2ra-1884-13 — Anularea mărcilor combinate.

Dosarul nr. 2ra-1884/13 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Pruteanu Victor Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinând recursul declarat de reprezentantul Companiei „G.H.MUMM et CIE” – Ariadna Dodi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania „G.H.MUMM et CIE” împotriva S.A. „Combinatul de Vinuri Cricova” şi A.G.E.P.I.

privind anularea mărcilor combinate, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012, prin care acţiunea înaintată de Compania „G.H.MUMM et CIE”, a fost respinsă, ACONSTATAT : La 15 octombrie 2010 reprezentantul reclamantei Compania „G.H.MUMM et CIE” – avocatul Ariadna Dodi a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Combinatul de vinuri „Cricova” S.A. şi A.G.E.P.I. privind anularea mărcilor combinate. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, compania vinicolă franceză „G.H.MUMM et CIE”, a fost creată în 1827 la Remis, Franţa sub numele „Casa de Şampanie Mumm”, de către membrii vechii dinastii de vinificatori Mumm. În 1852 Georges Hermann de Mumm, fiul unui dintre fondatori, a preluat controlul asupra companiei, ulterior, schimbînd denumirea companiei în „G.H.MUMM et CIE”.

A mai menţionat reprezentantul reclamantei că, în prezent, compania ocupă locul trei în lume după volumul de vânzări de şampanie şi vinuri, cu un spor de comercializare de aproximativ 8 milioane sticle anual în peste 100 ţări ale lumii. 1 Compania face parte din grupul „Pernod Ricard”, care ocupă locul doi în lume după vânzările de vinuri şi şampanie. Principalul brand al companiei constituie eticheta cu numele „Cordon Rouge” (în traducere „Dunga Roşie”), folosită începând cu anul 1876, înregistrată la cererea lui Georges Hermann de Mumm de către autorităţile competente din or. Reims şi care a devenit sinonim cu reputaţia de excelenţă a Casei de Şampanie Mumm. A indicat reprezentantul reclamantei în cererea de chemare în judecată că, pentru prima dată la 22 martie 1883 a fost înregistrată denumirea „Cordon Rouge” în diferite ţări europene.

În Republica Moldova „Cordon Rouge” a fost înregistrată în cadrul mărcilor internaţionale IR 327011, IR 505274, IR 557466, IR 649274, IR 607069. La fel a fost supusă înregistrării internaţionale şi imaginea dungii diagonale cu diverse nuanţe. Astfel, designul etichetelor „Cordon Rouge” a fost lansat în 1883 şi sunt cunoscute pe plan mondial. Pe teritoriul Republicii Moldova, băuturile „Cordon Rouge” sunt comercializate începând cu 2007 prin intermediul S.R.L.

„Global Spirit”, societate specializată în comercializarea brandurilor de notorietate mondială, precum „Absolut Vodka”, „Havana Club”, „Martini”, „Montana” etc. A mai menţionat reprezentantul reclmantei că, pârâtul produce şi comercializează în Republica Moldova şi pe teritoriul altor ţări vinul spumant „Cricova Cuvée Prestige”, a cărei etichetă constituie o imitaţie aproape exactă a brandului internaţional „Cordon Rouge”, banda roşie ce traversează pe diagonal eticheta de culoare deschisă şi producţia se comercializează în Republica Belarus, Republica Cehă, China, România, Ucraina, Polonia, Federaţia Rusă, etc. Totodată, reprezentantul reclamantului a invocat că, prin scrisorile de avertizare şi schimbului ulterior de mesaje, pârâtul practic a comunicat că a decis să renunţe la folosirea dungii roşii diagonale, însă ulterior schimbînduşi comportamentul, tărăgănînd nemotivat soluţionarea divergenţelor apărute şi nu a luat măsuri în vederea încetării violării drepturilor şi continuă se comercializeze producţia în magazinele din Republica Moldova, astfel, creînduse confuzii între produse, fapt care duce la încălcare legislaţia şi este pusă la îndoială bună-credinţă.

Consideră reprezentantul reclamantei că, au fost demonstrate evidente erori de examinare prin selectarea greşită a codurilor, clasificarea de la Viena fiind obligatorie la examinarea mărcilor cu elemente figurative. AGEPI a acceptat înregistrarea mărcilor care sunt în contradicţie cu mărci înregistrate, însă dacă ar fi fost selectate corect codurile elementelor figurative, sistemul de căutare ar fi scos la iveală obligatoriu mărcile anterioare asemănătoare şi AGEPI nu ar fi admis înregistrarea acestor mărci. Se mai invocă în cererea de chemare în judecată că, pârâtul Combinatul de vinuri „Cricova” S.A. nu a negat faptul asemănării mărcilor litigioase cu mărcile anterioare.

2 Totodată, reprezentantul reclamantei a menţionat că, pentru a stabili impactul exact pe care îl au ambalajele Mumm şi Cricova („Cordon Rouge”) asupra consumatorilor, pentru a determina gradul de asemănare şi de confuzie prin percepţia consumatorilor, precum şi pentru a elimina orice dubii, s-a efectuat cercetare ştiinţifică de către firma sociologică „Magenta Consulting” S.R.L., unul din liderii pieţei sociologice în Republica Moldova. Din raportul de cercetare se constată cu certitudine că, cele două ambalaje „G.H.MUMM” şi „CRICOVA” se aseamănă izbitor, 52 persoane (88%) din 59 au dat un răspuns afirmativ. Elementul principal care creează confuzie este dunga roşie, 33 persoane (56%). Consideră reclamanta că, acest raport a arătat că există un grad înalt de confuzie în rândul consumatorilor la percepţia celor două etichete.

Pentru anularea înregistrării mărcilor este suficient de a constata că solicitantul a acţionat cu rea-credinţă sau motive relative de nulitate, fapt de care A.G.E.P.I. nu a ţinut cont. Astfel, reprezentantul reclamantei este de părerea că, prin acţiunile pârâtului se aduc companiei prejudicii materiale şi morale, deoarece, s-a acţionat cu rea-credinţă la momentul depunerii cererilor de înregistrare a mărcilor litigioase.

Solicită reclamanta Compania „G.H.MUMM et CIE”: anularea mărcii combinate nr. 12457 şi nr. 16378 înregistrate la 07 iunie 2005 şi 24 aprilie 2008; interzicerea aplicării pe produse şi ambalaje elementele grafice dunga roşie diagonală pe fundal de culoare deschisă, dunga albă diagonală pe fundal roşu şi orice dungă diagonală de orice culoare pe fundal de orice culoare; interzicerea comercializării, stocării, exportului, utilizării pe documente de afaceri, publicitate şi/sau internet a produselor şi ambalajelor în care sunt utilizate aceste elemente grafice. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012, acţiunea înaintată de Compania „G.H.MUMM et CIE” împotriva S.A. „Combinatul de Vinuri Cricova” şi A.G.E.P.I.

privind anularea mărcilor combinate, a fost respinsă ca neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 02 aprilie 2013, reprezentantul Companiei „G.H.MUMM et CIE” – Ariadna Dodi, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului, recurenta Compania „G.H.MUMM et CIE” indică încălcarea de către instanţele de judecată a normelor de drept procedural şi aplicarea incorectă a normelor de drept material. Specifică recurenta că instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, din care motiv a adoptat o hotărîre ilegală.

3 Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) C.P.C., recursul împotriva actelor de dispoziţie a curţilor de apel se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricini se constată că, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău a fost recepţionată de către reprezentantul recurentlui – Ariadna Dodi la 19 februarie 2013, iar recursul au fost declarat la 02 aprilie 2013. Astfel, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, casată hotărîrea primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral hotărîrea primei instanţe şi să trimită pricina spre rejudecare în Curtea de Apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 15 octombrie 2010 reprezentantul reclamantei Compania „G.H.MUMM et CIE” – avocatul Ariadna Dodi a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Combinatul de vinuri „Cricova” S.A.

şi A.G.E.P.I., prin care a solicitat: anularea mărcii combinate nr. 12457 şi nr. 16378 înregistrate la 07 iunie 2005 şi 24 aprilie 2008; interzicerea aplicării pe produse şi ambalaje elementele grafice dunga roşie diagonală pe fundal de culoare deschisă, dunga albă diagonală pe fundal roşu şi orice dungă diagonală de orice culoare pe fundal de orice culoare; interzicerea comercializării, stocării, exportului, utilizării pe documente de afaceri, publicitate şi/sau internet a produselor şi ambalajelor în care sunt utilizate aceste elemente grafice. Totodată, din înscrisurile anexate la dosar se constată cu certitudine că, Combinatul de Vinuri „Cricova” S.A. s-a adresat AGEPI, la 10 martie 2004, cu cerere de înregistrare a mărcii de produs cu eticheta, nr. depozit 014658, pentru produsele clasa 33 - băuturi alcoolice (cu excepţia berii).

Ulterior, la 03 octombrie 2005 Combinatul de Vinuri „Cricova” S.A., a mai înaintat AGEPI o cerere de înregistrare a mărcii de produs cu eticheta, nr. depozit 017841, pentru produsele clasa 33 - băuturi alcoolice (cu excepţia berii). S-a mai constatat că, la examinarea cererilor AGEPI nu a depistat mărci de produse şi etichete identice ori similare până la gradul de confuzie. Semnele solicitate au fost publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (BOPI) nr. 02/2005 şi nr. 09/2007. 4 Ulterior, la 07 mai 2005 a fost adoptată hotărârea AGEPI privind înregistrarea mărcii de produs şi eliberarea certificatului de înregistrare nr. 12457 referitor la semnul etichetei „Cricova Cuvee Prestige”.

La 24 aprilie 2008 a fost adoptată hotărârea AGEPI privind înregistrarea şi eliberarea certificatului de înregistrare nr. 16378 a semnului CRICOVA PRESTIGE COLLECTION.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, obiectul prezentului litigiu îl constituie mărcile combinate nr. 12457 şi nr. 16378 înregistrate de către AGEPI la 07 iunie 2005 şi respectiv la 24 aprilie 2008. Instanţa de recurs, analizînd situaţia de fapt a prezentului litigiu, menţionează că normele care guvernează raporturile juridice existente în prezenta speţă sunt reglementate de Legea nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor şi Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1328-XII din 11 martie 1993. Astfel, potrivit prevederilor art. 2, al Legii nr 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, care statuiază expres că, marcă este orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.

Totodată, potrivit art. 8 din Legea respectivă, (1) în afara motivelor de refuz prevăzute la art.7, se refuză înregistrarea şi în cazul cînd marca: a) este identică cu o marcă anterioară înregistrată pentru produse şi/sau servicii identice; b) este identică ori similară cu o marcă anterioară şi, din cauza identităţii ori similitudinii produselor şi/sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există riscul de confuzie pentru consumator, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară; c) este identică ori similară cu o marcă anterioară şi este solicitată spre înregistrare pentru produse şi/sau servicii care nu sînt similare cu cele pentru care marca anterioară este înregistrată, în cazul cînd marca anterioară se bucură de renume în Republica Moldova şi dacă utilizarea mărcii solicitate, fără un motiv justificat, ar aduce un profit nemeritat din caracterul distinctiv ori din renumele mărcii anterioare sau le-ar aduce atingere acestora.

(2) În sensul alin.(1), mărci anterioare sînt: a) mărcile a căror dată de depozit sau, după caz, de prioritate, în sensul art.34, este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii, ţinînd cont, după caz, de dreptul de prioritate, în sensul art.33 sau, după caz, în sensul art.35, invocat în sprijinul acestei mărci, şi care aparţin următoarelor categorii: 5 - mărci înregistrate în Republica Moldova; - înregistrări internaţionale care îşi extind efectele în Republica Moldova; b) cererile de înregistrare a mărcilor menţionate la lit.a), sub rezerva înregistrării acestora; c) mărcile care, la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, la data priorităţii invocate în sprijinul cererii în conformitate cu art.36, sînt recunoscute notorii în Republica Moldova în sensul art.6 bis din Convenţia de la Paris.

(3) O marcă este refuzată la înregistrare, de asemenea, în cazul cînd agentul sau reprezentantul celui care este titularul mărcii respective în una din ţările Uniunii solicită înregistrarea acesteia pe propriul său nume, fără autorizaţia titularului, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.

(4) O marcă este refuzată la înregistrare şi în cazul cînd: a) drepturile, decurgînd dintr-un semn folosit în circuitul comercial, au fost dobîndite pînă la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, pînă la data priorităţii invocate în sprijinul cererii, în cazul în care acest semn conferă proprietarului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare; b) aduce atingere unui drept anterior, altul decît cele menţionate la lit.a) din prezentul alineat şi la alin.(2), în special dreptului la nume, dreptului la imagine, unui drept de autor, dreptului la o indicaţie geografică sau la o denumire de origine protejată, la un desen sau la un model industrial protejat, unui alt drept de proprietate industrială protejat conform legii; c) aduce atingere unui drept anterior ce ţine de imaginea sau de numele unei personalităţi notorii în Republica Moldova.

(5) Nu poate fi refuzată înregistrarea unui semn în calitate de marcă, din motivele prevăzute la alin.(1) şi (4), în cazul în care titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior ori succesorul lui de drepturi, ori, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregistrarea semnului posterior, cu excepţia mărcilor identice solicitate pentru produse şi/sau servicii identice. (6) Natura produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii în nici un caz nu constituie un obstacol la înregistrarea acesteia. Instanţa de recurs, reiterează şi prevederile art. 21 din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, care stabileşte motivele absolute de nulitate a mărcilor.

Astfel, (1) marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă: a) marca a fost înregistrată contrar prevederilor art.7; 6 b) solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii. Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare.

La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj. (2) O marcă înregistrată contrar prevederilor art.7 alin. (1) lit. b), c) sau d) nu poate fi declarată nulă dacă, în urma utilizării, ea a dobîndit, după înregistrare, un caracter distinctiv pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată. (3) În cazul în care motivul nulităţii vizează numai o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor şi/sau serviciilor respective.

Totodată, Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a reitera prevederile art. 22 din Legea sus enunţată, care stabileşte motivele relative de nulitate.

Astfel, (1) marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, şi în cazul cînd: a) există o marcă anterioară menţionată la art.8 alin.(2) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(1) din articolul respectiv; b) există o marcă menţionată la art.8 alin.(3) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv; c) există un drept anterior menţionat la art.8 alin.(4) lit.a) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv; d) utilizarea mărcii poate fi interzisă în virtutea unui alt drept anterior, în special a dreptului la nume, dreptului la imagine, unui drept de autor, dreptului la o indicaţie geografică sau la o denumire de origine protejată, la un desen sau la un model industrial protejat, unui alt drept de proprietate industrială protejat conform legii; e) utilizarea mărcii poate aduce atingere unui drept anterior ce ţine de imaginea sau de numele unei personalităţi notorii în Republica Moldova.

(2) Marca nu poate fi declarată nulă dacă titularul unui drept menţionat la alin.(1) ori succesorul de drepturi al acestuia sau, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregistrarea acestei mărci pînă la depunerea cererii de anulare sau a cererii reconvenţionale. 7 (3) Titularul unuia din drepturile menţionate la alin.(1), care a cerut anterior anularea mărcii sau a depus o cerere reconvenţională într-o acţiune de apărare a drepturilor, nu poate depune o nouă cerere de anulare sau o nouă cerere reconvenţională bazată pe un alt drept dintre acestea, pe care ar fi putut să-l invoce în sprijinul primei cereri. (4) Dacă motivul nulităţii vizează numai o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor şi/sau serviciilor respective.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, în sensul respectării echităţii dintre normele de drept intern şi cele de drept internaţional, consideră oportun de a reitera prevederile art. 6 bis, din Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale, care statuiază expres că, 1) ţările uniunii se obligă, fie din oficiu dacă legislaţia ţării îngăduie, fie la cererea celui interesat, să refuze sau să invalideze înregistrarea şi să interzică folosirea unei mărci de fabrică sau de comerţ care constituie o reproducere, imitaţie sau traducere putînd crea confuzie, a unei mărci pe care autoritatea competentă a ţării de înregistrare sau de folosire o va considera că este notoriu cunoscută ca fiind deja marca unei persoane admise să beneficieze de prezenta convenţie şi ca fiind folosită pentru produse identice sau similare.

Se va proceda la fel atunci cînd partea esenţială a mărcii constituie o reproducere a unei astfel de mărci notoriu cunoscute, sau o imitaţie putînd fi confundată cu aceasta. 2) Un termen de cel puţin 5 ani de la data înregistrării va trebui acordat pentru a se cere radierea unei astfel de mărci. Ţările uniunii vor putea să prevadă un termen în care să fie cerută interzicerea folosirii. 3) Nici un termen nu va fi stabilit pentru depunerea cererilor de radiere sau de interzicere a folosirii mărcilor înregistrate sau folosite cu rea-credinţă. Instanţa de recurs, raportînd situaţia de fapt din prezenta speţă, la normele de drept material citate mai sus, menţionează că instanţa de judecată, nu au elucidat toate circumstanţele care ar duce la soluţionarea corectă a prezentului litigiu.

Astfel, acest fapt constituie o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, motiv din care pricina urmează a fi remisă la rejudecare în instant de apel. Instanţa de recurs, accentuiază faptul că, la rejudecarea pricinii, Curtea de Apel Chişinău urmează să stabilească notorietatea mărcii Companiei reclamante pe Teritoriul Republicii Moldova, care potrivit ei se aseamănă izbitor cu mărcile Combinatul de Vinuri „Cricova” S.A., mărci care reclamanta solicită să fie anulate. Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, reclamantul- recurent Compania „G.H.MUMM et CIE”, pe parcursul judecării pricinii în prima instanţă a efectuat un raport sociologic, potrivit căruia 88 % din persoanele intervievate au afirmat că ambalajele supuse examinării se aseamănă izbitor, raport 8 care este anexat la dosar.

Însă, prima instanţa nu a cercetat proba respectivă sub nici o formă. Totodată, de menţionat că, prima instanţă urma să se expună pe marginea gradului de confuzie ca urmare a raportului sociologic efectuat şi impactul acestuia asupra consumatorului. Colegiul judiciar afirmă că, la materialele dosarului este anexat un act eliberat de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, prin care structura internaţională îşi exprimă poziţia vis-a-vis de înregistrarea mărcii reclamantului, probă care nu a fost apreciată de prima instanţă (f.d. 161). Astfel, instanţa de recurs menţionează că, concluzia primei instanţe prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de Compania „G.H.MUMM et CIE”, poartă un caracter prematur, situaţia care atrage după sine încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil.

Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 373 alin. alin. (1) şi (5) C.P.C., instanţa de apel verifică în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi a obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel. În sprijinul normelor naţionale vin şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a instanţei de apel, nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul decalarat de reprezentantul Compania „G.H.MUMM 9 et CIE” – Ariadna Dodi, a casa integral hotărîrea Curţii de Apel şi a remite pricina la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarate de reprezentantul Compania „G.H.MUMM et CIE” – Ariadna Dodi. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania „G.H.MUMM et CIE” împotriva S.A.

„Combinatul de Vinuri Cricova” şi A.G.E.P.I. privind anularea mărcilor combinate, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecători /Semnătura/ Valentina Clevadî /Semnătura/ Tamara Chişca – Doneva /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 10