3rh-133/13 — Achitarea indemnizaţiei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: M. Guzun dosarul nr. 3rh-133/13 instanţa de recurs: Iu. Sîrcu, T. Chişca-Doneva, V. Clevadî, V. Macinskaia, I. Vîlcov ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinând cererea de revizuire depusă de către Ghelbet Liliana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lilianei Ghelbet împotriva Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la achitarea indemnizaţiei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2013 prin care recursul declarat de către Ghelbet Liliana a fost respins şi menţinută hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012, c o n s t a t ă: La 04 iulie 2012 Ghelbet Liliana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova cu privire la achitarea indemnizaţiei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, din 16 noiembrie 2001 este angajată în cadrul MAI, actualmente deţinând funcţia de specialist principal al secţiei recrutare şi evidenţă a Direcţiei recrutare şi activităţi de administrare în cadrul Direcţiei generale resurse umane. La 15 octombrie 2008 a înregistrat căsătoria cu Ghelbet Veaceslav, în familie fiind născuţi doi copii minori – Ghelbet Alexandru la 26 iunie 2006 şi Ghelbet Nicolae la 30 martie 2009, din 14 august 2006 fiindu-i acordat concediul pentru îngrijirea copilului Ghelbet Alexandru, care ulterior a fost prelungit până la 30 martie 2012 pentru îngrijirea fiului Ghelbet Nicolae. După naşterea primului fecior Alexandru, reclamanta a fost luată la evidenţă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Botanica mun. Chişinău, stabilindu-i-se o îndemnizaţie echivalentă cu cea acordată şomerilor din motiv că MAI nu este plătitor de contribuţii de asigurări sociale, după naşterea celui de al-doilea fecior Nicolae situaţia repetându-se, fiindu-i stabilită şi achitată o îndemnizaţie în mărime similară cu prima. Menţionează reclamantă că, din informaţia prezentă pe pagina oficială a Curţii Supreme de Justiţie a cunoscut despre faptul achitării incorecte a îndemnizaţiei pentru 1 îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, care urma a fi stabilită şi plătită de către angajatorul MAI din contul bugetului de stat în cuantum procentual mediu lunar în funcţiune de ultimele şase luni de zile premergătoare naşterii, şi nu de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale ca persoanei neangajate în câmpul muncii.

Respectiv, la 30 mai 2012 a adresat pârâtului MAI o cerere, în care a solicitat expres plata îndemnizaţiei cuvenite pentru îngrijirea copiilor până la vârsta de trei ani, însă prin răspunsul nr. 15/4-G-217/12 din 05 iunie 2012 i s-a comunicat despre remiterea petiţiei sale după competenţă Casei Naţionale de Asigurări Sociale, precum şi despre înaintarea tardivă a cererii respective. Pretinde reclamanta că refuzul angajatorului MAI este ilegal şi contrar prevederilor instrumentelor internaţionale în materia protecţiei drepturilor femeii şi copilului.

Solicită reclamanta repunerea în termenul de prescripţie, anularea răspunsului nr. 15/4-G-217/12 din 05 iunie 2012 a Direcţiei generale economie şi finanţe MAI, obligarea pârâtului MAI de a achita diferenţa neplătită de CNAS din îndemnizaţia pentru creşterea fiului Ghelbet Alexandru calculată din salariul mediu de 2608,25 lei câte 20% pentru perioada 06 iunie 2006 – 31 decembrie 2008 şi câte 25% pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 25 iunie 2009, şi din îndemnizaţia pentru creşterea fiului Ghelbet Nicolae calculată câte 25% pentru perioada 30 martie 2009 – 31 decembrie 2012 şi câte 30% pentru perioada 01 ianuarie 2010 – 29 martie 2012, repararea prejudiciului moral în valoare de 1 000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3 000 lei.

Prin încheierea protocolară a Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2012 a fost atrasă în proces în calitate de copârâtă Casa Naţională de Asigurări Sociale. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2013 recursul declarat de către Ghelbet Liliana a fost respins şi menţinută hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012. La 23 august 2013 Ghelbet Liliana prin intermediul reprezentantului- avocat Lebedinschi Adrian a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2013, cerând admiterea cererii, casarea integrală a deciziei şi rejudecarea recursului.

Revizuienta în motivarea cererii de revizuire cu referire la prevederile art. 449 lit. b) CPC a invocat drept temei de revizuire faptul că la 27 decembrie 2012 a fost adoptată noua Lege nr. 320 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, care în art. 37 alin. (4) stipulează expres că concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale. Astfel, consideră revizuienta Ghelbet Liliana că în situaţia în care la 09 ianuarie 2013, când a fost declarat recursul împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012, nu a cunoscut despre faptul modificării legislaţiei materiale pertinente prezentului litigiului, este în drept să solicite 2 admiterea cererii de revizuire şi reexaminarea pricinii, cu adoptarea unei noi soluţii favorabile dânsei.

La 19 septembrie 2013 în adresa Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a fost expediată spre cunoştinţă copia cererii de revizuire depuse de către Ghelbet Liliana. Studiind materialele dosarului şi verificând argumentele invocate în cererea de revizuire, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Verificând temeinicia motivului de revizuire invocat de către revizuienta Ghelbet Liliana raportat la prevederile art. 449 lit. b) CPC, instanţa de recurs relevă că acesta nu este concludent şi rezidă în interpretarea abuzivă a prevederilor art. 449 CPC.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că în cazul temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, invocat de către revizuientă, este important ca circumstanţele noi şi esenţiale ale pricinii să fi existat obiectiv la momentul examinării pricinii, precum şi revizuientul ar fi întreprins cuantumul măsurilor necesare în vederea stabilirii circumstanţelor respective pretinse a fi noi şi esenţiale.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că temeiul invocat de către revizuienta Ghelbet Liliana ca fiind circumstanţe noi şi esenţiale ale pricinii, şi anume faptul adoptării la 27 decembrie 2012 a Legii nr. 320 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, în vigoare din 05 martie 2013, fiind abrogată Legea anterioară nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie, nu poate fi admis ca temei acceptabil şi concludent în vederea retractării unei hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile. Mai mult decât atât, modificarea legii materiale nu schimbă în nici un mod natura juridică a prezentei speţe şi nu justifică omiterea de către Ghelbet Liliana a termenului de trei ani de înaintare a cererii privind calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copiilor până la vârsta de trei ani.

Afară de aceasta, instanţa de recurs accentuează că la momentul declarării recursului împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012 – 09 ianuarie 2013, Legea nouă nr. 320 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, pretinsă a fi temei justificativ al prezentei revizuiri, era deja adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova, şi a intrat în vigoare la 05 martie 2013, 3 anterior examinării recursului Lilianei Ghelbet, respins prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2013, a cărei revizuire se cere.

Astfel, atât revizuienta Ghelbet Liliana, cât şi reprezentantul acesteia avocatul Lebedinschi Adrian, au avut posibilitate reală să invoce în faţa instanţei de recurs faptul modificării legislaţiei materiale, care însă oricum nu a fost pertinent speţei în condiţiile în care respingerea acţiunii revizuientei-reclamante a fost fundamentată pe omiterea de către dânsa a termenului de trei ani, în cursul căruia s-a putut legitim cere calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului. Alte argumente invocate de către revizuientă nu sunt raportate la careva temeiuri legale ale declarării revizuirii, referindu-se dezacordul dânsei cu concluziile de fond ale instanţelor judecătoreşti formulate la examinarea pricinii pe calea ordinară, respectiv nu pot fi reţinute ca temeiuri pentru admiterea cererii de revizuire, şi urmează a fi respinse.

Totodată Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii , Supreme de Justiţie reţine că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449-453 CPC serveşte scopului înlăturării lacunelor şi omisiunilor justiţiei care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, între altele, că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu urmează a fi rediscutată.

Excepţie de la acest principiu poate fi doar cazul când reexaminarea este necesară în virtutea circumstanţelor fundamentale şi obligatorii (speţa Brumărescu contra României, hotărârea din 28 octombrie 1999). Securitatea juridică presupune respectarea principiului recunoscut res judicata (lucrului judecat), care implică regula finalităţii hotărârilor definitive şi irevocabile, adică imposibilitatea oricărei părţi de a pretinde o redeschidere a procedurilor interne privind o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie exclusiv cu scopul obţinerii a unei noi examinări a pricinii în fond.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că o eventuală admitere a cererii de revizuire depuse de către Ghelbet Liliana, în lipsa unor circumstanţe fundamentale şi obligatorii, ar însemna încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în speţa Popov (2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, definitivă din 06 martie 2006. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiul invocat de către revizuientă este în contradicţie cu prevederile art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 4 ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Ghelbet Liliana ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ghelbet Liliana împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lilianei Ghelbet împotriva Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la achitarea indemnizaţiei şi repararea prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5