2ra-3208/13 — Recunoașterea nulității certificatului de moștenitor legal, recunoaterea dreptului de proprietate, separarea în natura a cotei-părți din imobil, repararea prejudiciului material și moral

Instanţa de fond: I. Mânăscurtă Dosarul nr. 2ra-3208/13 Instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Urîtu Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Urîtu Nicolae împotriva Ecaterinei Urîtu, intervenient accesoriu notarul public Victoria Iftodi, privind declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal, recunoaşterea dreptului de proprietate, separarea în natură a cotei-părţi din imobil, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 26 martie 2013, c o n s t a t ă : La 20 decembrie 2011, Urîtu Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ecaterinei Urîtu, intervenient accesoriu notarul public Victoria Iftodi, privind declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal, recunoaşterea dreptului de proprietate, separarea în natură a cotei-părţi din imobil, repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 15 octombrie 2011, împreună cu pârâta Urîtu Ecaterina, în sediul biroului notarului public Victoria Iftodi, a primit certificatul de moştenitor legal nr. 4193 asupra apartamentului nr. 26 din mun. Chişinău, str. Gh. Asachi 63. Susţine reclamantul că apartamentul sus-indicat s-a aflat în proprietatea proprietatea defunctului Urîtu Constantin Ion.

Astfel, din conţinutul certificatului de moştenitor legal nr. 4193 asupra imobilului menţionat, rezultă că averea succesorală este constituită din 5/8 din apartamentul nr. 26 din mun. Chişinău, str. Gh. 63, iar în rezultatul eliberării actului notarial pe versoul certificatului de moştenitor legal nr. 1 4193 este indicat că Ecaterinei Urîtu şi lui Nicolae Urîtu le revine cîte 5/16 (cinci şaisprezecimi) cotă-parte din imobilul indicat şi că această frază, nu corespunde prevederilor legislaţiei în vigoare. Menţionează reclamantul că cota-parte de 5/8, care a fost obiectul împărţirii succesorale, exprimă procentul de 62,5%, adică rezultatul împărţirii identificat matematic prin operaţia 5:8 din fracţia de 5/8.

Suplimentar reclamantul a invocat că, Urîtu Ecaterina în timpul vieţii tatălui său, Urîtu Constantin Ion, a autentificat un certificat de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună în devălmăşie asupra apartamentului litigios, urmând să deţină ca soţie 50%, adică ½ cotă-parte, însă acest act juridic nu a fost prezentat la notar, astfel că cota-parte de 5/16, care i-a revenit Ecaterinei Urîtu şi lui Urîtu Nicolae, pe hârtie formal, nu şi de fapt şi de drept, potrivit certificatului de moştenitor legal nr. 4193 din 15 octombrie 2011, asupra apartamentului litigios reprezintă o realitate falsificată de notar din punct de vedere juridic, cît şi matematic, deoarece cota-parte de 5/16 reprezintă matematic 31,25%, fiind produsul împărţirii exprimat prin operaţia matematică de 5:16.

Susţine reclamantul că cumulînd 31,25% (5/16), care conform actului notarial aparţin Ecaterinei Urîtu cu drept de proprietate şi 31,25% (5/16), care aparţin cu acelaşi drept de proprietate lui Urîtu Nicolae, se acumulează în rezultatul operaţiei matematice 31,25% +31,25%, cifra matematică de 62,5% (5/8) în situaţia în care 1/2, adică 50%, din averea defunctului Urîtu Constantin Ion, urma să fie împărţită, fiindcă la restul de 1/2, adică de 50%, pârâta deţinea dreptul de proprietate comună în devălmăşie ca soţie. Astfel, menţionează reclamantul că notarul, din 1/2 din averea rămasă de la tatăl său cu drept de succesiune, urma să-i atribuie atât lui Urîtu Nicolae 1/4 (25%), cît şi Ecaterinei Urîtu 1/4 (25%).

Menţionează reclamantul că averea împărţită de notar constituie proporţia de 62,5%, iar adunată cu cele 50%, pe care le deţine pîrîta ca proprietate comună în devălmăşie, prin operaţia matematică 62,5%+50% rezultă suma de 112,5%, astfel că 12,5% sunt în plus faţă de 100% din apartamentul supus partajului succesoral. Susţine reclamantul că notarul public Victoria Iftodi împreună cu pârâta Urîtu Ecaterina au falsificat actul notarial nr. 4193, în ceea ce priveşte împărţirea proprietăţii imobilului menţionat în proporţie de 12,5%, adică 31,25% (5/16,)-12,5% =18,75%, menţionând faptul că, urma să-i revină 1/4 cotă-parte a dreptului de proprietate din apartamentul nr. 26 din mun. Chişinău, str. Gh.

Asachi 63, ce constituie 25% din imobilul vizat. Cere reclamantul declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal nr. 4193 din 15 octombrie 2011, asupra apartamentului nr. 26 din mun. Chişinău, str. Gh.

Asachi 63; recunoaşterea cotei-părţi de (25%) din dreptul de proprietate în cadrul succesiunii legale asupra apartamentului litigios; separarea în natură a cotei-părţi de l/4 din dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios ce revine reclamantului potrivit împărţirii succesorale de cota-parte din acelaşi drept de proprietate asupra aceluiaşi bun ce revine pârâtei; repararea prejudiciul material şi încasarea sumei de 1.360 de lei, percepută ca plată pentru serviciul notarial şi a sumei de 5 lei percepută ca taxă de stat, ambele valori băneşti reprezentând costul eliberării certificatului moştenitor legal nr. 4193 din 15 octombrie 2011; încasarea 2 prejudiciul moral în sumă de 20.000 de mii de lei, echivalent pecuniar urmînd să fie încasat în mod solidar de la pîrît şi de intervenientul accesoriu.

În cadrul judecări pricinii, reclamantul a depus o cerere de modificarea a acţiunii, prin care a solicitat suplimentar declararea nulităţii certificatelor moştenitor legal nr. 4182, 4183, 4184, 4185 şi 4191 din 15 octombrie 2011, autentificate notarial de notarul privat Victoria Iftodi eliberate Ecaterinei Urîtu, ca succesor legal a averii lui Urîtu Constantin, precum şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 200.000 lei de la Urîtu Ecaterina şi intervenientul accesoriu notarul privat Victoria Iftodi. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 martie 2013, această cerinţă a fost scoasă de pe rol, din motivul neachitării în termenul acordat de instanţă, a taxei de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 26 martie 2013, acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 28 martie 2013, Urîtu Nicole a contestat-o cu apel, prin are a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii în cuantum deplin, inclusiv cerinţele formulate în cererea de modificarea a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, cererea de apel declarată de către Urîtu Nicole a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. La 29 iulie 2013, Urîtu Nicole a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii în cuantum deplin, inclusiv şi a cerinţelor formulate în cererea de modificarea a acţiunii; casarea încheierilor Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 18 martie 2013, prin care i s-a acordat reclamantului termen de achitare a axei de stat şi din 26 martie 2013, de scoatere de pe rol a cererii suplimenatre. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că atît instanţa de apel cît şi cea fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, motiv pentru care în mod neîntemeiat a ajuns la concluzia de a respinge acţiune. Susţine recurentul că prin respingerea acţiunii, instanţele naţionale i-au lezat drepturile garantate prin Constituţia Republicii Moldova, legile interne, dar şi prin Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 11 iunie 2013 la, iar cererea de recurs a fost depusă la 29 iulie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 3 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Urîtu Nicolae este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii 4 materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Urîtu Nicolae împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Urîtu Nicolae se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5