2r-797/13 — Încasarea prejudiciului cauzat

prima instanţă: M.Malanciuc dosarul nr. 2r- 797/2013 instanţa de apel: T.Duca, A.Albu, S.Procopciuc DECIZIE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Barbaroş împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea prejudiciului cauzat, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 04 septembrie 2013, prin care nu s-a dat curs cererii de apel declarată de către Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni, c o n s t a t ă La 22 februarie 2012 Ana Barbaroş a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA cu privire la încasarea prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 27 decembrie 2011 în jurul orei 10.30, aflîndu-se la volanul autovehiculului de model Toyota Corola f/n, a fost implicată într-un accident rutier, în oraşul Ungheni, la intersecţia străzilor Română şi B.P.Haşdeu, vinovat de producerea accidentului a fost Săculţan Grigore, care conducea mijlocul de transport de model Ford Tranzit cu n/î UN AZ 467. Menţionează că, în rezultatul accidentului rutier de către agentul constatator a fost întocmit procesul verbal cu privire la contravenţie cu nr.201103600 din 27 decembrie 2011. Conform acestui act, s-a constatat că proprietarul automobilului Ford Tranzit cu n/î UN AZ 467 Săculţanu Grigore a ignorat prevederile pct.2.1.

din Regulamentul circulaţiei rutiere şi a comis contravenţie prevăzută de art.242 alin.(1) Cod Contravenţional. Pentru delictul comis Săculţanu Grigore a fost sancţionat cu amendă în mărime de 800 lei şi cu aplicarea a 5 puncte de penalizare. Afirmă că după producerea accidentului a constatat că Grigore Sacuţanu avea încheiat cu CIA „Asito” un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, fiind deţinătorul poliţei de asigurare A 242946 din 01 iunie 2011. Astfel, a fost declanşată procedura de revendicare a despăgubirilor de asigurare prin informarea asiguratorului despre constatarea cazului asigurat produs. La 30 decembrie 2011 a fost perfectat procesul-verbal de constatare a pagubelor, iar la 06 ianuarie 2012 în baza acestui proces SRL „Autocomfix” a fost întocmit actul nr.10186 de evaluare cost-reparaţie a autovehiculului de model Toyota Corola.

S-a stabilit că suma de cost-reparaţie este de 56970,57 lei, iar suma despăgubirii este de 31462,17 lei.Decizia finală a Asigurătorului privind stabilirea cuantumului sumei de despăgubire a prejudiciului cauzat autovehiculului Toyota Corola, f/n , care îi aparţine, a fost luată la 11 ianuarie 2012 în baza devizului de calcul şi reprezintă suma de 23596,63 lei- sumă care i-a fost transferată ulterior prin virament în contul bancar. Reclamanta îşi exprimă dezacordul privind cuantumul despăgubirii stabilite de către Asigurător şi obiectează în privinţa modalităţii în care a fost stabilită valoarea vehiculului la data producerii accidentului.

Conform actului de evaluare, costul autovehiculului la data accidentului a fost estimat în valoare de 31 462,17 lei, luîndu-se ca reper suma de 2050 euro-sumă indicată în declaraţia de vînzare-cumpărare, transmitere a vehiculului, încheiat între Ghenadie Barbaroş şi Ana Barbaroş la 18 decembrie 2011. Însă , conform art.2 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414 din 22 decembrie 2006 prevede că prin valoare de nou a autovehiculelor avariate se înţelege: - preţul de comercializare practicat de unităţile de specialitate din ţară, echivalent în lei moldoveneşti la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei valabil la data producerii accidentului;- preţul corespunzător din cataloagele de specialitate, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţii valutare comunicat de Banca Naţională a Moldovei la data producerii accidentului;- pentru autovehiculele care nu se comercializează de unităţile de specialitate din ţară; - valoarea stabilită pentru analogie cu preţul unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare - pentru tipurile de autovehicule la care nu există preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrică.

Menţionează că pentru identificarea corectă a valorii auto vehiculului la momentul producerii accidentului are importanţă determinarea pentru aplicarea formulei de calcul a despăgubirii, or chiar asigurătorul în devizul de calcul întocmit a făcut referire la art.23 pct.1, lit.b) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru avarierea sau distrugerea autovehiculului nu poate depăşi diferenţa dintre valoarea autovehiculului de la data producerii accidentului şi valoarea rămasă conform actului de reevaluare încheiat de către o unitate de specialitate. Mai afirmă reclamanta că are dubii şi în privinţa gradului de deteriorare a autovehiculului şi defectelor constatate de către reprezentantul asigurătorului, or, de facto mijlocul de transport este într-o stare mult mai deplorabilă decît elucidează în procesul verbal de constare a pagubelor.

Iar în acest caz este evident că raportul de evaluare a costului reparaţiei, întocmit de către SRL „Autocomfix”, relevă concluzii eronate în comparaţie cu situaţia de fapt reală. Solicită reclamanta încasarea de la CIA „Asito”SA în beneficiul său a despăgubirii pentru prejudiciul cauzat ca urmare a accidentului autovehiculului Toyota Corola, f/n în sumă de 57016 lei, cheltuieli de judecată pentru asistenţa juridică în sumă de 8000 lei, taxa de stat 1710,51 lei şi taxa plăţii pentru efectuarea expertizei în sumă de 1008 lei, iar în total suma de 66024,37 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 08 iulie 2013 acţiunea a fost admisă. Nefiind de acord cu hotărîrea dată, CIA „Asito”, la 22 iulie 2013 a declarat apel împotriva acesteia, solicitînd casarea parţială a hotărîrii primei instanţe în partea ce ţine de cheltuielile de judecată.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 septembrie 2013 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către CIA „Asito” SA, comunicîndu-se despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1282 lei şi a apelului motivat pînă la data de 24 septembrie 2013, ora 09.30. La 18 septembrie 2013 CIA „Asito” SA a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 04 septembrie 2013 şi remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că, încheierea instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, fiind aplicate eronat de către instanţă prevederile Legii taxei de stat nr.1216 din 03 decembrie 1992, obligînd Compania să achite taxa de stat în mărime de 1282 lei, deoarece conform acestei legi, taxa de stat urmează a fi plătită la depunerea cererii de apel numai în cazul litigiilor cu caracter patrimonial, pe cînd compania contestă numai cheltuielile de judecată, iar în acest sens în general nu aveau obligaţia să achite taxa de stat. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art.427 lit. b) CPC, instanţa de recurs după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Din actele cauzei s-a stabilit, că la 22 iulie 2013 CIA „Asito” SA a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ungheni din 08 iulie 2013 solicitînd casarea parţială a hotărîrii primei instanţe în partea ce ţine de încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 septembrie 2013 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către CIA „Asito” SA, comunicîndu-se despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1282 lei şi a apelului motivat pînă la data de 24 septembrie 2013, ora 09.30 (f.d.159-162).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că apelul este o cale ordinară de atac, obiectul căreia sunt hotărîrile pronunţate de prima instanţă care nu sunt definitive. La exercitarea căii de atac - apelul, persoanele în drept să declare apel, dispun de anumite drepturi şi obligaţii. La rîndul său instanţa de apel, este obligată de a respecta procedura examinării pricinii în apel atît la faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, cît şi în cadrul dezbaterilor judiciare. Mai mult ca atît, instanţa de apel este obligată de a crea condiţii obiective şi reale pentru ca participanţii să-şi exercite în volum deplin drepturile sale procedurale, curmînd în mod legal orice abuz din partea lor, şi înlăturînd pe măsură posibilităţilor, omisiunile la acest capitol, depistate în orice fază a procesului.

Reieşind din cele menţionate instanţa de recurs consideră că instanţa de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia de a nu da curs cererii de apel şi de acorda apelantului termen pentru prezentarea dovezii de plata a taxei de stat în mărime de 1282 lei şi a apelului motivat din următoarele considerente. Conform art.3 alin.(1) lit.j) a Legii taxei de stat nr.1216 din 03 decembrie 2012, taxa de stat urmează a fi plătită pentru depunerea cererii de apel împotriva hotărîrilor judecătoreşti în cazul litigiilor cu caracter patrimonial în mărime de 75% din taxa calculată din suma contestată.

Reieşind din norma citată, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţa de apel urmează a solicita apelantului achitarea taxei de stat la depunerea apelului reieşind din cerinţele acestuia şi anume în partea cheltuielilor de judecată suportate de către Ana Barbaroş pentru asistenţa juridică în cadrul examinării cauzei, în sumă de 8000 lei, conform prevederilor Legii taxei de stat nr.1216 din 03 decembrie 2012. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acţiunile instanţei de apel pot fi apreciate ca o violare a art.6 CEDO. Din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul , de a casa încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 septembrie 2013 şi de a restitui pricina în instanţa de apel de la etapa primirii cererii de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni. Se casează încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Barbaroş împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea prejudiciului cauzat, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de la etapa primirii cererii de apel. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat