2rc-444/13 — Restabilirea situaţiei anteriore încălcării dreptului de proprietate

prima instanţă: A.Rotari dosarul nr. 2rc-444/2013 instanţa de recurs: Iu.Cimpoi, A.Gavriliţa, M:Guzun DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Boghian”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Boghean” împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice şi Societatea pe Acţiuni „Agat”cu privire la restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Boghean” ca fiind inadmisibilă, c o n s t a t ă: La 25 iulie 2012 SRL „Boghian” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice şi SA „Agat” cu pricire la restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 21 noiembrie 1986 Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti a adoptat hotărîrea de a atribui ПО “Счетмаш” (comandatarul construcţiei uzinei de computere) terenuri de pămînt cu suprafaţa totală de 832,67 ha pentru construcţia unui complex de obiecte a uzinei de computere din Chişinău, cu obligarea Consiliului raional Criuleni, Consiliului orăşenesc Chişinău şi Institutului de stat de amenajare a terenurilor de a perfecta documentele cu dreptul de folosinţă a terenului atribuit. Menţionează că, în temeiul hotărîrii nominalizate, Direcţia Arhitectură şi Urbanism Chişinău, la 16.11.1986, a perfectat „Архитектурно-планировочное задание nr. 7498 по проектированию Кишиневского завода ПЭВМ”, care este inclusă în componenţa materialelor proiectului tehnic cu nr. inventariere 109932. Ulterior, proiectarea şi construcţia complexului „Uzina de computatoare din Chişinău a fost gestionată de “Дирекция строящегося завода персональных ЭВМ”.

Conform proiectului elaborat pentru construcţia complexului de obiective ale uzinei, a fost determinată tranşa de construcţie ПК - 89 (“Пусковой комплекс”), care constituia un şir de obiective, pentru care erau determinate faze concrete de construcţie. În acest şir de obiecte a fost inclus şi Tunelul pentru comunicare. Proiectul Tunelului pentru comunicare, nr. 823.1.88-clO-HAC prevedea componenţa materialelor ce urmau să se utilizeze la construcţia tunelului, amplasarea şi dimensiunile acestuia, precum şi costul obiectului. Partea de proiect nr. 823.1.81-48-OB stabilea amplasarea camerelor de ventilare deasupra Tunelul pentru comunicare.

Afirmă că, faptul construcţiei Tunelului se confirmă prin fotografiile panoramice a complexului de obiective ale uzinei, efectuate la etapa construcţiei obiectului în anii 1988, 1989; scrisoarea nr. 9/688 din 01.11.89 a direcţiei antiincendiare; scrisoarea nr. 06/829 din 04.08.89 a trustului „Promstroi-2" privind înaintarea unor cerinţe preventive la construcţia Tunelului pentru comunicare. Documentele enumerate, demonstrează atribuirea legală a terenului, proiectarea şi construcţia imobilului dat.

Mai menţionează că la data de 24 decembrie 1990 Ministerul Radioindustriei Uniunii Sovietice a emis Ordinul nr. 1152, prin care a dispus înfiinţarea uzinei „Compecs” pe baza suprafeţelor parţial construite pentru edificarea uzinei de computere din Chişinău, în temeiul căruia „Научно-производственное объединение “Персей” a emis la 29 ianuarie 1991 ordinul nr. 33, care a determinat măsurile necesare în vederea funcţionării uzinei „Compecs”, care, conform certificatului de înregistrare, a fost înregistrată la Camera înregistrării de Stat la 18 decembrie 1991. Susţine că, în iunie 1992 a fost întocmit Actul de îndeplinire a unor lucrări la Tunelul pentru comunicare, în volum de 859.154 rub. Respectivul act, reflectă ultima etapă activă a construcţiei Tunelului pentru comunicare, după care construcţia a fost stopată la un grad de finalizare de circa 80%.

Invocă că, Uzina „Compecs”, întîmpinînd dificultăţi financiare, a urmat separarea unor active prin constituirea SA „Agat” -întreprindere ce urma să activeze, şi care ulterior a fost inclusă în programul de privatizare al Republicii Moldova, iar întreprinderea uzina „Compecs”, căreia i-au rămas toate datoriile creditoare, a fost dispusă spre lichidare, prin ordinul nr. 108 al Ministerului Industriei al Republicii Moldova din 10 decembrie 1994, lăsînd uzinei bunuri, care urmau să fie comercializate întru achitarea datorilor faţă de creditori. Bunurile rămase după stingerea datoriilor uzinei „Compecs” au fost transmise prin actul de primire-predare a întreprinderii nr. 14089-08 din 13 iunie 2000 către SA „Agat”.

În acest act, la pct. 4 este indicată anexa privind construcţiile nefinalizate cu costul total de 2450000 lei, în care este inclus blocul nr.l, blocul nr.8 şi Tunelul pentru comunicare. Specifică că, transmiterea bunurilor menţionate în actul de primire-predare nr. 14089-08 din 13 iunie 2000 atestă faptul, că proprietarul acestor bunuri -statul R. Moldova, în persoana Departamentului de Privatizare şi Administrare a Proprietăţii de Stat şi Ministerului Industriei şi Energeticii, exercitînd dreptul de proprietate, a dispus de bunurile respective, transmiţîndu-le în capitalul social al SA „Agat”. Mai menţionează reclamantul că, în sarcina Departamentului de Privatizare şi Administrare a Proprietăţii de Stat era pusă obligaţia înregistrării în registrul bunurilor imobile a obiectelor rămase după lichidarea uzinei „Compecs”, inclusiv Tunelul pentru comunicare, ceea ce nu a fost efectuat.

Ulterior, ca rezultat al privatizării acţiunilor statului din SA „Agat” ultima a obţinut adeverinţa de privatizare nr. 44/03 din 26.07.2002. La 01 februarie 2007, SA „Agat” a încheiat contract cu SRL „Print-Imobil” în vederea evaluării preţului Tunelului pentru comunicare, iar prin raportul efectuat de către ultima a fost stabilit preţul de piaţă al Tunelului pentru comunicare şi confirmat gradul de finalizare a acestuia în volum de 80%.

Mai afirmă că la 18 septembrie 2007, SA „Agat” dispunînd de dreptul la vînzarea bunurilor ce-i aparţineau cu drept de proprietate în baza Adeverinţei de privatizare, a încheiat cu SRL „Boghian” două contracte, prin care a vîndut două sectoare de tunel din cadrul Tunelului pentru comunicare şi anume: contractul de vînzare-cumpărare nr. 79 a sectorului de tunel nr. 2, cu dimensiunile de 186,75 metri liniari şi lăţimea de 9,0 m (pe axele pereţilor), cu înălţimea subsolului de 3,75 m, cu edificii de intrare şi ventilare la nivelul primului etaj şi contractul de vînzare-cumpărare nr. 80 a sectorului de tunel nr. 1, ce reprezintă în plan o construcţie în formă unghiulară, una din laturi (din afara unghiului) constituind în lungime 16,0 metri liniari, şi altă latură (din afara unghiului) constituind în lungime 60,38 metri liniari, lăţimea sectorului fiind la ambele laturi de 9,0 m (pe axele pereţilor), cu înălţimea subsolului de 3,75 m, cu edificii de intrare şi ventilare la nivelul primului etaj.

Indică reclamantul că aceste contracte denotă transmiterea către SRL „Boghian” a tuturor drepturilor pe care le deţinea SA „Agat” în privinţa sectoarelor de tunel.

Solicită reclamantul înregistrarea în registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunului imobil Tunelul pentru comunicarea după Republica Moldova, cu specificarea că dreptul de folosinţă aparţine uzinei „Compecs” începînd cu data de 24 decembrie 1990; a actului de primire-predare a întreprinderii nr. 14089-08 din 13 iunie 2000 şi a adeverinţei de privatizare nr.44/03 din 26 iulie 2002 ce confirmă stingerea dreptului de proprietate a Republicii Moldova şi a dreptului de folosinţă al uzinei „Compecs” asupra Tunelului pentru comunicare, cu înregistrarea dreptului de proprietate al SA „Agat” asupra acestui tunel; a contractului de vînzare-cumpărare nr.79 din 18 septembrie 2007 şi contractului de vînzare-cumpărare nr.80 din 18 septembrie 2007 încheiate între SA „Agat” şi SRL „Boghian”, precum şi a documentelor de identificare a sectoarelor de teren nr.2 şi nr,.

1 ce confirmă dreptul de proprietate al SRL „Boghian” asupra sectoarelor de teren respective. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 21 septembrie 2012 a fost admisă integral acţiunea. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani,mun. Chişinău din 14 februarie 2013 au fost respinse ca inadmisibile cererile de revizuire depuse de către ÎS „Cadastru” şi CAV „Sigur-Asigur” SA împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 21 septembrie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2013 a fost admis recursul declarat de către CAV „Sigur-Asigur” SA, fiind casată încheierea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 14februarie 2013. A fost admisă cererea de revizuire depusă de CAV „Sigur-Asigur” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 21 septembrie 2012 şi remisă pricina spre rejudecare la Judecătoria Buiucani mun.Chişinău.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Boghian” ca inadmisibilă. La 11 octombrie 2013 SRL „Boghian” a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2013, remiterea pricinii la rejudecare cu implicarea în proces a SRL „Boghian”. În motivarea recursului a invocat că încheierea contestată este neîntemeiată, deoarece instanţa a ignorant normele procedural imperative ale CPC de examinare a recursului. Afirmă că neimplicarea părţii în procesul de judecare a recursului de către instanţa de judecată, este o gravă abatere procesuală, este o favorizare a părţii adverse pe dosar.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art.427 lit. a) CPC, instanţa de recurs după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art.453 alin.(1) lit.a) CPC instanţa de revizuire, după ce examinează cererea de revizuire, emite încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Actele cauzei denotă că, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2013 a fost admis recursul declarat de către CAV „Sigur-Asigur” SA, fiind casată încheierea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 14 februarie 2013. A fost admisă cererea de revizuire depusă de către CAV „Sigur-Asigur”, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 21 septembrie 2012 cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecători (f.d.189-196). La 27 mai 2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Boghian” a depus cerere de revizuire împotriva Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2013, invocînd ca temei art.449 lit.c) CPC (f.d.202). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către SRL „Boghian” ca inadmisibilă.

În susţinerea opiniei menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine atît prevederile art.453 alin.(2) CPC, cît şi prevederile pct.4 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 15 aprilie 2013 cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a legislaţiei procedurale la examinarea pricinilor civile în ordine de revizuire prevăd, că încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii nu pot face obiectul revizuirii, deoarece se supun căilor de atac odată cu fondul, în condiţiile legii. Respectiv, corect a constatat Curtea de Apel Chişinău că decizia instanţei de recurs prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu poate fi supusă revizuirii, or, însăşi legea nu prevede o astfel de cale de atac.

Mai mult ca atît argumentul invocat de revizuient în cererea de revizuire şi anume că decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2013 a fost emisă în lipsa sa, nefiind citat în modul prevăzut de lege, fiindu-i încălcate drepturile de a face cunoştinţă cu materialul recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.449 CPC, deoarece materialele cauzei denotă că la 15 aprilie 2013 revizuientului i-a fost expediată copia recursului, cu înştiinţarea despre faptul examinarea recursului în lipsa părţilor conform art.426 alin.(3) CPC (f.d.187). Prin urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Curtea de Apel Chişinău întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece de către revizuient nu a fost invocată nici un argument care ar servi ca temei de revizuire a deciziei contestate.

Totodată, instanţa de recurs ţine să menţioneze că, revizuirea este o cale de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege. Iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie atestă că pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, admiterea fără motive temeinic justificate a cererii de revizuire poate încălca dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SRL „Boghian” şi a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Boghian”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Boghean” împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice şi Societatea pe Acţiuni „Agat”cu privire la restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat