- Dosarul nr.
- 2ra-3774/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 20 noiembrie 2013
- Părțile
- BC Moldova-Agroindbank SA vs Frija Vladimir şi Toderascu Mihail
- Pe scurt
- Recurs depus peste termen
2ra-3774/13 — Repararea prejudiciului material
prima instanţă: O. Cojocaru dosarul nr.2ra-3774/13 instanţa de apel: A. Minciuna, A. Panov, V. Pruteanu ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Frija Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de BC „Moldova- Agroindbank” SA împotriva lui Frija Vladimir şi Toderaşcu Mihail privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de Frija Vladimir, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.
Chişinău din 22 aprilie 2011, c o n s t a t ă La 13 august 2010 BC „Moldova-Agroindbank” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Frija Vladimir şi Toderaşcu Mihail, solicitînd inclusiv prin cererea de concretizare încasarea prejudiciului material cauzat în urma săvîrşirii infracţiunii în mărime de 334 094,36 lei, dintre care 219 669,41 lei datoria şi 36 998,73 dobînda de întîrziere. În motivarea acţiunii a invocat, că conform contractului de credit nr.S-08092 din 18.03.2008 Frija Vladimir a primit un credit în sumă de 334 094,36 lei, cu termenul de rambursare la 15.03.2013. Prin sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20.11.2009 Frija Vladimir şi Toderaşcu Mihail au fost recunoscuţi culpabili de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 238 Cod penal, prezentarea cu bună-şitiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii unui credit şi condamnaţi la închisoare pe termen de cîte doi ani fiecare.
Consideră că în temeiul răspunderii delictuale, apărute în urma cauzării unui prejudiciu băncii, prin prezentarea cu bună-ştiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii creditului, pîrîţii în calitate de autorii prejudiciului sunt obligaţi, în mod solidar, să reparare integral prejudiciul material cauzat în mărime de 334 094,36 lei, din care 219 669.41 lei datoria şi 36 998 lei dobînda de întîrziere. Sunt prezente condiţiile generale ale răspunderii delictuale. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22.04.2011 acţiunea a fost admisă în parte. S-a încasat, în mod solidar, de la Frija Vladimir şi Toderaşcu Mihail prejudiciul material în mărime de 216 669, 41 lei şi în beneficiul statului 6 590,08 lei taxa de stat.
Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, Frija Vladimir a depus cerere de apel şi a solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22.04.2011 şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a pretenţiilor înaintate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2012 a fost respins apelul declarat de către Frija Vladimir ca neîntemeiat, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 22 aprilie 2011. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a constatat că, conform art. 123 alin. (3) CPC, sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost săvîrşite de persoana în cauză.
Instanţa de apel a menţionat că s-a constatat cu certitudine, că la 18.03.2008, urmărind scopul dobîndirii unui credit prin înşelăciune, Toderaşcu Mihail la înţelegerea prealabilă cu Frija Vladimir a fabricat şi a prezentat la BC „Moldova- Agroindbank” SA filiala nr. 25 m. Chişinău certificatul nr. 08 din 05.03.2008 şi carnetul de muncă seria AB nr. 0449771 perfectate pe numele lui Frija Vladimir, precum că ultimul activează în calitate de şofer la SC „Larix-Grup” SRL şi primeşte un salariu lunar în mărime de 16 120 lei. Însă, Frija Vladimir nu a activat la întreprinderea menţionată şi salariu nu a primit. În baza documentelor prezentate, la 18.03.2008, BC „Moldova-Agroindbank” S.A. a încheiat cu Frija Vladimir contractul de credit nr. S08092 şi a acordat ultimului un credit în mărime de 334 094,36 lei.
Suma indicată a fost primită de către Frija Vladimir împreună cu Toderaşcu Mihail. Prin sentinţa Judecătoriei Centru m. Chişinău din 20.11.2009 Toderaşcu Mihail şi Frija Vladimir au fost recunoscuţi vinovaţi de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 238 Cod penal şi li s-a aplicat pedeapsa 2 ani închisoare pentru fiecare. Conform prevederilor art. 90 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei numită lui Toderaşcu Mihail şi Frija Vladimir pe termen de un an (f. 4-5). Astfel, instanţa de apel a considerat că este întemeiată concluzia expusă în hotărîrea primei instanţe, că Toderaşcu Mihail şi Frija Vladimir acţionând în mod ilicit cu vinovăţie, sunt obligaţi să repare prejudiciul patrimonial cauzat prin infracţiune.
Sunt întrunite condiţiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 1398 Cod civil, pentru acţiuni ilicite cu vinovăţie. S-a mai menţionat că conform calculului din 24.06.2010, prezentat de către BC „Moldova-Agroindbank” S.A., suma datoriei conform contractului de credit nr.S- 2 08092 din 18.03.2008 constituie 216 669. 41 lei (f. 107). Astfel, corect a fost încasat în mod solidar, de la Toderaşcu Mihail şi Frija Vladimir suma prejudiciului cauzat în mărime de 216 669, 41 lei.
La 21 noiembrie 2012 Frija Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti emise, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă, invocînd că în cadrul examinării cauzei instanţele judecătoreşti nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, şi au aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material, fapt ce a dus la pronunţarea unor decizii neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil ca depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 CPC.
În conformitate cu art.434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Frija Vladimir este depus cu omiterea termenului de declarare a recursului. Analizînd circumstanţele cauzei, se constată că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2012 a fost respins apelul declarat de către Frija Vladimir ca neîntemeiat, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.
Chişinău din 22 aprilie 2011 (f.d. 165-167). Totodată conform scrisorii de însoţire din 07 mai 2012 pe verso acesteia se exclamă că recurentul a primit copia deciziei din 18 aprilie 2012. Reieşind din cele expuse, Completul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că este cert faptul că la data de 07 mai 2012, recurentul Frija Vladimir făcuse cunoştinţă cu decizia instanţei de apel, însă cu toate acestea, recurentul a declarat recurs împotriva acesteia doar la 21 noiembrie 2012, respectiv cu omiterea termenului de declarare a recursului de 2 luni.
De altfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a menţiona şi faptul că recurentul, având la cunoştinţă despre data emiterii hotărârii primei instanţe şi soluţia acesteia, nu a luat măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). În această ordine de idei este cert că depunând cererea de recurs împotriva 3 hotărârii primei instanţe peste termenul legal, recurentul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Frija Vladimir ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Frija Vladmir se consideră inadmisibil ca depus cu omiterea termenului de declarare a recursului. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4