2ra-3537/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: D.Mardari dosarul nr. 2ra-3537/13 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Pîntea Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pîntea Petru împotriva SC,,Grand Premium” SRL privind încasarea prejudiciului material şi moral, şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 prin care s-a respins apelul declarat de Pîntea Petru şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 11 aprilie 2013, c o n s t a t ă La 15 ianuarie 2013 Pîntea Petru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SC,,Grand Premium” SRL privind încasarea prejudiciului material şi moral, precum şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 06 decembrie 2010, în jurul orei 11:54, s-a adresat către SRL „Grand Premium” în persoana lui Dumitru Harea, pentru a efectua reparaţia microbuzului de model „Wolksvagen Crafter", anul fabricării 2007, n/î 81-EI-148, VIN cod WV1ZZZ2EZ86010465, nr. caroseriei WV1ZZZ2EZ86010465, culoare alb. Ulterior, prin actul de efectuarea a lucrărilor nr. SPR013463, s-a indicat ce lucrări de reparaţie au fost efectuate, indicîndu-se şi piesele de schimb care erau necesare de înlocuit.

În total, lucrările de reparaţie şi piesele de schimb, au constituit suma de 11081,50 lei. 1 După recepţionarea microbuzului, o dată cu începerea procesului de exploatare a acestuia, au apărut defecţiuni tehnice, şi anume motorul arunca ulei şi era murdar în totalitate de ulei. La 06.01.2011, în urma obiecţiilor şi pretenţiilor înaintate către SRL „Grand Premium", a fost schimbat uleiul, iar el a primit indicaţia de a efectua rodajul. Tot atunci a executat indicaţia respectivă în totalitate, deoarece este directorul unei companii internaţionale de transport, iar microbuzul respectiv, urma să fie folosit pe rutele stabilite de itinerarul companiei. Mai indică că microbuzul respectiv, lunar aducea companiei un venit de 10 000 euro, fiind şi o sursa de venit pentru familia sa.

După efectuarea rodajului, la 10.01.2011, a apărut aceeaşi problemă, adică motorul arunca ulei. Reclamantul a anunţat din nou SRL „Grand Premium", despre defecţiunile existente, din care motiv, la 31.01.2011, prin actul de efectuare a lucrărilor nr. SPR015537, au mai fost efectuate careva lucrări „de înlăturare" a defecţiunilor apărute după prima intervenţie de reparaţie (actul nr. SPRO 13463), cu costul total de 4954,67 lei. La 02.02.2011, plecînd peste hotarele Republicii Moldova, prin intermediul firmei de transport ce-i aparţine, în scopul punerii pe rută a microbuzului sus- menţionat, ajungînd în Franţa, regiunea Bordeaux, în jurul orelor 23:00, microbuzul s-a oprit şi nu a mai fost posibil de continuat deplasarea, acest fapt fiind certificat prin actul de evacuare a mijlocului de transport, eliberat de o companie franceză.

Transportarea bagajelor la destinaţie ce se aflau în microbuz la costat 1 900 euro. Indică că, la 01.04.2011 a fost eliberat actul de efectuarea a lucrărilor de reparaţie de către o companie portugheză SA „Caetano Drive, Sport e Urban (Centro)", conform căruia costul lucrărilor şi costul pieselor de schimb, constituie 2038,88 euro. Mai menţionează că, la nenumărate adresări către SRL „Grand Premium", primea reproşuri şi solicitări de a prezenta microbuzul la staţie pentru înlăturarea defectelor, care de altfel nu este autorizată a efectua asemenea intervenţii tehnice la automobile pentru care nu sunt licenţiaţi. La 01.04.2011, i-a fost eliberată o declaraţie, prin care s-a explicat motivul apariţiei defecţiunii microbuzului şi anume faptul că, garnitura capului motorului era arsă, motorul era slăbit, adică lipsea aderenţa.

La prezentarea facturilor de reparaţie eliberate de pîrît s-a concluzionat că, originea problemei în ceea ce ţine de defectarea motorului este lipsa de substituire referitoare la şuruburi (12 şuruburi) şi respectiv, neglijenţa operatorului care nu a executat o strîngere corespunzătoare. Reclamantul indică că persoana care a efectuat presupusele lucrări de reparaţie, pentru care a acţionat ca un consumator de bună-credinţă, a achitat presupusele 2 servicii, nu dispune de licenţă sau cunoştinţe necesare pentru a efectua asemenea lucrări, la automobile de modele noi, ce constituie un punct de neglijenţă a angajatorului, adică a persoanelor responsabile de selectarea şi angajarea cadrelor de profil în cadrul SRL „Grand Premium”.

Susţine că, din cauza neglijenţei respective, a fost nevoit să nu activeze o perioadă de aproximativ două luni, aceasta, luînd în consideraţia că microbuzul era folosit în firma de transport ce-i aparţine. Mai mult, microbuzul a fost procurat în leasing, plata lunară pentru leasing constituind 496,08 euro. Din venitul pe care îl aducea microbuzul, se achita şi plata lunară pentru leasing. De asemenea, prin întîrzierea transportării bagajelor, a fost afectată reputaţia profesională a companiei de transporturi, iar neglijenţa în reparaţie, putea fi sursa unui izvor de pericol sporit atît pentru persoana care conducea microbuzul menţionat, cît şi pentru persoanele participante la trafic. Solicită reclamantul, prin prisma Legii privind protecţia consumatorului, încasarea prejudiciului material în sumă 78 658,64 lei, prejudiciului moral în sumă de 40 000 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 10 280 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 11 aprilie 2013 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Pîntea Petru a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 s-a respins apelul declarat de Pîntea Petru şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 11 aprilie 2013. La 28 august 2013 Pîntea Petru a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În susţinerea recursului s-a invocat că hotărîrile instanţelor de judecată sunt neîntemeiate şi ilegale deoarece au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, precum şi a fost interpretată eronat legea.

Mai menţionează că instanţa de apel neîntemeiat a respins cererea de amînare a şedinţei de judecată în legătură cu necesitatea prezentării unor noi probe, fiind astfel lipsit de acest drept. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Pîntea Petru urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3 În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pîntea Petru este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept 4 material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Instanţa de recurs menţionează şi faptul că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, deasemenea recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pîntea Petru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Pîntea Petru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Valentina Clevadî 5