3ra-1563/13 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: A. Doga dosar nr.3ra-1563/2013 DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil,comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă : Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Ion Druţă, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Camera de Licenţiere în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Alb-Curat” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă c o n s t a t ă La 30 ianuarie 2012 Societatea cu Răspundere Limitată „Alb-Curat” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ, solicitînd anularea deciziei Camerei de Licenţiere, nr.4131 din 27.12.2011 privind recalcularea taxei de licenţă.

În motivarea acţiunii a indicat că, în motivarea recalculului efectuat al taxei de licenţă Camera de Licenţiere s-a axat pe prevederile Legii nr.42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, publicată în Monitorul Oficial, nr.46- 52/107 din 01.04.2011, deşi potrivit art. II- această lege fiind aplicată din 10 august 2010, adică pînă la data publicării actului legislativ în ordinea prevăzută de lege.

Prin încheierea din 27 februarie 2012, în temeiul art.121 CPC, a fost admisă cererea depusă de SRL „Alb-Curat” cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.II din Legea RM, nr.42 din 17.03.2011 „cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător”, în partea aplicării legii nominalizate din 10 august 2010. La 15 iunie 2012, ca urmare a examinării chestiunii abordate la Plenul Curţii Supreme de Justiţie, a fost sesizată Curtea Constituţională în temeiul art.art.135 alin.(l) lit. g) din Constituţie, 25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 alin.(l) lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.II din Legea nr.42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, referitoare la taxa de licenţă pentru întreţinerea cazinourilor, ridicată în dosarele nr.3-306/12, nr.3-311/12 şi nr.3-536/12 aflate pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

Autorul sesizărilor (Plenul Curţii Supreme de Justiţie) a pretins, în special, că prevederile art.II din Legea nr.42 din 17.03.2011 referitoare la punerea în aplicare a legii din data de 10 august 2010 contravin art.76 din Constituţie („Intrarea în vigoare a legii”) şi art.22 din Constituţie („Neretroactivitatea legii”).

Insă, prin Decizia nr.3 din 01 noiembrie 2012, Curtea Constituţională a sistat procesul asupra sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor sus- menţionate pe motiv că, în opinia Curţii, Curtea Supremă de Justiţie nu era competentă să ridice excepţia de neconstituţionalitate în speţă, deoarece „având în vedere faptul că obiectul acţiunii principale introduse în instanţa de judecată este constatarea neconstituţionalităţii unei dispoziţii din lege, excepţia de neconstituţionalitate a fost deturnată într-o veritabilă acţiune directă, pierzîndu-şi astfel natura sa de excepţie, concepută ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii. În sensul articolului 22 din Legea fundamentală, este neconstituţional ca printr-o normă legală să fie sancţionat un comportament manifestat anterior intrării în vigoare a acestei norme.

Or, nu se poate pretinde unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită anterioară intrării în vigoare a unei legi care reglementează sau modifică, pentru viitor, această conduită. Prin conţinutul articolului 22, Constituţia Republicii Moldova recunoaşte că principiul neretroactivităţii legilor nu este numai o cauză particulară, dar şi că acesta are o importanţă majoră. Legiuitorul a calificat acest principiu ca esenţial pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, statul avînd obligaţia de a asigura condiţiile necesare pentru realizarea acestora. Astfel, legea acţionează din momentul intrării în vigoare şi până este abrogată. Legea nu se aplică faptelor săvîrşite înainte de intrarea ei în vigoare, în principiu, legea dispune numai pentru prezent şi viitor nu şi pentru trecut, astfel încît este firesc să acţioneze numai după intrarea în vigoare; legea nu ultra activează, deci, ea nu îşi extinde acţiunea dincolo de ieşirea din vigoare.

Soluţionarea conflictului legilor în timp face necesară diferenţierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; această din urmă lege nu poate, fără a avea caracter retroactiv, să aducă atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum. Astfel, ori de cîte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s- au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

Legea nouă însă este aplicabilă tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Solicită reclamantul anularea deciziei Camerei de Licenţiere, nr.4131 din 27 decembrie 2011 privind recalcularea taxei de licenţă si, totodată a menţionat că actul administrativ contestat s-a emis ca urmare a executării unor prevederi legale ce vin în contradicţie cu art.6§1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptată la 04.11.1950, precum şi art.1 Acordului adiţional nr.1 la Convenţie. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă, fiind anulată integral decizia Camerei de Licenţiere nr.4131 din 27 decembrie 2011, prin care SRL „Alb-Curat” s-a obligat să achite suplimentar pentru 6 mese de joc o taxă în mărime de 720 000 lei.

La 21 februarie 2013 Camera de Licenţiere a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că prima instanţă la emiterea hotărîrii a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de instanţa de fond ca fiind stabilite, concluziile acesteia fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Materialele cauzei denotă că, prin deciziile Camerei de Licenţiere nr.4255 din 09 septembrie 2010 şi nr.4307 din 15 septembrie 2010, s-a dispus reperfectarea licenţei seria A MMII nr.035184 din 15 septembrie 2010, eliberată SRL „Alb-Curat” pentru genul de activitate în domeniul jocurilor de noroc : întreţinerea cazinoului „XO”. Ulterior, prin decizia Camerei de Licenţiere nr.4131 din 27 decembrie 2011, parvenită la SRL „Alb-Curat” la 02 ianuarie 2012, s-a dispus recalcularea taxei de licenţiere, indicată în deciziile Camerei de Licenţiere nr.4255 din 09 septembrie 2010 şi nr.4307 din 15 septembrie 2010, întreprinderea fiind obligată să achite suplimentar pentru 6 mese de joc o taxă în mărime totală de 720000 lei.

Decizie emisă întru executarea prevederilor art. II din Legea RM, nr.42 din 17.03.2011 „cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător”, în partea aplicării legii nominalizate din 10 august 2010. La 17 ianuarie 2012, SRL „Alb-Curat” a depus la Camera de Licenţiere o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei Camerei de Licenţiere nr.4129 din 27 decembrie 2011 privind recalcularea taxei de licenţă. Prin răspunsul nr.01/101 din 20 ianuarie 2012, Camera de Licenţiere a respins cererea prealabilă pe motiv că nu sînt temeiuri pentru anularea actului administrativ contestat.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiată concluzia primei instanţe, rezultată din interpretarea şi aplicarea incorectă a normelor de drept material şi procedural, fapt ce impune casarea hotărîrii pronunţate din următoarele considerente. Conform art. 76 din Constituţia Republicii Moldova, legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia. Conform art. 26 alin. (5) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, actele Curţii Constituţionale nu sînt supuse nici unei căi de atac, sînt definitive şi intră în vigoare la data adoptării.

La decizia Curţii, unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în ele. Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994, actele Curţii Constituţionale sînt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice. Curtea Constituţională conform dispoziţiilor legale este unica autoritate jurisdicţională constituţională, fiind independentă faţă de orice altă autoritate publică, iar competenţa sa nu poate fi contestată de nici o autoritate publică.

Astfel, conform deciziei Curţii Constituţionale nr.3 din 01 noiembrie 2012, de sistare a procesului asupra sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului II din Legea nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, actul normativ contestat a fost prezumat constituţional. Prin urmare, decizia prin care Curtea Constituţională, în exercitarea controlului concret, posterior, rezolvă, prin admitere, excepţia de neconstituţionalitate, este obligatorie şi produce efecte pentru toţi, dar nu numai între părţile litigiului, deşi este pronunţată în cadrul unui litigiu care există în faţa justiţiei între anumite părţi determinate.

Conform art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 5 din Legea nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, se supun reglementării prin licenţiere de către Camera de Licenţiere, activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor (cu excepţia monopolului de stat exercitat în condiţiile Legii nr.285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc), întreţinerea cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile sportive. Conform art. 18 alin. (2) din aceeaşi lege, taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.5), 6), 8) şi 39) se achită anual conform anexei nr.1 la prezenta lege.

Taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc se achită în termenele prevăzute la pct.3 din nota anexei nr.1 la prezenta lege. Reieşind din norma menţionată, instanţa de recurs menţionează că raportul juridic născut prin formularea de către SRL „Alb-Curat” a cererii de reperfectare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc, a produs efecte juridice sub imperiul Legii nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător. În această ipoteză Camera de Licenţiere, ca organ care pune în executare prevederile normative, este obligată să aplice legea care guvernează raportul juridic incident.

Or, dacă nu aplicăm Legea nr. 42 din 17 martie 2011, prin care a fost modificat pct.1 lit. e) din anexa la Legea nr.451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, stabilind taxa de licențiere unică pentru întreținerea cazinourilor, indiferent de cantitatea meselor de joc, care constituie 360 000 lei pentru fiecare masă de joc, atunci am fi în prezenţa unei sfidări atît a statului de drept, cît şi a autorităţii constituţionale. Conform pct. 6 alin.(2) a Hotărârii Guvernului nr. 779 din 27 noiembrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Camerei de Licenţiere şi efectivului-limită ale acesteia, una dintre funcţiile de bază ale autorităţii de licenţiere constă în asigurarea respectării legislaţiei în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător în limitele şi în conformitate cu prevederile legii şi ale prezentului Regulament.

Colegiul reţine că, prima instanţă incorect a stabilit faptul că, autoritatea de licenţiere, întru executarea Legii nr. 42 din 17 martie 2011 nu era în drept de a dispune recalcularea taxei de licenţă. Conform art. 4 din Constituţia Republicii Moldova, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.

Conform Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova, această prevedere comportă consecinţe juridice, presupunînd, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti, în limitele competenţelor ce le revin, sînt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internaţional în cazurile stabilite de legislaţie. Art. 4 alin. (2) din Constituţie vizează corelaţia dintre normele dreptului internaţional şi dispoziţiile constituţionale privind drepturile fundamentate ale omului, acordînd, în caz de neconcordanţă, prioritate prevederilor internaţionale.

Respectarea angajamentelor internaţionale de către Republica Moldova este prevăzută de art. 8 din Constituţie, potrivit căruia Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. Indică Curtea Constituţională în hotărîrea nr. 55 din 14 octombrie 1999, că în cazul în care între pactele şi tratatele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului şi legile interne ale ţării există neconcordanţe, organele de drept aplică normele dreptului internaţional. Dispoziţia constituţională despre prioritatea reglementărilor internaţionale privind drepturile omului are incidenţă asupra legilor şi asupra altor acte normative interne.

Această dispoziţie vizează toate legile, indiferent de data adoptării lor. De altfel, tratatele internaţionale au prioritate numai asupra legilor interne, dar nu şi asupra normelor constituţionale. Distinct de cele enunţate şi avînd în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, de către aceasta fiind eronat interpretate normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia contestată şi de a emite o nouă hotărîre, prin care a respinge ca neîntemeiată acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Alb-Curat” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră greşită concluzia primei instanţe, şi în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor ce guvernează raportul juridic în litigiu. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărîre prin care acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Alb-Curat” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ, se respinge.

În conformitate cu art. 444, art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, art.445 alin.(3), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Camera de Licenţiere. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Alb- Curat” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărîre prin care : Se respinge acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Alb-Curat” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac Ion Druţă Iurie Bejenaru Galina Stratulat