3ra-1120/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Popova dosarul nr.3ra-1120/13 DECIZIE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată “RENECO-EL”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată “RENECO-EL” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, prin care cererea a fost respinsă c o n s t a t ă : La 31 ianuarie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „RENECO-EL” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, a indicat, că desfășoară activitate de întreprinzător în domeniul jocurilor de noroc, întreținînd cazinoul „BroadwayVIP”.

Prin decizia Camerei de Licenţiere nr.4001 din 19 august 2010 s-a dispus eliberarea (prelungirea termenului de valabilitate) a licenţei seria AMMII nr.035396 din 19 august 2010. La 03 ianuarie 2012 în adresa SRL „RENECO-EL” a parvenit decizia Camerei de Licenţiere nr.4126 din 27 decembrie 2011, prin care a fost dispusă recalcularea taxei de licenţă indicată în decizia anterioară nr.4001 din 19 august 10 cu impunerea achitării suplimentare a sumei de 1 080 00 lei, drept temei invocîndu-se concluziile Curţii Constituţionale reflectate în Hotărîrea nr.5 din 18 februarie 2011 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.176 din 15.07.10 pentru modificarea şi completarea Legii nr.451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător , în vederea punerii în aplicare a prevederilor Legii nr.42 din 17.03.2001 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451 din 30.07.2001.

Consideră decizia Camerei de Licenţiere privind recalcularea taxei de licenţă nr.4126 din 27 decembrie 2011 ca neîntemeiată şi contrară legislaţiei în vigoare, practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale RM şi jurisprudenţii Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Întru anularea deciziei contestate indică că Legea nr.176 din 15.07.10 prin care au fost introduse modificări în Legea nr.451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, în special pct. 1 lit.e) din anexă potrivit cărora taxa pentru înreţinerea cazinourilor a fost stabilită pînă la 6 mese - 180000 lei pentru fiecare masă şi începînd cu a 7-a – 360000 lei pentru fiecare masă, a întrat în vigoare la 10 august 10, data publicării acestei în Monitorul Oficial.

Conform Hotărîrii Constituţionale nr.5 din 18 februarie 2011 a fost declarat neconstituţional pct. 1 lit.e) din anexa la Legea nr.451 din 30.07.2001 în redacţia Legii nr.176 din 15.07.10, hotărîrea care produce efect numai pe viitor în conformitate cu art.26 alin.(7) al Legii nr.317 din 13.12.1994 cu privire la Curtea Constituţională.

Parlamentul Republicii Moldova interpretînd eronat Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.5 din 18 februarie 2011, a adoptat Legea nr.42 din 17.03.2011 prin care a modificat pct.1 lit.e) din anexa la Legea nr.451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, stabilind taxa de licenţiere unică pentru întreţinerea cazinourilor, indiferent de cantitatea meselor de joc, care constituie 360000 lei pentru fiecare masă de joc, aplicînd această modificare legislativă cu efect retroactiv, din data de 10 august 10. Menţionează că aplicarea Legii nr.42 din 17.03.2011 (publicată în MO la 01.04.11) cu efect retroactiv contravine art.46 alin.(l) al Legii privind actele legislative, art.76 din Constituţie şi Hotărîrii Curţii Constituţionale a RM nr.32 din 29.10.1998 privind interpretarea art. 76 din Constituţie şi altor acte legislative în vigoare, prejudiciază şi încalcă grav principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.

Întru respectarea procedurii prealabile de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară prin cererea din 12 decembrie 2011 reclamantul a solicitat Camerei de Licenţiere anularea deciziei privind recalcularea taxei de licenţă nr.4126 din 27 decembrie 2011. Prin răspunsul nr.01/87 din 19 ianuarie 2012 s-a comunicat refuzul. Solicită, reclamantul anularea deciziei Camerei de Licenţiere nr.4126 din 27 decembrie 2011 cu privire la recalcularea taxei de licenţă. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 21 martie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată “RENECO-EL” a depus recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărîrea primei instanţe, deoarece au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond nu au fost elucidate pe deplin. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “RENECO-EL” neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Materialele cauzei denotă că, prin decizia Camerei de Licenţiere nr.4001 din 19 august 2010 s-a dispus eliberarea licenţei Societăţii cu Răspundere Limitată “RENECO- EL” pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc: întreţinerea cazinoului “Broadway”, pe termen de un an (f.d.15).

Prin hotărîrea Curţii Constituţionale nr.5 din 18 februarie 2011, a fost declarat drept neconstituțional pct.1 lit. e) din anexa Legii nr.451 din 30 iulie 2001 în redacția Legii nr.176 din 15 iulie 2010. La 17 martie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.42 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001, privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, prin care a modificat pct.1 lit. e) din anexa la Legea nr.451 din 30 iulie 2001, stabilind taxa de licențiere unică pentru întreținerea cazinourilor, indiferent de cantitatea meselor de joc, care constituie 360 000 lei pentru fiecare masă de joc, fiind publicată în Monitorul Oficial la 01 aprilie 2011. Iar punerea în aplicare a dispoziţiei prin care s-a revenit la taxele anterioare a fost stabilită începînd cu 10 august 2010, conform art. II din legea sus menţionată.

În vederea aplicării prevederilor Legii nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, la 27 decembrie 2011, Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 4126 privind recalcularea taxei de licenţă (fd. 8). Conform deciziei menţionate, Camera de Licenţiere a decis recalcularea taxei de licenţă, indicată în decizia nr. 4001 din 19 august 2010 privind eliberarea licenţei pentru activitatea de întreprinzător în domeniul jocurilor de noroc, fiind obligă Societatea cu Răspundere Limitată “RENECO-EL” să achite taxa recalculată pentru licenţă în sumă de 1 080 000 lei. La 11 ianuarie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată “RENECO-EL” a depus cerere prealabilă în adresa Camerei Înregistrării de Stat, solicitînd anularea deciziei privind recalcularea taxei de licenţă nr. 4126 din 27 decembrie 2011 (f.d.

9). Prin răspunsul nr. 01/87 din 19 ianuarie 2012, Camera Înregistrării de Stat a informat Societatea cu Răspundere Limitată “RENECO-EL” despre faptul că decizia privind recalcularea taxei de licenţă nr. 4126 din 27 decembrie 2011 a fost emisă ca urmare a hotărîrii Curţii Constituţionale nr.5 din 18 februarie 2011 şi în vederea punerii în aplicare a prevederilor Legii nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (f.d. 7). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiată concluzia primei instanţe, rezultată din interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural, fapt ce impune menţinerea hotărîrii pronunţate din următoarele considerente.

Conform art. 76 din Constituţia Republicii Moldova, legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia. Conform art. 26 alin. (5) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, actele Curţii Constituţionale nu sînt supuse nici unei căi de atac, sînt definitive şi intră în vigoare la data adoptării. La decizia Curţii, unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în ele. Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994, actele Curţii Constituţionale sînt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice.

Curtea Constituţională conform dispoziţiilor legale este unica autoritate jurisdicţională constituţională, fiind independentă faţă de orice altă autoritate publică, iar competenţa sa nu poate fi contestată de nici o autoritate publică. Astfel, conform deciziei Curţii Constituţionale nr.3 din 01 noiembrie 2012, de sistare a procesului asupra sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului II din Legea nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, actul normativ contestat a fost prezumat constituţional.

Prin urmare, decizia prin care Curtea Constituţională, în exercitarea controlului concret, posterior, rezolvă, prin admitere, excepţia de neconstituţionalitate, este obligatorie şi produce efecte pentru toţi, dar nu numai între părţile litigiului, deşi este pronunţată în cadrul unui litigiu care există în faţa justiţiei între anumite părţi determinate. Conform art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 5 din Legea nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, se supun reglementării prin licenţiere de către Camera de Licenţiere, activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor (cu excepţia monopolului de stat exercitat în condiţiile Legii nr.285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc), întreţinerea cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile sportive.

Conform art. 18 alin. (2) din aceeaşi lege, taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.5), 6), 8) şi 39) se achită anual conform anexei nr.1 la prezenta lege. Taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc se achită în termenele prevăzute la pct.3 din nota anexei nr.1 la prezenta lege.

Reieşind din norma menţionată, instanţa de recurs menţionează că raportul juridic născut prin formularea de către Societatea cu Răspundere Limitată “RENECO-EL” a cererii de acordare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc pe un termen de 1 an, a produs efecte juridice sub imperiul Legii nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător În această ipoteză Camera de Licenţiere, ca organ care pune în executare prevederile normative, este obligată să aplice legea care guvernează raportul juridic incident.

Or, dacă nu aplicăm Legea nr. 42 din 17 martie 2011, prin care a fost modificat pct.1 lit. e) din anexa la Legea nr.451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, stabilind taxa de licențiere unică pentru întreținerea cazinourilor, indiferent de cantitatea meselor de joc, care constituie 360 000 lei pentru fiecare masă de joc, atunci am fi în prezenţa unei sfidări atît a statului de drept, cît şi a autorităţii constituţionale. Conform pct. 6 alin.(2) a Hotărârii Guvernului nr. 779 din 27 noiembrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Camerei de Licenţiere şi efectivului-limită ale acesteia, una dintre funcţiile de bază ale autorităţii de licenţiere constă în asigurarea respectării legislaţiei în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător în limitele şi în conformitate cu prevederile legii şi ale prezentului Regulament.

Colegiul reţine că, prima instanţă corect a stabilit faptul că, autoritatea de licenţiere, întru executarea Legii nr. 42 din 17 martie 2011 a fost obligată să dispună recalcularea taxei de licenţă cu emiterea deciziei nr. 4126 din 27 decembrie 2011. Conform art. 4 din Constituţia Republicii Moldova, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.

Conform Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova, această prevedere comportă consecinţe juridice, presupunînd, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti, în limitele competenţelor ce le revin, sînt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internaţional în cazurile stabilite de legislaţie. Art. 4 alin. (2) din Constituţie vizează corelaţia dintre normele dreptului internaţional şi dispoziţiile constituţionale privind drepturile fundamentate ale omului, acordînd, în caz de neconcordanţă, prioritate prevederilor internaţionale.

Respectarea angajamentelor internaţionale de către Republica Moldova este prevăzută de art. 8 din Constituţie, potrivit căruia Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. Indică Curtea Constituţională în hotărârea nr. 55 din 14 octombrie 1999, că în cazul în care între pactele şi tratatele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului şi legile interne ale ţării există neconcordanţe, organele de drept aplică normele dreptului internaţional. Dispoziţia constituţională despre prioritatea reglementărilor internaţionale privind drepturile omului are incidenţă asupra legilor şi asupra altor acte normative interne.

Această dispoziţie vizează toate legile, indiferent de data adoptării lor. De altfel, tratatele internaţionale au prioritate numai asupra legilor interne, dar nu şi asupra normelor constituţionale. Referitor la argumentul cu privire la nerespectarea principiului neretroactivităţii, aceasta nu poate fi reţinut, deoarece normele legale supuse criticii au trecut controlul de constituţionalitate, rezultat cu emiterea deciziei Curţii Constituţionale nr. 3 din 01 noiembrie 2012. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite corect de prima instanţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată “RENECO- EL”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată “RENECO- EL” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrative. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat