2ra-3386/13 — Încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii şi a dobînzii de întîrziere

prima instanţă: I. Busuioc dosarul nr. 2ra-3386/13 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Societate de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni şi Veaceslav Ţonu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Ţonu împotriva Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii de întârziere, dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni, casată hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 13 noiembrie 2012 în partea încasării penalităţii pentru întârziere şi a dobânzii de întârziere şi emisă în partea dată o nouă hotărâre cu privire la respingerea pretenţiilor, în rest hotărârea a fost menţinută, c o n s t a t ă La 01 februarie 2010, Veaceslav Ţonu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SAR ,,Moldcargo” SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii de întârziere, dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul Veaceslav Ţonu a indicat că la 29 noiembrie 2007, a încheiat cu pârâtul contractul nr. 1181/2007 cu privire la asigurarea facultativă a autovehiculelor, utilajului suplimentar, şoferului şi pasagerilor contra accidente, cu termenul de valabilitate de la 03 decembrie 2007 pînă la 02 decembrie 2008, prin care a asigurat autocarul de model Setra S415HDH, anul fabricării 2003, cu numărul de înmatriculare CPW 688. Ulterior, în baza contractului menţionat, i-a fost eliberată poliţa de asigurare nr. AV 1519 2007 (Autocasco). Menţionează că în baza contractului indicat, el a achitat prima de asigurare, ce constituie 4168 euro, obligaţie ce rezultă din contractul de asigurare, care a şi fost executată de către el.

Susţine că conform pct. 4 din contract, cazurile asigurate de către pârât sunt grupate în pachetul complet de riscuri „Autocasco”. La această categorie se referă şi incendiul, în calitate de caz asigurat, producerea căruia duce la achitarea despăgubirii de asigurare. Afirmă că la 12 octombrie 2008, în Italia, a avut loc incendierea bunului asigurat, iar la 13 octombrie 2008, a anunţat pârâtul despre acest fapt, fiind întocmit de către ultimul procesul-verbal de constatare a daunelor. La fel, despre incendierea bunului a fost anunţată şi poliţia din Italia, fiind întocmite actele de rigoare în acest sens. Invocă că prin răspunsul nr. 07 din 14 ianuarie 2009 pârâtul a recunoscut că incendierea autocarului este un caz asigurat, fiindu-i propus înlocuirea bunului sau repararea celui incendiat.

Totodată, l-a mai informat că acesta este un caz neordinar şi s- ar cere mai mult timp pentru analiza acestuia. La 20 iulie 2009, prin intermediul reprezentantului său, s-a adresat către pârât, cerând repararea daunei cauzate, convenită prin contract şi poliţa de asigurare, iar prin răspunsul din 30 iulie 2009, ultimul l-a informat că cererea sa este în curs de soluţionare, fără a indica un termen cert sau cel puţin determinabil în interiorul căruia ar putea obţine despăgubirea. Mai indică că conform prevederilor pct. 6.1 din contractul de asigurare, despăgubirea se determină din suma asigurată a reclamantului ce constituie 150 000 euro, urmînd să fie reţinută franşiza de 7% din suma asigurată, în caz de pierdere parţială a bunului.

Consideră că pârâtul este ţinut la acordarea despăgubirii de asigurare în mărime de 139 500 euro. De asemenea, consideră pentru încălcarea termenului de plată a despăgubirii de asigurare, pârâtul urmează să-i achite, conform art. 6 alin. (6) din Legea cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006, penalitatea de întârziere în sumă de 25110 euro. Solicită încasarea de la pârât a despăgubirii de asigurare în sumă de 139500 euro, a penalităţii de întârziere în sumă de 25110 euro şi a cheltuielilor de judecată. La 13 iulie 2012, Veaceslav Ţonu a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea de la pârât a despăgubirii de asigurare în sumă de 50901,20 euro, a penalităţii de întârziere în sumă de 20250 euro şi a dobânzii de întârziere pentru perioada 24 decembrie 2008-13 iulie 2012 în sumă de 44763,21 euro.

În susţinerea cererii ce priveşte micşorarea cuantumului despăgubirii de asigurare a invocat că prin ordinul nr. 1020-d din 29 septembrie 2011, SA „Moldcargo” SRL a ordonat achitarea în beneficiul său a despăgubirii de asigurare în sumă de 1009875,44 lei, care conform cursului euro la data de 29 septembrie 2011 a constituit suma de 61598,80 euro. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la SAR „Moldcargo” SA în beneficiul lui Veaceslav Ţonu despăgubirea de asigurare în sumă de 50901,20 euro, penalitatea de întârziere în sumă de 20250,20 euro şi dobânda de întârziere în sumă de 44763,21 euro, cu dispunerea efectuării plăţilor în lei moldoveneşti conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărârii.

Totodată, au fost încasate de la SAR „Moldcargo” SA în beneficiul lui Veaceslav Ţonu cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1600 lei şi taxa de stat în sumă de 4800 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 49448 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iulie 2013 a fost admis apelul declarat de către SAR „Moldcargo” SA, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării penalităţii de întârziere şi a dobânzii de întârziere şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care pretenţiile au fost respinse. A a fost micşorată suma taxei de stat încasată de la SAR „Moldcargo” SA în beneficiul lui Veaceslav Ţonu de la 48000 lei pînă la 24875 lei şi casată hotărârea primei instanţe în partea încasării de la SAR „Moldcargo” SA în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 49448 lei.

În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. Totodată, s-a încasat de la Ţonu Veaceslav în folosul SAR „Moldcargo” SA taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel în sumă de 23830 lei. La 08 august 2013, SAR „Moldcargo” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii şi compensarea cheltuielilor de judecată exprimate prin achitarea taxei de stat în instanţa de apel şi instanţa de recurs, confirmate prin ordinele de plată.

În motivarea recursului a indicat că concluziile instanţei de apel în partea încasării despăgubirii de asigure sunt greşite, deoarece instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat prevederile art. 15 din Legea cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2006 şi clauzele contractului de asigurare nr. 1181/2007 din 29 noiembrie 2007. Menţionează că SAR „Moldcargo” SA, după constatarea producerii evenimentului asigurat, a achitat intimatului suma de 1009875,44 lei, ceea ce constituie 71542,20 euro, deoarece conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei, cursul euro la data producerii evenimentului asigurat din 12 octombrie 2008 constituie 14.1158.

Susţine că instanţa de apel eronat a concluzionat că intimatului i-a fost achitată suma de 61598,80 euro, conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei de 16.3944 la data achitării acesteia din 29 septembrie 2011, ceea ce contravine art. 15 alin. (5) din Legea menţionată, care determină prejudiciul real suportat la data producerii evenimentului asigurat – 71542,20 euro, şi anume la 12 octombrie 2008, cursul de schimb fiind de 14.1158. Afirmă că instanţa de apel s-a bazat în mod necondiţionat pe raportul de expertiză nr. 893 din 12 iunie 2012, întocmit de către Direcţia tehnico-criminalistică a Ministerului Afacerilor Interne, respingând argumentele aduse cu privire la dezacordul asupra concluziei expertului din 12 iunie 2012, fără a justifica motivat poziţia sa.

La 10 septembrie 2013 Veaceslav Ţonu la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărâri primei instanţe, cu încasarea de la intimat a taxei de stat la depunerea cererii de recurs. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 6 alin. (6) din Legea cu privire la asigurări şi ale art. 619 din Codul civil.

Menţionează că vina SAR „Moldcargo” SA a fost demonstrată prin întocmirea procesului-verbal de constatare a daunelor nr. 1122 din 24 octombrie 2008; rolul pasiv al acesteia în vederea elucidării cauzei prin înaintarea cărorva cereri, demersuri în adresa autorităţilor străine; recunoaşterea de către SAR „Moldcargo” SA a incendierii autocarului drept caz asigurat şi propunerea unui alt autocar de altă marcă, după care a fost propunerea cu privire la reparaţia autocarului în Turcia, prin înştiinţarea din 14 ianuarie 2008, primită de către el şi tergiversarea neîntemeiată prin neefectuarea nici unei acţiuni timp de un an şi şase luni în vederea constatării sau achitării despăgubirii de asigurare.

Susţine că instanţa de apel greşit a concluzionat că contractelor de asigurare nu li se aplică art. 619 din Codul civil, or, din conţinutul normei menţionate rezultă că dobânda de întârziere se aplică tuturor obligaţiilor pecuniare neexecutate în termen şi pot fi încasate concomitent cu penalităţile, deoarece prin penalitate se evaluiază anticipat prejudiciul, iar dobânda de întârziere constituie o remuneraţie pentru folosirea capitalului. Prin referinţa depusă la 04 octombrie 2013 SAR „Molcargo” SA a solicitat declararea recursului lui Veaceslav Ţonu ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 11 iulie 2013 a fost expediată în adresa recurenţilor la 19 iulie 20134, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 129 vol.II). Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-a conformat prevederilor legale şi au declarat recursuri la 08 august 2013 şi respectiv la 09 septembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SAR „Moldcargo” SA neîntemeiat, iar recursul declarat de Ţonu Veaceslav întemeiat, care necesită a fi admis cu casarea decizia instanţei de apel şi menţinerii hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SAR „Moldacrgo” SA, Ţonu Veaceslav, concretizîndu-şi cerinţele, a solicitat încasarea din contul pîrîtului a despăgubirii de asigurare în sumă de 50901,20 euro, a penalităţii de întârziere în sumă de 20250 euro şi a dobânzii de întârziere pentru perioada 24 decembrie 2008-13 iulie 2012 în sumă de 44763,21 euro, cît şi a cheltuielilor de judecată.

Judecând pricina în cauză prima instanţă a admis integral acţiunea şi a încasat de la SAR “Moldacrgo” SA în beneficiul lui Ţonu Veaceslav suma de 50901,20 euro cu titlu de despăgubire de asigurare, suma de 20250,20 euro cu titlu de penalitate şi suma de 44763,21 euro cu titlu de dobînda de întîrziere dispunînd efectuarea plăţilor în lei moldoveneşti conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărârii. Totodată, au fost încasate de la SAR „Moldcargo” SA în beneficiul lui Veaceslav Ţonu cu titlu de chetuieli de judecată pentru asistenţă juridică suma de 1600 lei şi taxa de stat în sumă de 4800 lei.

Fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de către Ţonu Veaceslav şi SAR „Molcargo” SA, instanţa de apel a ajuns la concluzia respingerii apelului declarat de către Ţonu Veacslav, admiterii apelului declarat de către SAR „Moldacrgo”, casând hotărârea primei instanţe în partea încasării penalităţii şi dobînzii de întîrziere şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la respingerea cererii lui Ţonu Veaceslav împotriva SAR „Moldacrgo” SA cu privire la încasarea penalităţii şi a dobînzii de întîrziere, micşorînd suma taxei de stat încasată de la SAR „Moldcargo” SA în beneficiul lui Veaceslav Ţonu de la 48000 lei pînă la 24875 lei şi casată hotărârea primei instanţe în partea încasării de la SAR „Moldcargo” SA în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 49448 lei, în rest menţinând hotărârea primei instanţe.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 6 alin.(6) a Legii cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2007 a constat că Ţonu Veaceslav nu a justificat că termenul de plată a despăgubirii de asigurare a fost omis din vina SAR „Moldcargo” SA, din care considerente penalitatea de 0,1% prevăzută de norma citată nu poate fi impusă ultimei. De asemenea, instanţa de apel a concluzionat că contractele de asigurare nu prevăd ca clauză încasarea dobînzii de întîrziere şi astfel nu li se aplică art. 619 din Codul civil. Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii lui Ţonu Veaceslav şi admiterii acesteia în sensul formulat.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 29 noiembrie 2007, între SAR „Moldcargo” SA şi Veaceslav Ţonu a fost încheiat contractul nr. 1181/2007 de asigurare facultativă a autovehiculelor, echipamentului suplimentar, conducătorului auto şi pasagerilor de accidente, cu termenul de valabilitate de la 03 decembrie 2007 pînă la 02 decembrie 2008, prin care a fost asigurat autocarul de model Setra S415HDH, anul fabricării 2003, cu numărul de înmatriculare CPW 688. Ulterior, în baza contractului de asigurare menţionat, SAR „Moldcargo” SA i-a eliberat lui Veaceslav Ţonu poliţa de asigurare facultativă a autovehiculelor nr. AV 1519 2007 (Autocasco), iar ultimul a achitat prima de asigurare în sumă de 4168 Euro.

De asemenea, actele cauzei atestă că la 12 octombrie 2008, în Italia, unde se afla autocarul recurentului-reclamant, s-a produs un incendiu, caz ce cade sub incidenţa protecţiei de asigurare, în urma căruia acest autocar a fost deteriorat tehnic, fapt stabilit prin raportul de expertiză şi constatare tehnică din Italia din 01 septembrie 2009. Tot actele pricinii denotă că în urma adresărilor lui Veaceslav Ţonu la SAR „Moldcargo” SA, ultima a recunoscut pretenţiile lui Veaceslav Ţonu şi i-a propus recuperarea prejudiciului material cauzat sau procurarea unui alt autocar (f. d. 11-13, vol. I), iar la 29 septembrie 2011, prin ordinul nr. 1020-d, SAR „Moldcargo” SA a dispus achitarea asiguratului Veaceslav Ţonu a despăgubirii de asigurare în sumă de 1009875,44 lei, pentru daunele cauzate autocarului de model Setra S415HDH, cu n/î CPW 688 (f. d. 225, vol. I). Aici instanţa de recurs ţine să menţioneze că conform concluziei care derivă din raportul de expertiză nr. 824/11 din 06 mai 2011efectuată de către Centrul naţional de expertize judiciare, procesul de ardere al incendiului ce s-a produs în autocarul de model Setra S415HDH, cu n/î CPW 688 (parcat la 12 octombrie 2008 pe str. Bella din or.

Mestre, Republica Italia) a fost iniţiat de energia termică degajată de un scurt circuit electric, care s-a produs în ajunul incendiului în partea din faţă a salonului pentru pasageri, între un conductor multifilar din cupru cu diametrul exterior comun apr. 1,8 mm şi un alt element constructiv metalic, aflat sub potenţial electric de sens opus. La starea examinărilor de expertiză, semne materiale, care să ateste faptul că după asamblarea de fabrică, schema electrică a autocarului nominalizat a fost supusă unor modificări, care ar fi condiţionat funcţionarea în regim de avarie a echipamentului electric (cu formarea sursei de aprindere) nu sunt prezentate.

Ulterior, prin raportul de expertiză nr. 893 din 12 iunie 2012, întocmit de către Direcţia tehnico-criminalistică a Departamentului poliţie al Ministerului Afacerilor Interne s-a stabilit că gradul de deteriorare a autocarului nominalizat în urma incendiului care a avut loc la data de 12 octombrie 2008 în Italia este de 98,41 %. Preţul cumpărării (Ţpocup) sau valoarea de piaţă a autocarului nominalizat, pînă la momentul incendiului produs la 12 octombrie 2008, constituia 2071846 lei. Mărimea prejudiciului material cauzat posesorului autocarului de model Setra S415HDH, cu n/î C PW 688, în urma incendiului produs la 12 octombrie 2008, fără aplicarea uzurii pentru piesele înlocuite, constituie 2039029 lei.

Conform pct. 6.1 din contractul de asigurare, suma asigurată pentru asigurarea mijlocului de transport constituie 150 000 Euro. Conform pct. 8.6 din contractul de asigurare, dacă suma pagubei depăşeşte 75%, respectivul caz se consideră pierdere totală şi se aplică franşiza pentru condiţiile de pierdere/deteriorare totală. Conform pct. 8.9 din contractul de asigurare, în cazul în care asiguratul doreşte ca mijlocul de transport distrus total să fie lăsat în proprietatea sa, asigurătorul va achita doar 75 % din suma asigurată, ceea ce constituie 112500 Euro. Cu referire la condiţiile contractului de asigurare şi după cum rezultă din actele cauzei SAR „Moldcargo” SA a recunoscut că a avut loc cazul asigurat şi a achitat lui Veaceslav Ţonu despăgubirea de asigurare în sumă de 10009875,44 lei, însă conform cursului de schimb valutar stabilit de către Banca Naţională a Moldovei la momentul achitării sumei, a rămas neachitată suma de 50901,20 euro.

La caz, independent de acest aspect, se reţine drept corectă concluzia primei instanţelor judecătoreşti cu privire la încasarea din contul SAR „Moldcargo” SA în beneficiul lui Veaceslav Ţonu despăgubirea de asigurare în sumă de 50901,20 euro, cu efectuarea plăţilor în lei moldoveneşti conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărârii. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 1301 Cod civil, conform căror prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite.

La fel, instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 1315 alin. (1) lit. b) Cod civil, care statuează că asigurătorul este obligat să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau a beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiţiile de asigurare.

În asemenea împrejurări, este neîntemeiată susţinerea recurentului SAR „Moldcargo” SA precum că instanţa de apel eronat a concluzionat că lui Veaceslav Ţonu i-a fost achitată suma de 61598,80 euro, conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei de 16.3944 la data achitării acesteia din 29 septembrie 2011, ceea ce contravine art. 15 alin. (5) din Legea cu privire la asigurări, care determină prejudiciul real suportat la data producerii evenimentului asigurat – 71542,20 euro, şi anume la 12 octombrie 2008, cursul de schimb fiind de 14.1158, deoarece conform pct. 6.12 din condiţiile speciale de asigurare facultativă a autovehiculelor, echipamentului suplimentar, conducătorului auto şi pasagerilor de accidente, la solicitarea asiguratului suma asigurată în contractul de asigurare poate fi stabilită în valută: USD sau Euro.

În acest caz, calculul primei de asigurare şi a despăgubirii de asigurare se efectuează de asemenea în valuta stabilită în contract, iar achitarea primei de asigurare şi plata despăgubirilor de asigurare se efectuează în lei moldoveneşti, la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a Moldovei pentru ziua în care se vor efectua plăţile. Art. 6 alin. (6) al Legii cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006, prevede că în caz de încălcare a termenului de plată a indemnizaţiei de asigurare sau a despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării şi/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întârziere, penalitate de 0,1% din suma indemnizaţiei sau despăgubirii.

La fel, potrivit art. 625 alin.(1) Cod civil, clauza penală se face în scris, iar art.629 Cod civil, indică expres că penalitatea stabilită de lege nu poate fi exclusă şi nici micşorată anticipat prin acordul părţilor. În acest context, urmează de reţinut şi faptul că prevederile pct. 8.26 a contractul de asigurare nr. 1181/2007 din 29 noiembrie 2007, de asemenea stabilesc că, pentru fiecare zi de întârziere din vina asiguratului, asiguratul beneficiază de penalităţi în cuantum de 0,1% din suma despăgubirii de asigurare care trebuie acordată. Iar, conform pct. 8.27 din contractul de asigurare, despăgubirea de asigurare, pentru dauna totală, trebuie plătită de asigurător în maxim 60 de zile de la primirea de la asigurat a tuturor documentelor necesare care confirmă producerea cazului asigurat.

Cu referire la normele enunţate şi condiţiile contractului de asigurare menţionate, instanţa de recurs reliefează drept corectă admiterea de către prima instanţă a pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii de întârziere în sumă de 20250,20 euro, care a fost calculată pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,1% din suma despăgubirii neachitate pentru o perioadă de 180 zile (112500 x 0,1% x 180), or în cazul de faţă asigurătorul a încălcat termenul de achitare a despăgubirii de asigurare, astfel recurentul-reclamantul fiind îndreptăţit de a pretinde şi achitarea acestei penalităţi.

De altfel, actele cauzei atestă cu certitudine că vina asigurătorului privind neachitarea în termen a despăgubirii de asigurare se confirmă prin tergiversarea nemotivată şi evidentă a examinării cazului, deoarece SAR „Moldcargo” SA a primit de la Veaceslav Ţonu mai multe reclamaţii şi la fiecare din ele se răspundea că cazul încă se examinează şi nu au fost prezentate careva documente, fără a se indica care documente anume sunt necesare. Este cert şi faptul că, prin înştiinţarea din 14 ianuarie 2008, recepţionată de către Veaceslav Ţonu, SAR „Moldcargo” SA i-a propus un alt autocar de altă marcă, după care i-a propus reparaţia autocarului în Turcia cu menţiunea, iar ca urmare a menţionat că soluţionarea cazului necesită mai mult timp pentru acumularea tuturor actelor necesare.

De asemenea, vina asigurătorului privind neachitarea în termen a despăgubirii de asigurare se confirmă şi prin faptul că de la data depunerii cererii de achitare a despăgubirii de asigurare de către Veaceslav Ţonu şi pînă la achitarea unei părţi din despăgubirea de asigurare, asigurătorul nu a întreprins nici o măsură în vederea constatării sau achitării despăgubirii de asigurare. În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a încasat de la SAR „Moldcargo” SA în beneficiul lui Veaceslav Ţonu penalitatea de întârziere în sumă de 20250,20 euro, cu efectuarea plăţilor în lei moldoveneşti conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărârii.

În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine şi faptul că în timp ce la caz s-a constatat neexecutarea în termen şi în modul stabilit a prevederilor contractuale de către SAR „Moldcargo” SA, temeinic prim a instanţă cu referire la prevederile art. 619 Cod civil, care reglementează dobânda de întârziere, au considerat întemeiată şi pretenţia lui Ţonu Veaceslav cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 44763,21 euro. Astfel, conform art.619 alin.(1) Cod civil, Obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus Conform art. 585 Cod civil, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Raportând prevederile enunţate la caz şi având în vedere informaţia Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la Statistica privind ratele de dobîndă la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei pentru perioada 24 decembrie 2008 – 13 iulie 2012, din care rezultă că rata de refinanţare a constituit: începînd cu 24 decembrie 2008 - 19%; începînd cu 20 ianuarie 2009 – 17,50%, începînd cu 10 februarie 2009 - 16%; începînd cu 19 mai 2009 - 15%; începînd cu 23 iunie 2009 – 14%; începînd cu 24 iulie 2009 – 13%; începînd cu 14 august 2009 –12%; începînd cu 08 septembrie 2009 – 10%; începînd 02 februarie 2010 – 11%; începînd cu 30 martie 2010 – 12%; începînd cu 07 ianuarie 2011 – 13%; începînd cu 05 august 2011 – 14%, începînd cu 06 septembrie 2011 – 15%, începînd cu 02 decembrie 2011 – 14,50%, începînd cu 06 ianuarie 2012 – 13,50%, începînd cu 03 februarie 2012 – 11,50%, începînd cu 02 martie 2012 – 9,50% (f.d.

198-2010), iar în aceste condiţii temeinic prima instanţă a încasat în beneficiul lui Ţonu Veaceslav suma de 44763,21 euro, ce reprezintă dobînda de întîrziere achitării despăgubirii de asigurare în mărime de 112500 euro, pentru perioada 24 decembrie 2008 – 13 iulie 2012. Or, SAR „Moldcargo” SA având obligaţia de a achita despăgubire de asigurare la data stabilită de contract, nu şi-a executat această obligaţie în termenul stabilit, iar întârzierea în executarea obligaţiilor pecuniare are drept consecinţă plata dobânzii de întârziere. Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată şi soluţia primei instanţe cu privire la admiterea pretenţiilor a lui Ţonu Veaceslav cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 6400 lei.

În susţinerea soluţiei date instanţa de recurs reţine atît prevederile art. 94 alin.(1) CPC, care indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată, cît şi prevederile art.96 CPC, potrivit cărora instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

În acest context, instanţa de recurs ţine să menţioneze şi faptul că la depunerea cererii de recurs, Ţonu Veaceslav a solicitat şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate la examinarea pricinii în ordine de recurs, confirmându-şi pretenţiile prin ordinul de plată, prin care a achitat taxa de stat în mărime de 16532. Astfel, având în susţinere normele citate, instanţa de recurs găseşte justificată şi pretenţia recurentului de compensare a cheltuielilor de judecată suportate la examinarea pricinii în ordine de recurs, motiv pentru care urmează a fi admisă. În conexiunea celor relatate, se constată că instanţa de apel, nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, fapt ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis acţiunea lui Ţonu Veaceslav în sensul formulat.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SAR „Moldcargo” SA, de a admite recursul declarat de către Veaceslav Ţonu, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărârea primei instanţe, cu încasarea de la SAR „Moldcargo” SA în beneficiul lui Veaceslav Ţonu a taxei de stat la depunerea cererii de recurs în sumă de 16532 lei. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni.

Se admite recursul declarat de către Veaceslav Ţonu. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iulie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Ţonu împotriva Societăţii de Asigurări- Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii de întârziere, dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată. Se încasează din contul Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Veaceslav Ţonu taxa de stat la depunerea cererii de recurs în sumă de 16532 (şaisprezece mii cinci sute treizeci şi doi lei şapte bani) lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva