2ra-3891/13 — Rezoluțiunea contractelor de donație

dosarul nr. 2ra-3891/13 prima instanţă: E. Silivestru, instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ivlev Maxim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Mihailov împotriva lui Maxim Ivlev, intervenient accesoriu notarul Natalia Moraru cu privire la rezoluţiunea contractelor de donaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, prin care apelul declarat de Ivlev Maxim a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 26 martie 2013, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 13 martie 2012 Valerii Mihailov s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ivlev Maxim, intervenient accesoriu notarul Natalia Moraru cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de donaţie nr.80 din 16.01.2009 semnat de către Valerii Mihailov în calitate de donator şi Ivlev Maxim în calitate de donatar, autentificat de notarul de stat Moraru Natalia la data de 16.01.2009 cu nr.80, aducerea părţilor în poziţie iniţială de până la semnarea contractului de donaţie, încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, Valerii Mihailov a depus cererea de concretizare a pretenţiilor solicitînd rezoluţiunea contractelor de donaţie nr.78 din 16.01.2009 şi nr.80 din 16.01.2009 încheiat între el şi pârâtul Ivlev Maxim, autentificat de notarul de stat- Moraru Natalia şi totodată radierea din Registrul bunurilor imobile la OCT a înregistrării contractelor de donaţie sus-menţionate.

Invocă reclamantul că nepotul său Ivlev Maxim la data de 16.01.2009 l-a convins să meargă la notarul de stat Moraru Natalia şi să perfecteze contractul de donaţie în beneficiul lui a apartamentului, în care locuieşte şi a garajului său, unica proprietate, pe care dânsul o avea, promiţând-ui atunci că va avea grijă de el, că îl va îmbrăca, îi va procura mâncare şi va asigura o bătrâneţe liniştită, deoarece pensia lui este foarte mică, iar starea sănătăţii este deplorabilă şi nu se poate întreţine singur. Susţine reclamantul că pîrîtul i-a promis că va avea mereu grijă de el dacă îi va dona lui apartamentul şi garajul. A avut încredere în nepotul său şi i-a donat averea, însă de cum s-a văzut proprietar al imobilelor, părîtul a şi uitat de unchiul său.

Mai indică Valerii Mihailov că pîrîtul a plecat peste hotare şi la lăsat în voia sorţii, nu i-a adus niciodată o bucată de pâine sau apă, nemaivorbind de medicamente, îmbrăcăminte sau ajutor la întreţinerea comunală a apartamentului. Mai precizează, că practic a rămas pe drumuri, la moment este boschetar, deoarece nu are unde trăi şi după atitudinea indiferentă a rudei sale, se aşteptă din zi în zi să fie dat afară din casa unde a muncit o viaţă cu soţia sa. Alt domiciliu nu are. Iniţial, nu a avut intenţia de a semna un contract de donaţie necondiţionat, deoarece el nu mai avea alt spaţiu unde să trăiască şi consideră că nimeni nu şi-ar dona casa, iar el să rămână pe drumuri. S-a convins că scopul pârâtului a fost de a se împroprietări pe seama unui bătrân neputincios, care a rămas să trăiască din pensia mizerabilă şi din mila vecinilor, care mai trec pe la el şi-i mai aduc câte ceva de mâncare,îi dau de îmbrăcat.

Are probleme de sănătate şi nu-i ajung bani din pensie să-şi procure medicamente şi nu are posibilitate să se trateze. Solicită Valerii Mihailov rezoluţiunea contractelor de donaţie nr.78 din 16.01.2009 şi nr.80 din 16.01.2009 încheiat între Valerii Mihailov şi Ivlev Maxim, autentificat de notarul de stat-Moraru Natalia şi totodată radierea din Registrul bunurilor imobile la OCT a înregistrării contractelor de donaţie sus-menţionate. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 26 martie 2013 s-a dispus admiterea integrală a acţiunii, s-a reziliat contractul de donaţie nr.78 din 16 ianuarie 2009 şi contractul de donaţie nr.80 din 16 ianuarie 2009, încheiat între Valerii Mihailov şi Maxim Ivlev, autentificate de notarul Natalia Moraru, şi s-a încasat de la Maxim Ivlev, în beneficiul statului, taxa de stat de 6713 lei 12 bani.

La 12 aprilie 2013 Maxim Ivlev a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013 apelul declarat de către Ivlev Maxim a fost respins şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 26 martie 2013 a fost menţinută. La 27 septembrie 2013 Ivlev Maxim a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului Ivlev Maxim a indicat că instanţele de judecată la examinarea pricinii incorect au aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios şi nu au constata şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 23 iulie 2013 la 07 august 2013, astfel cererea de recurs înregistrată la data de 27 septembrie 2013 se consideră a fi depusă în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Toate argumentele din recurs au fost obiect de examinare în instanţele judecătoreşti şi instanţele s-au expus asupra acestora.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ivlev Maxim, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Ivlev Maxim se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov