2rh-310/13 — Anularea ordinului, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru

Instanţa de fond: V. Efros 2rh-310/13 instanţa de apel: L. Bulgac, A. Nogai, L. Popova instanţa de recurs: Iu. Sîrcu, V. Clevadî, V. Macisnkaia I.Vîlcov, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Anatolie Osadcii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Osadcii împotriva Institutului Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Anatolie Osadcii şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 mai 2012 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 10 iunie 2010, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 30 martie 2010, Osadcii Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Institutului Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 septembrie 2006, a fost încadrat în Institutul Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun” în calitate de lector universitar la catedra tehnică militară. La 28 august 2009 a fost concediat în baza art. 82 lit. f) Codul muncii - în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă.

A menţionat reclamantul, că, activând în funcţia respectivă, permanent a fost supus concursului (atestării), de fiecare dată fiind confirmat în funcţia deţinută. Pentru înalte merite profesionale a fost remunerat cu premii băneşti şi diplome de onoare în domeniul instruirii la obiectele Tehnică militară şi regulamentul Circulaţiei Rutiere. 1 Consideră că neatestarea sa în funcţia dată, cu neprelungirea contractului prin concediere este o încălcare a legislaţiei. Mai invocă şi situaţia financiară precară în care se află. Totodată, reclamantul a menţionat că este refugiat din Transnistria, participant la Luptele pentru integritatea Republicii Moldova din 1992. Susţine că la moment a ajuns într-o situaţie de imposibilitate de a achita serviciile comunale, precum şi alte plăţi curente şi, totodată, se află în pericol de a i se deconecta locuinţa de energia termică, electrică şi de la alte comunicaţii inginereşti.

Solicită anularea ordinului nr. 178 din 28 august 2009, încasarea din contul Institutului Militar Forţelor Armate „Alexandru cel Bun” în beneficiul său a salariului pentru lipsa forţată de la lucru, începând cu data de 28 august 2009 şi a prejudiciului moral în mărime de 70000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 iunie 2010 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2011, a fost respins apelul declarat de către Osadcii Anatolie şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 septembrie 2011 a fost admis recursul declarat de către Osadcii Anatolie, casată decizia instanţei de apel şi remisă cauza la rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 mai 2012 a fost respins apelul declarat de Osadcii Anatolie şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013 a fost respins recursul declarat de către Osadcii Anatolie şi menţinute decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. La 02 septembrie 2013 Osadcii Anatolie a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea cererii, casarea decizie instanţei de recurs, cu rejudecarea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că instanţele de judecată întru respingerea acţiunii au reţinut procesul-verbal din 25 august 2009 a şedinţei Senatului Institutului Militar, potrivit căruia dânsul nu a fost admis pentru încălcările efectuate, însă indică revizuentul că o asemenea şedinţă nu s-a petrecut, dânsul fiind ales ca specialist de înaltă calificare în Comisia de Bacalaureat. Menţionează că în cadrul şedinţei Comisiei din 22 iunie 2009, fapt probat prin procesul-verbal nr. 59, dânsul a fost admis la prelungirea contractului de muncă, însă Institutul Militar intenţionat nu a prezentat documentele necesare, şi anume, procesul- verbal din 25 august 2009 a şedinţei Senatului institutului militar prin care dînsul nu a fost admis pentru încălcări, deoarece aşa proces-verbal nu există şi nici încălcări din partea lui nu au avut loc.

Susţine că instanţei au fost prezentate documentele false, care au stat la baza emiterii hotărîrii instanţelor de judecată. Afirmă că documentele în acest sens au fost primite numai la 22 iulie 2013, care nu au fost examinate în instanţă de judecată, pe motivul neprezentării lor şi care au fost posibil de obţinut numai după schimbarea conducerii Institutului Militar. Consideră că în cazul în care acestea documente ar fi prezentate în timpul examinării cauzei, ele ar fi influenţat esenţial asupra deciziei revizuirea căreia se solicită. 2 Insistă că la emiterea hotărîrilor, instanţele de judecată s-au bazat pe nişte acte neexistente, şi anume, acte false prezentate de institutul militar, iar el era în imposibilitate de a prezenta documente veridice, pe care le deţine doar Institutul Militar şi la care el nu are acces.

Iar cu referire la casarea hotărîrilor judecătoreşti a invocat că în textul deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 septembrie 2011 este indicat că a fost concediat din funcţia de asistent universitar, pe când el deţinea funcţia de lector universitar. La fel, invocă că în procesul-verbal de atestare şi carnetul de muncă este indicat că este angajat în funcţia de lector universitar, dânsul ducând lecţii şi seminare, ceea ce nu se permite pentru un asistent universitar. De asemenea indică că deşi, în instanţa de apel a înaintat un demers prin care a solicitat intimatului să prezinte Registrul Ordinelor comandantului Academiei Militare, Programul de Studii pentru anul 2008-2009 şi Certificatul de salarizare cu indicarea calificării sale, însă instanţa de apel a respins demersul său, prin ce i-a fost încălcat dreptul la prezentarea probelor.

Concomitent invocă că contrar jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, instanţa de apel, nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel. Mai indică că, modificarea contractului de muncă, în partea schimbării condiţiilor de muncă, se efectuează numai cu consimţământul sindicatelor, prin contractul colectiv de muncă, fapt ce indică în speţă asupra ilegalităţii ordinului de concediere, acesta nefiind coordonat cu organul sindical. Cu referire la art. 1422, 1423 Cod civil, solicită revizuentul repararea prejudiciului moral, în mărime de 70000 lei. Consideră că prin nepronunţarea unei decizii în şedinţă de judecată publică, s-a încălcat principiul accesului la un proces public - garanţie a unui stat democratic şi de drept.

În drept îşi întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC al RM cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele invocate în cererea de revizuire nu pot fi reţinute ca circumstanţe sau fapte esenţiale a pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior, deoarece revizuentul oferă împrejurări ce ţin de fondul cauzei. 3 Mai mult ca atât, revizuentul nu a făcut dovada faptului că a întreprins toate măsurile pentru a afla cele invocate în cererea de revizuire în timpul judecării anterioare a pricinii, până la pronunţarea hotărârii.

În acest context, Colegiul constată că prin revizuirea, în sensul declarat, se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispoziţiilor legii naţionale, cât şi celor internaţionale. Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanţele descrise ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Cât priveşte invocarea revizuentului că au fost descoperite înscrisuri probatorii care au fost reţinute de un participant la proces sau care n-au putut fi prezentate instanţei anterior, Colegiul menţionează că acestea nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC, deoarece dispoziţiile procedurale la momentul depunerii cererii de revizuire nu instituie un asemenea temei de revizuire.

Aici Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cererea de revizuire a fost depusă de către Osadcii Anatolie la 02 septembrie 2013, când deja erau în vigoare modificările operate la Codul de procedură civilă, prin Legea nr.155 din 05 iulie 2012, drept urmare a căror în conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Sub acest aspect, Colegiul reţine că deşi revizuentul a invocat ca temei de revizuire şi prevederile art. 449 lit. c) CPC, ultimul nu a invocat nici un argument care ar indica la faptul că instanţa de recurs a emis hotărârea, revizuirea cărei se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, fapt ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire.

În acest context instanţa remarcă că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Prin urmare, având în vedere că revizuentul Osadcii Anatolie în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, dar a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu 4 ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Osadcii Anatolie împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Osadcii Anatolie împotriva Institutului Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 5