1 puncte şi coeficientului de 2%. Or, conform art. 10 al. (8) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vînzare- cumpărare a pămîntului, plata anuală de arendă a terenurilor proprietate publică se stabileşte în funcţie de destinaţia terenurilor arendate.

Ea constituie nu mai puţin de 2% şi nu mai mult de 10% din preţul normativ al pămîntului calculat pentru destinaţia respectivă. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, deoarece sînt declarative, fiind invocate doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului prevăzute de art. 432 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Costin Vitalie ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Costin Vitalie prin intermediul reprezentantului Dodon Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5