2ra-3492/13 — Încasarea datoriei pentru energia termică

Instanţa de fond: V. Buhnaci Dosarul nr. 2ra-3492/13 Instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Bîtca Leonid, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 6 împotriva lui Bîrca Leonid, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom”, privind încasarea datoriei pentru energia termică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2012, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 18 decembrie 2012, c o n s t a t ă : La 16 noiembrie 2012, ÎMGFL-6 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bîtca Leonid, intervenient accesoriu SA „Termocom”, privind încasarea datoriei pentru energia termică. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că în baza contului persoal deschis la ÎMGFL-6, pe numele lui Bîtca Leonid, SA „Termocom” a livrat energie termică. Susţine reclamantul că Bîtca Leonid nu a achitat costul serviciilor prestate, iar la 01 octombrie 2012, datoria formată constituia suma de 7.000 lei. Menţionează reclamantul că atît ÎMGFL-6, cît şi SA „Termocom”, se află într-o situaţie financiară precară, creată din cauza rău-platnicilor, care în virtutea legislaţiei nu achită la timp serviciile prestate.

Cere reclamantul încasarea din contul pîrîtului a datoriei pentru energia termică în sumă de 7.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 18 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea din contul lui Bîtca Leonid în beneficiul ÎMGFL-6 a sumei de 5.000 lei, cu titlu de datorie pentru energia termică. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 06 februarie 2013, Bîtca Leonid a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, cererea de apel declarată de către Bîtca Leonid a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută.

1 La 16 august 2013, Bîtca Leonid a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 11 iunie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 08 iulie 2013 (f.d. 60), iar cererea de recurs a fost depusă la 16 august 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 10 aprilie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 14 mai 2013 (f.d. 77), iar cererea de recurs a fost depusă la 09 iulie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 2 (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bîtca Leonid este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Bîtca Leonid împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Bîtca Leonid se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3