2ra-1716-13 — Restituirea sumei achitate în plus.

Dosarul nr.2ra-1716/13 Prima instanţă: Judecătoriaria Rîşcani, mun. Chişinău Judecător: I. Timofei Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Cernat A.Gavriliţă A.Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov, Vera Macinskaia examinând recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Şaptefraţ Ştefan împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău, cu privire la restituirea sumei achitate în plus, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, prin care apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 iulie 2012, ACONSTATAT : La 12 martie 2012, reclamantul Şaptefraţ Ştefan, a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, cu privire la restituirea sumei achitate în plus. În motivarea pretenţiilor sale reclamantul a indicat că, la 05 octombrie 2010, a înstrăinat societăţii SRL „Shan Lian Internaţional Group” un teren cu suprafaţa de 1,0628 ha, pe care se afla o construcţie cu gradul de finisare de 58%, la preţul de 1 200000 Euro, echivalent în lei moldoveneşti – 20 004000 lei.

Conform prevederilor alin.(1) şi alin. (2) lit. d) al Codului Fiscal, în urma acestei tranzacţii a avut loc o mărire de capital în sumă de 8 353410 lei, formată prin diferenţa de preţ dintre valoarea terenului procurat de el la data de 18 iunie 2008 şi valoarea lui la data înstrăinării. Din suma totală a tranzacţiei, cumpărătorul i-a achitat suma de 19 003800 lei, iar diferenţa în sumă de 1 000200 lei, ceea ce la caz constituie 5% din valoarea contractului, a transferat-o în bugetul de stat cu titlu de impozit pe venit, fapt confirmat prin nota de informare privind plăţile achitate rezidenţilor din sursele de venit, altele decît salariu şi impozitul pe venit reţinut din aceste plăţi şi Ordinul de 1 plată nr. 97 din 26 octombrie 2010. Astfel, cumpărătorul fiind obligat să reţină din suma tranzacţiei 5% din valoare (1 000200 lei), totodată transferînd această sumă în bugetul de stat pentru reclamant din contul impozitului pe venit.

Menţionează că prin prisma art. 37 alin. (7) al Codului Fiscal, venitul impozabil apărut în urma creşterii de capital se împarte în jumătate, din care ulterior se calculează procentul impozitului pe venit care urmează a fi plătit. Pornind de la prevederile enunţate, baza de calcul a impozitului pe venit pentru anul 2010 este suma de 4 176705 lei (8 353410 lei-2). Conforma declaraţiei pe venit pentru anul 210 şi Actului nr. 477732 al Oficiul Fiscal Ciocana, suma venitului obţinut în urma tranzacţiei constituie 746949,90 lei (4 176705 lei x 18%). Însă, cumpărătorul a transferat pentru reclamant suma impozitului pe venit în sumă de 1000200 lei, ceia ce depăşeşte suma impozitului pe venit cu 253 250,10 lei (1 000200-746949,90).

Prin cererea înregistrată cu nr. 1093 din 27 iulie 2011, reclamantul a solicitat restituirea sumei indicate, însă prin răspunsul nr. 01-4/1-123-625 din 23 februarie 2012 i s-a refuzat, fiind invocate argumentele neprevăzute de legislaţia fiscală. Pe parcursul examinării cauzei reclamantul şi-a concretizat cerinţele în partea cuantumului dobînzii de întîrziere calculate începînd cu data de 11 septembrie 2011, solicitînd încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 14084 lei (f.d.64). Solicită reclamantul Ştefan Şaptefraţ obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău să-i restituie suma plătită în plus ca impozit pe venit în sumă de 253250,10 lei, încasarea din contul Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău în beneficiul său dobînzii de întîrziere calculate, începînd cu data de 1 septembrie 2011 în sumă de 14 084 lei, încasarea cheltuielilor de judecată suportate pentru achitarea taxei de stat în mărime de 7854 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşani mun. Chişinău din 11 iulie 2012 a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către Ştefan Şaptefraţ, a fost obligat Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău să-i restituie reclamantului suma de plătită în plus ca impozit pe venit în mărime de 253250,10 lei. Totodată, s-a încasat din contul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău în beneficiul lui Ştefan Şaptefraţ dobînda de întîrziere calculată începînd cu data de 11 septembrie 2011 în sumă de 14084 lei, cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în mărime de 7854 lei şi cheltuielile pentru asistenţa jurudică în sumă de 5000 lei.

Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, a fost respins apelul depus de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, hotărîrea Judecătoriei Răşcani mun. Chişinău din 11 iulie 2012 a fost menţinută. Invocînd ilegalitatea acestei deciziei, la 29 martie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Ştefan Şaptefraţ, să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs, recurentul indică încălcarea de către instanţele de judecată a normelor de drept procedural şi aplicarea incorectă a normelor de drept material.

Specifică recurentul că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. 2 Copia motivată a deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa pîrţilor la 20 februarie 2013, iar recursul a fost declarat la 29 martie 2013, astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele considerente. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de Procedură Civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 18 iunie 2008 sub nr. 2298, Ştefan Şaptefraţ a procurat în baza contractului de vînzare-cumpărare de la SRL „Nourco” un bun imobil teren de construcţii cu suprafaţa de 1,0628 ha şi construcţie nefinisată situată în mun. Chişinău str. Sarmizegetusa 53 contra sumei de 11 650590 lei. Contractul a fost înregistrat la OCT Chişinău la data de 18 iunie 2008 (f.d.10-11). Ulterior la 05 octombrie 2010, Ştefan Şaptefraţ a înstrăinat către SRL „Shan Lian Internaţional Group” ÎCS în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 40223, bunul imobil teren de construcţii cu suprafaţa de 10 628 ha şi construcţie nefinisată situate în mun. Chişinău, str. Sarmizegetusa 53 la suma de 1 200000 Euro (f.d.12-13).

Astfel în urma tranzacţiilor indicate, Ştefan Şaptefraţ a obţinut o mărire de capital în sumă de 8 353410 lei, ce este formată din diferenţa de preţ a valorii terenului procurat la data de 18 iunie 2008 şi a valorii lui la data înstrăinării de 05 octombrie 2010. Conform ordinului de plată nr. 97 la 26 octombrie 2010, SRL „Shan Lian Internaţional Group” ÎCS a transferat pentru bugetul de stat în contul lui Şaptefraţ Ştefan cu titlu de impozit pe venit suma de 1 000200 lei, ceea ce reprezintă 5% din valoarea contractului, (f.d.14-15). În conformitate cu art. 37 al. (7) Codul Fiscal suma creşterii de capital în anul fiscal este egală cu 50% din suma excedentară a creşterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul anului fiscal.

La caz Colegiul, civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine faptul că baza de calcul a impozitului pe venit în cazul anului 2010 este de 4 176705 lei, ce constituie 50% din suma măririi de capital în mărime de 8 353410 lei. Tot aici este de menţionat că după declaraţia pe venit pentru anul 2010, venitul obţinut în urma tranzacţiei susmenţionate este de 746949,90 lei, care constituie 18 % din baza de calcul al impozitului de 4 176705 lei. Aşadar, cumpărătorul a transferat pentru Ştefan Şaptefraţ suma impozitului pe venit în mărime de 1 000200 lei, fapt ce a depăşit suma impozitului pe venit cu 253250,10 lei. Acest fapt mai rezultă şi din actul de control nr 477732 din 28 iulie 2011 emis de către Direcţia Administrare Fiscală Ciocana.

Tot conform actului respectiv, al răspunsului Direcţiei Administrare Fiscală Ciocana nr. 01-13/03-2651 din 14 septembrie 2011 şi al răspunsului nr. 01-4/1-123-625 din 23 februarie 2012 al Inspectoratului Fiscal de Stat, organul fiscal de stat recunoaşte existenţa unei sume plătite în plus la impozitul pe venit în mărime de 253250,10 lei, dar se refuză restituirea sumei anume pe motivul că nu este prezentată factura fiscală, documentul contabil eliberat de către SRL „Nourco” în baza contractului de vînzare-cumpărare 3 încheiat la 18 iunie 2008. Astfel, Colegiul menţionează că argumentul respectiv nu poate fi reţinut iar instanţele ierarhic inferioare corect au apreciat lipsa de temeiuri în cazul dat.

În conformitate cu art. 176 al. (1) Cod Fiscal, cu excepţia cazurilor cînd legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului se face în modul şi în termenele stabilite la art.175 numai dacă acesta nu are restanţe, iar al. (21) al aceluiaşi articol prevede că persoanele fizice care nu desfăşoară activitatea de întreprinzător vor depune cerere privind restituirea impozitului pe venit plătit în plus începînd cu 1 aprilie a anului în care a fost constatată suma plătită în plus.

În astfel de circumstanţe, Colegiul reţine faptul că Ştefa Şaptefraţ s-a adresat cu cerere de restituire a sumei achitate în plus, şi a respectat prevederea legală şi a prezentat organului fiscal actul care atestă dobîndirea dreptului de proprietate, contractual de vînzare-cumpărare din 18 iunie 2008, iar motivul invocat precum că acest act nu ar fi suficient, Colegiul apreciază critic această idee, deoarece au fost prezentate contractele de vînzare-cumpărare a bunului imobil.

Potrivit pct. 40 din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiunilor fiscale aferente impozitlui pe venit al persoanelor fizice care nu practică activitatea de întreprinzător, anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 777 din 30 ianuarie 2008, baza valorică a activelor de capital dobîndite în proprietatea contribuabilului după 1 ianuarie 1998 sînt determinate în baza documentelor ce atestă trecerea dreptului de proprietate în conformitate cu legislaţia în vigoare (contractual de vînzare-cumpărare, facrtura de expediţie, factura fiscal, precum şi alte documente ce atestă trecerea dreptului de proprietate). În conformitate cu art. 320 al. (2) Codul Civil al RM dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate.

Conform prevederilor art. 321 al. (2) Codul Civil al RM în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Colegiul reţine că reclamantu-intimat Ştefan Şaptefraţ a prezentat documentele translative de proprietate, în conformitate cu prevederile Regulamentului susenunţat, la care drepturmare organul fiscal urma să dea curs cererii de restituire a sumei achitate în plus. Însă la caz este viceversa, se evidenţiază că organul fiscal a refuzat, pe motiv că nu s-a prezentat factura fiscală, pe cînd obligaţia de a demonstra trecerea dreptului de proprietate în baza contractului de vînzare-cumpărare a fost executată de către Ştefan Şaptefraţ.

Mai mult de cît atît, pe lîngă toate cele menţionate, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine faptul că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013 a fost examinată acţiunea lui Ştefan Şaptefraţ împotriv IFS mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. La caz, reclamantul Ştefan Şaptefraţ a solicitat recunoaşterea ilegalităţii şi anularea parţială a actului de control nr. 5-659540 din 08.05.2012, în partea prin care s-a constatat diminuarea impozitului pe venit în sumă de 795303 lei la procurarea imobilelor cu nr. cadastral 0100115128 şi nr. cadastral 0100115128.01, 4 deciziei IFS mun.

Chişinău nr. 104/1 din29.05.2012, în partea prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 110 din 29.07.2011, în partea încasării de la bugetul de stat a impozitului în sumă de 795303 lei, în partea încasării penalităţii în sumă de 120340 lei şi în partea aplicării amenzii în mărime de 238591 lei, şi a deciziei IFS mun. Chişinău nr. 132 din 19.06.2012, privind încasarea sumei în mărime de 500000 lei cu titlu de despăgubiri morale şi cheltuieli de judecată în mărime de 5000 lei. Prin actul administrativ contestat din materialele cauzei se denotă faptul Colegiul civil, comercial şi de contencios administartiv al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia din 20 martie 2013 a admis acţiunea reclamantului-intimat Ştefan Şaptefraţ, fiind menţinută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2012 fără modificări, motivul de fapt fiind că dreptul de proprietate a trecut în baza contractelor de vînzare- cumpărare.

În atare ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind justă concluzia insanţelor ierarhic inferioare, referitor la surplusul achitat din numele lui Ştefan Şaptefraţ, iar argumentele aduse în instant de recurs referitor la faptul prezentării unor acte ce contravin legislaţiei în vigoare nu pot fi reţinute şi urmează a fi respinse ca nefondate. În conformitate cu art 176 al.

(3) Codul Fiscal, dacă suma plătită în plus şi suma care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită nu au fost restituite în termen de 45 de zile de la data primirii cererii de către organul fiscal, sau în alt termen prevăzut de legislaţia fiscală, contribuabilului i se plăteşte o dobîndă, calculată în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, pentru perioada cuprinsă între data primirii cererii şi data compensării de către Trezoreria de Stat.

Prin urmare, se constată că potrivit materialelor cauzei rezultă că la 27 februarie 2011, Ştefan Şaptefraţ s-a adresat cu cerinţa de a i se restitui supraplata în plus achitată la impozit, iar începînd cu data scadenţei restituirii sumei din 11 septembrie 2011, urmează la caz de a se calcula şi dobînda de întîrziere, calculată din suma ce urmează a fi restituită şi cu aplicare unui procent stabilit expres de către Banca Naţională a Moldovei. Astfel din considerentele enunţate, ţinînd cont de faptul că rata de bază conform Codului Fiscal este de 7 la sută anual, Colegiul reţine că instanţele ierarhic superioare corect au încasat şi dobînda de întîrziere.

La caz se mai atestă faptul că potrivit actului de control nr. 477732 din 21 iulie 2011, s-a stabilit faptul achitării excedentare a impozitului pe venit pentru anul 2010 de către Ştefan Şaptefraţ, astfel însăşi pîrîtul a recunoscut legalitatea cerinţelor reclamantului în cadrul efectuării controlului în anul 2011. Actul de referire a recurentului, la faptul că ulterior în anul 2012, a fost efectuat un alt control prin care s-a stabilit lipsa temeiurilor de restituire a sumelor, mai mult de cît atît fiind stabilit şi faptul că reclamantul/intimat ar fi obligat să achite suma impozitului pe venit pe anul 2010 aferent bugetului ce urmează a fi achitat, nu poate fi reţinut de către Colegiu şi prin urmare urmează a fi respins.

Din considerentele menţionate, Colegiul reţine că temeiurile refuzului de restituire a surplusului se referă anume la lipsa actelor la caz factura fiscală, şi aceasta în pofida faptului că prin actul de control nr. 477732 din 21 iulie 2011 s-a stabilit achitarea surplusului şi obligaţia organului fiscal de a restitui suma. Argumentele 5 recurentului referitor la actul de control nr. 5-659540 din 08 mai 2012 nu pot fi reţinute, mai mult de cît atît la caz prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2012 (f.d. 109) a fost anulată ca fiind ilegală decizia IFS mun. Chişinău nr. 104/1 din 27 mai 2012, în partea în care s-a dispus anularea deciziei nr. 110 din 29 iulie 2011, emisă de către Direcţia Administrare Fiscală Ciocana mun.

Chişinău, precum şi în partea încasării de la Ştefan Şaptefraţ la bugetul de stat a impozitului în sumă de 795303 lei, a penalităţii în mărime de 120340 lei şi a amenzii în mărime de 238591 lei (f.d.114). Conform prevederilor art. 214 al. (1) Cod Fiscal al RM, controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscal, al.

(8) al aceluiaşi articol prevede faptul că se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi aceloraşi impozite şi taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau lichidarea contribuabilului, ţine de inspectarea activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior, de activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a unor semne de încălcări fiscale, cînd aceasta este o verificare prin contrapunere, cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor specificate la art.131 alin.(5), cînd necesitatea a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în urma examinării contestaţiei.

În circumstanţele relevate şi în contextul normelor de drept citate, reeşind din faptul că perioada anului 2010 a fost supusă controlului prin actul de control nr. 477732 din 21 iulie 2011, Colegiul reţine ca fiind pertinent actul respectiv, fapt ce şi instanţele ierarhic inferioare s-au expus corect asupra surplusului de impozit pe venit achitat. Ceea ce ţine de faptul precum că instanţa de fond a încălcat competenţa la examinarea cererii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie v-a respinge acest argument dat fiind faptul că la caz obiectul acţiunii nu constituie contestarea actului administrativ şi nici anularea acestuia ci restituirea unei sume achitate în surplus ca impozit pe venit, astfel această acţiune urmează a fi examinată în ordine generală şi cu stabilirea obligaţiunilor părţilor încadrate la examinarea pricinii şi încasarea sumei corespunzătoare.

Astfel, din considerentele susenunţate, argumentele aduse de către recurent urmează a fi apreciate critic şi nu pot fi admise. În virtutea celor menţionate, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite cerinţa intimatului privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 2000 lei, fapt ce rezidă din prevederile art. 96 al. (1) Codul de Procedură Civilă şi care prevăd că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Astfel din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că pricina a fost examinată sub toate aspectele, cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în 6 judecată înaintată de Şaptefraţ Ştefan împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău lui, cu privire la restituirea sumei achitate în plus. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 iulie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Şaptefraţ Ştefan împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău lui, cu privire la restituirea sumei achitate în plus. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/ Valentina Clevadî, /Semnătura/ Tamara Chişca-Doneva /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 7