2ra-1876/14 — Încasarea despăgubirii de asigurare, a dobinzii de intirziere, a penalității

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Botanica mun. Chişinău (judecător Gh. Balan) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători S.Caitaz, A. Doga, A.Nogai) Dosarul nr.2ra-1876/14 DECIZIE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 18 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova judecători Galina Stratulat Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Dumitru Mardari examinînd, fără citarea părților, recursul declarat de Rusu Dumitru împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 21 august 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Rusu Dumitru împotriva Societăţii de Asigurări- Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni privind încasarea despăgubirii de asigurare, a penalităţilor pentru neexecutarea obligaţiei, a dobînzii de întîrziere şi a prejudiciului moral, a c o n s t a t a t: La 16 martie 2009 Dumitru Rusu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni, prin care a solicitat încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 48500 euro, a penalităţii pentru neexecutarea obligaţiei în mărime de 2813 euro, încasarea prejudiciului moral în mărime de 30000 lei şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 21397,52 lei.

În motivarea acţiunii s-a reiterat că, la 25 iulie 2008 Rusu Dumitru a încheiat contractul nr. 899/2008 de asigurare facultativă a autovehiculelor, echipamentului suplimentar, şoferului şi pasagerilor de accidente cu Societatea de Asigurări- Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni, conform căruia a asigurat automobilul de model „AUDI Q 7”, cu numărul de îmatriculare C NH 167, la preţul de 55000 euro pentru ce a achitat prima de asigurare în mărime de 48480 lei. Ca consecinţă a incendierii automobilului la 16 decembrie 2008, automobilul în cauză a fost distrus în totalitate nefiind posibilă restaurarea. După survenirea cazului asigurat şi până în prezent nu i-a fost achitată despăgubirea de asigurare cuvenită în sumă de 49500 euro.

Susţine că, la 18 iulie 2012 Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” 1 Societate pe Acţiuni i-a achitat suma de 504 419 lei (echivalentul a 33185 EURO), suma restantă constituind 16 315 euro. La 29 septembrie 2009, 11 august 2011 și 06 martie 2012 Rusu Dumitru a depus cereri de concretizare și majorare a pretenţiilor din acţiune, conform art. 60 Codul de procedură civilă.

Solicită Rusu Dumitru încasarea din contul Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni a despăgubirii de asigurare în sumă de 16315 euro, penalităţi pentru neexecutarea în termen a obligaţiei în sumă de 9058 euro, dobânzii de întârziere la suma de 49 500 euro, pentru perioada 16 martie 2009 -18 iulie 2012 în mărime de 20374 euro, precum şi încasarea dobânzii de întârziere la suma restantă de 16315 euro pentru perioada 18 iulie 2012 - 21 august 2013 în mărime de 1660 euro, în total suma de 22 034 euro, a compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 30000 lei, a cheltuielilor de judecată la plata taxei de stat în sumă de 25000 lei cît şi a serviciilor de asistenţă juridică în sumă de 4000 lei.

Prin Hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 21 august 2013 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din contul Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Rusu Dumitru despăgubirea de asigurare în mărime de 504 419,90 lei, care nu urmează a fi pusă în executare în legătură cu achitarea benevolă la 18 iulie 2012 conform ordinului de plată nr. 41, s-a încasat din contul societăţi de asigurări-reasigurări „Moldcargo” societate pe acţiuni în beneficiul lui Dumitru Rusu cheltuielile de plata taxei de stat în mărime de 15 132,60 lei şi de asistenţă juridică în mărime de 4000 lei, în total în sumă de 19132,60 lei, s-a respins ca neîntemeiată pretenţia lui Dumitru Rusu în partea ce ţine de încasarea penalităţii pentru neexecutarea obligaţiei, a dobânzii de întârziere şi a compensaţiei pentru prejudiciul moral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014, apelul declarat de Rusu Dumitru s-a respins, s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 august 2013. La 14 aprilie 2014, recurentul Rusu Dumitru a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 august 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014, solicitând casarea acestora, cu adoptarea unei noi decizii prin care să fie admise integral pretenţiile înaintate de Rusu Dumitru. În motivarea recursului, a indicat că hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 august 2013 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 sunt ilegale şi neîntemeiate.

Concluziile instanţelor investite cu judecarea fondului sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind interpretată în mod eronat legea şi aplicate eronat normele de drept material. Consideră ca, fiind nefondate concluzile instanţei de fond şi instanţei de apel cu privire la aprecierea sumei despăgubirii de asigurare pe motiv că, instanţa de judecată a luat la bază raportul de expertiză nr.337 din 15 februarie 2010 din care rezultă preţul de piaţă al automobilului asigurat. Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni nu a examinat în termen legal de 3 luni posibilitatea achitării despăgubirii de asigurare din care motive consideră că urmează 2 să i se achite penalităţi de întîrziere din cauza tergiversării intenţionate a examinării dosarului de daune.

Prin referinţa depusă la 21 mai 2014 de Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni a reiterat că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, întemeiate greşit. În cererea de recurs sunt indicate aceleaşi motive de drept şi de fapt care au fost abordate şi în cadrul cererii de apel. Caracterul neîntemeiat al recursului este determinat de formularea pretenţiilor înaintate de recurent. Instanţa de fond a cercetat toate probele şi întemeiat a dispus respingerea pretenţiilor recurentului privind încasarea penalităţilor, a dobînzilor de întîrziere cît şi a prejudiciului moral. Toate circumstanţele au fost elucidate în cadrul judecării cererii de apel, care sunt reiterate pe deplin.

A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 13 februarie 2014 a fost expediată în adresa recurenţilor la 21 februarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 155 vol.II). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, judecînd recursul în limitele prevăzute de lege, consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, decizia instanţei de apel, hotărîrea instanţei de fond urmează a fi casate parțial, pronunțînd o nouă hotărîre de admitere parțială a pretențiilor conform următoarelor. În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit.b) Cod de Procedură Civilă instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni, Rusu Dumitru, concretizîndu-şi cerinţele, a solicitat încasarea din contul pîrîtului a despăgubirii de asigurare în sumă de 16315 euro, penalităţi pentru neexecutarea în termen a obligaţiei în sumă de 9058 euro, dobânzii de întârziere la suma de 49 500 euro, pentru perioada 16 martie 2009 -18 iulie 2012 în mărime de 20374 euro, precum şi încasarea dobânzii de întârziere la suma restantă de 16315 euro pentru perioada 18 iulie 2012 - 21 august 2013 în mărime de 1660 euro, a compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 30000 lei, a cheltuielilor de judecată de plata taxei de stat în sumă de 25000 lei cît şi a serviciilor de asistenţă juridică în sumă de 4000 lei.

Judecînd pricina în cauză, prima instanţă a admis parțial acţiunea şi a încasat de la Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Rusu Dumitru despăgubirea de asigurare în mărime de 504 419,90 lei, care nu urmează a fi pusă în executare în legătură cu achitarea benevolă la 18 iulie 2012 conform ordinului de plată nr. 41, s-a încasat din contul Societăţii de Asigurări- Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Dumitru Rusu 3 cheltuielile de plata taxei de stat în mărime de 15 132,60 lei şi de asistenţă juridică în mărime de 4000 lei, în total în sumă de 19132,60 lei, s-a respins ca neîntemeiată pretenţia lui Dumitru Rusu în partea ce ţine de încasarea penalităţii pentru neexecutarea obligaţiei, a dobânzii de întârziere şi a compensaţiei pentru prejudiciul moral.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de Rusu Dumitru, instanța de apel a ajuns la concluzia respingerii apelului și menţinerii hotărîrii judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 august 2013. Cu referire la cele invocate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reiterează, că hotărîrea instanței de fond și decizia instanței de apel urmează a fi casate parțial, fiind dată o apreciere greșită circumstanțelor de fapt și de drept invocate, în această parte, din următoarele motive. Din materialele dosarului s-a stabilit, că Dumitru Rusu este proprietarul automobilului de model ”AUDI Q7”, cu numărul de înmatriculare C NH 167 (f.d.18 vol.I).

La data de 25 iulie 2008 recurentul Rusu Dumitru a încheiat cu intimatul societatea de asigurări-reasigurări „Moldcargo” societate pe acţiuni contractul nr. 899/2008 de asigurare facultativă a autovehiculelor, echipamentului suplimentar, șoferului și pasagerilor de accidente, cu termenul de valabilitate de la 25 iulie 2008- 24 iulie 2009, în temeiul căruia primului i-a fost eliberată polița de asigurare facultativă a autovehiculelor nr. A V/1 206/2008, achitînd prima de asigurare în mărime de 49 480 lei, echivalentul a 3 235 euro (f.d.7-15 vol.I). La 16 decembrie 2008, în jurul orelor 04:00 peroane necunoscute în mod tainic, din intenții necunoscute au incendiat automobilul de model ”AUDI Q7” cu numărul de înmatriculare C NH 167, ce se afla parcat în fața blocului locativ nr. 19 de pe bd.

Dacia mun. Chișinău. Tot actele pricinii denotă, că recurentului Rusu Dumitru i-a fost achitată despăgubirea de asigurare, în avans, în mărime de 13 000 lei pentru daunele cauzate automobilului de model ”AUDI Q7” cu numărul de înmatriculare C NH 167 (f.d.71- 73 vol.II). La 22 mai 2009 de către Procuratura Botanica mun. Chișinău a fost dispusă pornirea urmăririi penale potrivit art. 197 alin. (2) lit. b) Cod Penal, pe faptul distrugerii intenționate a bunurilor altei persoane, cu cauzarea unor urmări grave, iar prin ordonanța din 11 februarie 2010 a fost dispusă de către Procuratura Botanica mun. Chișinău, suspendarea urmăririi penale (f.d.73, 107 vol.I).

Conform raportului de expertiză nr. 849 din 03 iunie 2011 întocmit de Centrul Național de Expertize Judiciare la examinarea automobilului de model ”AUDI Q7” cu numărul de înmatriculare C NH 167 a concluzionat, că ținînd cont de amprentele depistate pe suprafața autoturismului declanșarea incendiului din cauza nerespectării regulilor antiincendiare se exclude. Totodată, s-a stabilit, că cauza incendiului este incendierea intenționată cu aducerea sursei de foc din exterior. (f.d.150-159 vol.I).

Potrivit raportului de expertiză nr. 337 din 15 februarie 2010, efectuat de Centrul Național de Expertize judiciare, prețul de piață a automobilului nominalizat la data de 16 decembrie 2008 constituia suma de 574 911 lei, echivalentul a 41 085 4 euro (f.d.93-94), iar potrivit Raportului de expertiză nr.152 din 23 ianuarie 2012, efectuată de către Centrul Național de Expertize judiciare prețul de piață a automobilului nominalizat la data de 16 decembrie 2008 constituia suma de 675 099 lei, echivalentul a 48 244 euro (f.d.195-196 vol.I). Conform art. 130 alin. (1-2) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor, iar conform art. 158 alin. (6) Codul de procedură civilă, raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanţa judecătorească şi se apreciază conform art.130. Respingerea lui însă trebuie să fie motivată. La caz, Colegiul lărgit respinge ca fiind neîntemeiată poziţia recurentului invocată, precum că raportul de expertiză nr. 337 din 15 februarie 2010 nu poate fi admis ca probă în dosar, deoarece prioritate are raportul de expertiză nr.152 din 23 ianuarie 2012, dat fiind faptul că în ultimul raport prezentat, expertul a stabilit valoarea nemijlocită a automobilului de model ”AUDI Q7” la data producerii accidentului, dar nu prețul general de piață al unui automobil similar.

Această concluzie este bazată pe faptul că ambele rapoarte de expertiză au prezentat modul de calcul al costului unui automobil de modelul ” AUDI “Q 7, anul producerii 2007, însă reieşind din coraportul preţului de cumpărare cu preţul de ofertă, Colegiul consideră de a lua drept punct de reper costul real de piaţă al automobilului, expus în raportul de expertiză nr.337 din 15 februarie 2010. La 23 august 2011 Comisia de regularizare a daunelor a Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni a întocmit dosarul de daune constatînd evenimentul produs drept caz asigurat. Avînd în vedere că, valoarea reală a daunei cauzate automobilului nominalizat la data producerii accidentului constituia suma de 574 911 lei, echivalentul a 41 085 euro, prin deducerea franșizei de 10 %, micșorînd suma de 13 000 lei achitată în avans, a dispus achitarea sumei de 504 419, 90 lei asiguratului Rusu Dumitru (f.d.74-75 vol. II).

Conform ordinului de plată nr.41 din 18 iulie 2012 asiguratorul a achitat asiguratului suma de 504 419, 90 lei la data de 18 iulie 2012 (f.d.5 vol. II). Conform pct.6.1. din contract, suma asigurată pentru asigurarea autovehiculului constituie 55 000 euro, iar conform pct. 6.7.din contract, în caz de distrugere/pierdere totală sau furtului, jafului, tîlhăriei, răpirii totale a autovehiculului, se va reține franșiză deductibilă în mărime de 10 % din suma asigurată specificată în contractul de asigurare.

Conform pct. 8.30 din contract, în toate cazurile despăgubirea se plătește numai pe teritoriul Republicii Moldova și numai în lei moldovenești, iar conform art. 584 Codul civil, dacă înainte de scadenţa unei obligaţii pecuniare s-a modificat cursul valutar al monedei de plată faţă de moneda obligaţiei pecuniare, debitorul este obligat să efectueze plata conform cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data executării obligaţiei, dacă legea sau contractul nu stabileşte altfel. În cazul unei reforme monetare, se va aplica cursul valutar existent la data reformei monetare. 5 Partea care este în întîrziere suportă riscul modificării cursului valutar al monedei de plată. Conform pct. 8.5 din contract, art. 15 alin. (5) al Legii cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2006, despăgubirea de asigurare nu poate depăși valoarea bunului la data producerii evenimentului asigurat.

Cu referire la condiţiile contractului de asigurare şi după cum rezultă din actele cauzei, Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni a recunoscut că a avut loc cazul asigurat, a stabilit că valoarea daunei real suportate este de 41 085 euro şi a achitat lui Rusu Dumitru despăgubirea de asigurare în sumă de 504 419,90 lei, însă conform cursului de schimb valutar stabilit de către Banca Naţională a Moldovei la momentul achitării sumei, a rămas neachitată suma de 5 227,97 euro, calculată conform următorului calcul: 41 085 euro (dauna real suportată la data de 16 decembrie 2008) – 30 819, 51 euro (echivalentul sumei de 504 419, 90 la situația din 23 august 2011, conform cursului BNM) – 929,02 euro (echivalentul sumei de 13 000 lei la situația din 16 decembrie 2008, conform cursului BNM) – 4 108,5 euro (10 % franșiza) = 5 227, 97 euro, cu efectuarea plăţilor în valută naţională conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărârii.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 1301 Cod civil, conform căror prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. La fel, instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 1315 alin. (1) lit. b) Cod civil, care statuiază că asigurătorul este obligat să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau a beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiţiile de asigurare.

În asemenea împrejurări, este eronată concluzia instanței de fond, cît și a instanței de apel precum că, Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni a achitat recurentului suma de 41 085 euro, calculată în lei moldovenești, stabilind că valoarea reală a daunei cauzate automobilului nominalizat la data producerii accidentului constituia suma de 574 911 lei, cursul de schimb valutar fiind de 13,9932 lei, prin deducerea franșizei de 10 %, micșorînd suma de 13 000 lei achitată în avans, fiind calculată despăgubirea de asigurare în mărime de 504 419, 90 lei, care însă nu urmează a fi pusă în executare în legătură cu achitarea benevolă a acestei sume la data de 18 iulie 2012, conform ordinului de plată nr. 41 din 18 iulie 2012. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține această concluzie, ca fiind contradictorie prevederilor art. 15 alin. (5) din Legea cu privire la asigurări, care determină despăgubirea de asigurare reieșind din prejudiciul real suportat la data producerii evenimentului asigurat – suma de 41 085 euro, or conform pct. 7.8.

din contract, este prevăzut că suma asigurată stabilită prin contractul de asigurare nu este supusă indexării în legătură cu inflația sau modificarea ratelor schimbului valutar, decît dacă suma asigurată este stabilită în valutele EUR sau USD.

6 Tot odată, instanța de recurs apreciază critic argumentele recurentului, precum că despăgubirea de asigurare urmează a fi calculată din prima de asigurare stabilită în contract, adică suma de 55 000 euro, din care urmează a fi reținută franșiza de 10%, acest argument fiind în contradicție cu prevederile pct. 8.5 din contract, art. 15 alin. (5) al Legii cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2006. La fel, Colegiul lărgit reiterează, că nu poate fi imputată companiei de asigurări achitarea diferenței de curs valutar calculată din data emiterii deciziei de stabilire a cazului asigurat - 23 august 2011 pînă la data de 18 iulie 2012, data achitării de facto a unei părți din despăgubirea de asigurare, dat fiind faptul, că materialele cauzei atestă, că recurentul Rusu Dumitru tergiversa în mod intenționat ridicarea sumei de bani de la compania de asigurare, iar părțile începînd cu data de 16 martie 2009 se află în litigiu judiciar, fiind în poziții contradictorii.

Concluzionînd, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ admite parţial pretenția recurentului, dispunînd încasarea despăgubirii de asigurare din contul Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Rusu Dumitru suma de 5 227, 97 euro, cu efectuarea plăţilor în valută naţională conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărârii. Colegiul lărgit reține că instanțele ierarhic inferioare investite cu judecarea fondului au concluzionat asupra respingerii pretențiilor privind încasarea penalității și a dobînzii de întîrziere, dat fiind faptul că acestea nu sunt certe, exigibile și scadente.

Potrivit art. 6 alin. (6) al Legii cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006, prevede că în caz de încălcare a termenului de plată a indemnizaţiei de asigurare sau a despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării şi/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întârziere, penalitate de 0,1% din suma indemnizaţiei sau despăgubirii. La fel, potrivit art. 625 alin.(1) Cod civil, clauza penală se face în scris, iar art.629 Cod civil, indică expres că penalitatea stabilită de lege nu poate fi exclusă şi nici micşorată anticipat prin acordul părţilor. În acest context, urmează de reţinut şi faptul că prevederile pct. 8.26 a contractului de asigurare nr. 899/2008 din 25 iulie 2008, de asemenea stabilesc că, pentru fiecare zi de întârziere din vina asiguratorului, asiguratul beneficiază de penalităţi în cuantum de 0,1% din suma despăgubirii de asigurare care trebuie acordată.

Iar, conform pct. 8.27 din contractul de asigurare, despăgubirea de asigurare, pentru dauna totală, trebuie plătită de asigurător în maxim 60 de zile de la primirea de la asigurat a tuturor documentelor necesare care confirmă producerea cazului asigurat. La caz, prin Ordonanța din 11 februarie 2010 a fost dispusă de către Procuratura Botanica mun.

Chișinău suspendarea urmăririi penale, astfel intimatul urmează a fi pus în întîrziere începînd cu data de 11 aprilie 2010. Cu referire la normele enunţate şi condiţiile contractului de asigurare menţionate, instanţa de recurs constată întemeiată parţial pretenţia recurentului cu privire la încasarea penalităţii de întârziere, dispunînd încasarea sumei de 7 395,3 euro, care a fost calculată pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,1% din suma despăgubirii neachitate pentru o perioadă de 180 zile (41 085 x 0,1% x 180), or în cazul de faţă asigurătorul a încălcat termenul de achitare a despăgubirii de asigurare, 7 astfel recurentul-reclamantul fiind îndreptăţit de a pretinde şi achitarea acestei penalităţi.

De altfel, actele cauzei atestă cu certitudine că, vina asigurătorului privind neachitarea în termen a despăgubirii de asigurare se confirmă prin tergiversarea nemotivată şi evidentă a examinării cazului, deoarece Societatea de Asigurări- Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni a primit de la Rusu Dumitru mai multe reclamaţii, care însă au fost lăsate fără soluționare, fapt care a determinat recurentul- reclamant de a înainta prezenta cerere în instanța de judecată. De asemenea, vina asigurătorului privind neachitarea în termen a despăgubirii de asigurare se confirmă şi prin faptul că de la data depunerii cererii de achitare a despăgubirii de asigurare de către Rusu Dumitru şi pînă la achitarea unei părţi din despăgubirea de asigurare, asigurătorul nu a întreprins nici o măsură în vederea constatării sau achitării despăgubirii de asigurare.

Conform art.619 alin.(1) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Conform art. 585 Cod civil, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Raportând prevederile enunţate la caz şi având în vedere informaţia Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la Statistica privind ratele de dobîndă la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei pentru perioada 11 aprilie 2010 – 21 august 2013, din care rezultă că rata de refinanţare a constituit: pentru perioada 11 aprilie 2010 – 25 noiembrie 2010 - 7%; 30 decembrie 2010 – 30 iunie 2011 – 8 %, 28 iulie 2011 - 05 august 2011 – 9 %, 28 august 2011 – 04 noiembrie 2011 – 10%, 24 noiembrie 2011 – 9,50%, 29 decembrie 2011- 06 ianuarie 2012 – 8,50%, 26 ianuarie 2012 – 03 februarie 2012 – 6,50%, 23 februarie 2012 - 28 martie 2013 - 4,50%, 24 aprilie 2013 – 21 august 2013 – 3,5%, instanța de recurs va lua în considerație dobînda medie calculată pentru perioadele solicitate.

În aceste condiții, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de dispune încasarea din contul asiguratorului în beneficiul asiguratului Rusu Dumitru a dobînzii de întîrziere pentru perioada 11 aprilie 2010 - 18 iulie 2012 pentru suma de 41 085, conform următorului calcul: 41 085 x (7, 88 +9)/ 365 x 829 zile = 15 757 euro; și pentru perioada 18 iulie 2012-21 august 2013 pentru suma de 5 227, 97, conform următorului calcul: 5 227, 97 x (7, 88 +9) / 365 x 406 zile = 982, 52 euro, în total 16 733, 52 euro, cu efectuarea plăţilor în lei moldoveneşti conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărârii.

Or, Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni având obligaţia de a achita despăgubire de asigurare la data stabilită de contract, nu şi-a executat această obligaţie în termenul stabilit, iar întîrzierea în executarea obligaţiilor pecuniare are drept consecinţă plata dobînzii de întârziere. 8 Recurentul a înaintat pretenții cu privire la încasarea prejudiciului moral în cuantum de 30 000 lei, care au fost respinse de ambele instanțe de judecată, ca fiind neîntemeiate. Colegiul lărgit reține ca fiind corectă concluzia instanțelor de judecată, dat fiind faptul că art. 1398 alin. (1) Cod civil prescrie expres, că cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Astfel, reieșind din conținutul acestei norme, dreptul persoanei la recuperarea prejudiciului moral este condiționat de faptul stabilirii acestui drept de legea materială specială, și anume Legea cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006, care are prioritate față de Codul civil, care conține reglementări generale privind repararea prejudiciului moral. La caz, legea specială nu conține reglementări privind repararea prejudiciului moral, ci doar dreptul asiguratului, în cazul survenirii cazului asigurat, la repararea prejudicului material, și prin urmare pretența lui Dumitru Rusu cu privire la repararea prejudiciului moral corect a fost respinsă. Conform art.96 Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată şi soluţia instanţelor de judecată cu privire la admiterea pretenţiilor lui Rusu Dumitru cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4000 lei, fiind probată prin dispoziția de plată anexată la dosar (f.d.179 vol.I). Conform art.94 alin. (l) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Recurentul Rusu Dumitru la depunerea cererii în instanța de judecată a achitat suma de 25 000 lei, conform bonurilor de plată anexate la materialele dosarului (f.d.24, 74, 170 vol.I) Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 august 2013 menținută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 a fost încasată taxa de stat în cuantum de 15 132, 60 lei, proporțional pretențiilor admise din acțiune. Conform art.3, alin.(1), lit. a) Legea taxei de stat „Tarifele taxei de stat se stabilesc la următoarele cuantumuri: 3% din valoarea acţiunii sau din suma încasată, dar nu mai puţin de 150 lei şi nu mai mult de 25000 lei de la persoanele fizice.

Avînd în vedere, că instanța de recurs a admis parțial recursul declarat de Rusu Dumitru, dispunînd încasarea din contul Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni în beneficiul acestuia a sumei de 29 356, 79 euro calculată pentru achitarea despăgubirii de asigurare, penalitate și dobîndă de întîrziere, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră oportun de a încasa diferența taxei de stat în cuantum de 9 867, 40 lei, achitată de recurent la depunerea cererii în instanța de judecată. 9 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite partial recursul declarat de Rusu Dumitru.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 și hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 august 2013 în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Rusu Dumitru împotriva societăţii de asigurări-reasigurări „Moldcargo” societate pe acţiuni privind încasarea despăgubirii de asigurare, a penalităţilor pentru neexecutarea obligaţiei, a dobînzii de întîrziere şi a prejudiciului moral, pronunțînd o hotărîre nouă, prin care: Se încasează din contul Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Rusu Dumitru despăgubirea de asigurare în sumă de 5 227, 97 euro; penalitate în sumă de 7 395,3 euro, dobînda de întîrziere în sumă de 16 733, 52 euro, în total suma de 29 356, 79 (două zeci și nouă mii trei sute cincizeci și șase euro, 79 cenţi), care urmează a fi convertită în valuta naţională a Republicii Moldova, la rata de schimb din data plăţii.

Se încasează din contul Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Rusu Dumitru suma de 9 867, 40 (nouă mii opt sute șaizeci și șapte lei, 40 bani), cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 se menține. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova judecători Galina Stratulat Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 10 11