3ra-562/13 — Achitarea indemnizaţiei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: M. Guzun dosarul nr. 3ra-562/13 DECIZIE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Ghelbet Liliana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lilianei Ghelbet împotriva Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la achitarea indemnizaţiei şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012 prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă, c o n s t a t ă: La 04 iulie 2012 Ghelbet Liliana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la achitarea indemnizaţiei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că din 16 noiembrie 2001 este angajată în cadrul MAI, actualmente deţinând funcţia de specialist principal al secţiei recrutare şi evidenţă a Direcţiei recrutare şi activităţi de administrare în cadrul Direcţiei generale resurse umane. La 15 octombrie 2008 a înregistrat căsătoria cu Ghelbet Veaceslav, în familie fiind născuţi doi copii minori – Ghelbet Alexandru la 26 iunie 2006 şi Ghelbet Nicolae la 30 martie 2009, din 14 august 2006 fiindu-i acordat concediul pentru îngrijirea copilului Ghelbet Alexandru, pentru îngrijirea fiului Ghelbet Nicolae concediul respectiv fiind ulterior prelungit până la 30 martie 2012. După naşterea primului fecior Alexandru, reclamanta a fost luată la evidenţă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Botanica mun. Chişinău, fiindu-i stabilită o îndemnizaţie echivalentă cu cea acordată şomerilor din motiv că MAI nu este plătitor de contribuţii de asigurări sociale, după naşterea celui de al-doilea fecior Nicolae situaţia repetându-se, fiindu-i stabilită şi achitată o îndemnizaţie echivalentă cu cea a şomerilor.

Menţionează reclamantă că cunoscând din informaţia prezentă pe pagina oficială a Curţii Supreme de Justiţie despre faptul achitării incorecte a îndemnizaţiei pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, care urma a fi stabilită şi plătită de către angajatorul MAI din contul bugetului de stat în cuantum procentual mediu 1 lunar după ultimele şase luni de zile premergătoare naşterii, şi nu de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale ca persoanei neangajate în câmpul muncii, la 30 mai 2012 s-a adresat pârâtului MAI cu o cerere, în care a solicitat expres plata îndemnizaţiei cuvenite pentru îngrijirea copiilor până la vârsta de trei ani, însă prin răspunsul nr. 15/4-G-217/12 din 05 iunie 2012 a Direcţiei generale economie şi finanţe MAI i s-a comunicat despre remiterea petiţiei sale după competenţă Casei Naţionale de Asigurări Sociale, precum şi despre înaintarea tardivă a cererii respective.

Pretinde reclamanta că refuzul angajatorului MAI este ilegal şi contrar prevederilor instrumentelor internaţionale în materia protecţiei drepturilor femeii şi copilului. Solicită reclamantă repunerea în termenul de prescripţie a înaintării acţiunii, anularea răspunsului nr. 15/4-G-217/12 din 05 iunie 2012 a Direcţiei generale economie şi finanţe MAI, obligarea pârâtului MAI de a achita diferenţa neplătită de CNAS din îndemnizaţia pentru creşterea fiului Ghelbet Alexandru calculată din salariul mediu de 2608,25 lei câte 20% pentru perioada 06 iunie 2006 – 31 decembrie 2008 şi câte 25% pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 25 iunie 2009, şi din îndemnizaţia pentru creşterea fiului Ghelbet Nicolae calculată câte 25% pentru perioada 30 martie 2009 – 31 decembrie 2012 şi câte 30% pentru perioada 01 ianuarie 2010 – 29 martie 2012, repararea prejudiciului moral în valoare de 1 000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3 000 lei.

Prin încheierea protocolară a Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2012 a fost atrasă în proces în calitate de copârât Casa Naţională de Asigurări Sociale. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. La 09 ianuarie 2013 Ghelbet Liliana a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii recurate repunerea în termenul de prescripţie, şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Recurenta în motivarea acţiunii a indicat că prima instanţă a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, neelucidând pe de plin circumstanţele importante cu privire la calcularea şi achitarea de către angajator a îndemnizaţiilor.

În conformitate cu art. 402 alin. (1) CPC, în vigoare la momentul pronunţării hotărârii primei instanţe, recursul se declară în termen de 20 zile de la data comunicării hotărîrii motivate, dacă legea nu prevede altfel. Conform art. 30 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii. Materialele dosarului atestă că hotărârea redactată a primei instanţe din 06 noiembrie 2012 a fost expediată în adresa recurentului la 24 decembrie 2012, însă lipsesc careva date despre momentul recepţionării acesteia.

În circumstanţele relevate, dat fiind faptul că materialele dosarului nu atestă data primirii de către recurentă a copiei hotărârii motivate, iar însăşi recurenta indică 2 în recurs că a luat cunoştinţă cu aceasta la 29 decembrie 2012, recursul declarat se consideră a fi depus în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Potrivit art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ este în drept să respingă acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Conform art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Potrivit cu art. 124 alin. (1) şi (2) Codul Muncii, femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii – 70 de zile calendaristice), plătindu- li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art.123 alin.(2). În baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin.(1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Conform art. 7 alin. (2) lit. b) al Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a îndemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin hotărârea de Guvern nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la îndemnizaţiile adresate familiilor cu copii, indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului se stabileşte cu condiţia că a fost solicitată în termen de 12 luni de la naşterea copilului. În cazul în care indemnizaţia respectivă a fost solicitată mai tîrziu de termenul indicat, aceasta se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decît pentru 12 luni premergătoare datei adresării cu condiţia că a fost solicitată în termen de 3 ani de la data naşterii copilului în cazul persoanelor asigurate.

Materialele dosarului, şi anume copiile certificatelor de naştere nr. NA-VI 0030830 din 28 iulie 2006 şi nr. NA-VI 0527821 din 01 aprilie 2009, atestă că copiii minori ai recurentei-reclamante Lilianei Ghelbet, pentru îngrijirea cărora ea solicită achitarea diferenţelor din îndemnizaţia achitată de CNAS şi cea calculată conform salariului său mediu pentru ultimele şase luni premergătoare naşterii, sunt născuţi la 3 26 iunie 2006 (Ghelbet Alexandru), şi, respectiv, la 30 martie 2009 (Ghelbet Nicolae). De asemenea, conform materialelor prezente la dosar, recurenta-reclamantă la 30 mai 2012 a înaintat în adresa MAI cererea privind calcularea şi achitarea îndemnizaţiei cuvenite pentru îngrijirea copiilor până la vârsta de trei ani.

Astfel, la data solicitării îndemnizaţiei pentru îngrijirea copiilor minori – 30 mai 2012, feciorii recurentei Ghelbet Alexandru şi Ghelbet Nicolae aveau o vârstă mai mare de trei ani. La caz, instanţa de recurs reţine că intimatul-pârât MAI a invocat prescripţia atât la examinarea cererii prealabile, cât şi la examinarea cererii de chemare în judecată, fiind astfel respectate prevederile art. 271 Cod Civil, conform cărora acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia.

În circumstanţele relevate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia primei instanţe de respingere a acţiunii ca fiind tardivă, normele legale pertinente prevăzând expres posibilitatea stabilirii îndemnizaţiei pentru creşterea/îngrijirea copilului doar cu condiţia că aceasta a fost solicitată în termen de 3 ani de la data naşterii copilului minor, recurenta-reclamanta omiţând să înainteze acţiunea în termenul prevăzut de lege, precum şi neindicând careva motive întemeiate în vederea justificării repunerii în termen. De asemenea, este corectă şi respingerea de către instanţa de fond a pretenţiei recurentei-reclamante privind repararea prejudiciului moral.

Or, repararea prejudiciului moral, la cazul speţei, prezintă o pretenţie complementară ce reiese din încălcarea dreptului principal la îndemnizaţie, încălcare care urma a fi imputabilă odată cu constatarea ilegalităţii refuzului de a stabili şi plăti îndemnizaţia pentru îngrijirea copiilor până la vârsta de trei ani de către angajatorul MAI, în litigiu însă pretinsa încălcare nesurvenind pentru recurenta-reclamantă Liliana Ghelbet.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei precum că la examinarea cauzei în fond, prima instanţă nu a dat o apreciere faptului încălcării drepturilor fundamentale ale Lilianei Ghelbet privind protecţia femeii şi copilului prin neplata îndemnizaţiei cuvenite, deoarece sunt neîntemeiate, prima instanţă evaluând corect probele administrate în raport cu normele juridice aplicate, însuşi recurenta-reclamantă renunţând la dreptul de a primi indemnizaţie calculată conform salariului mediu de la locul de muncă prin nesolicitarea în termenul prevăzut de lege a îndemnizaţiei respective. Nu poate fi nici reţinut argumentul recurentei precum că Curtea de Apel Chişinău a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, neelucidând pe de plin circumstanţele importante pentru soluţionarea litigiului în fond, deoarece sunt pur declarative şi lipsite de oricare temei factologic, fiind invocate exclusiv pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărârea recurată este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, 4 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat şi de a menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ghelbet Liliana. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lilianei Ghelbet împotriva Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la achitarea indemnizaţiei şi repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5