3ra-1121/13 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1121/13 prima instanţă: L. Popova DECIZIE 26 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 05 iunie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” a indicat, că desfășoară activitate de întreprinzător în domeniul jocurilor de noroc, întreținând cazinoul „BroadwayVIP”. La 03 ianuarie 2012, reclamantul a recepționat scrisoarea nr. 01/1879 şi decizia Camerei de Licențiere nr.4127 din 27 decembrie 2011, prin care ultima a recalculat taxa de licență indicată în decizia nr.5145 din 17 ianuarie 2010 privind eliberarea licenței seria AMMII nr.036046 din 18 noiembrie 2010, obligând 1 Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” să achite suplimentar la suma depusă anterior, plata în mărime de 136 110 lei.

La 12 ianuarie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” a înaintat cerere prealabilă în adresa Camerei de Licenţiere, prin care a solicitat anularea deciziei privind recalcularea taxei de licenţă nr. 4127 din 27 decembrie 2011. Prin răspunsul Camerei de Licenţiere din 20 ianuarie 2012 a fost ignorată cerinţa solicitantului, informând totodată Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” să achite taxa de licenţă recalculată în mărime de 136110 lei. Consideră, reclamantul, că decizia Camerei de Licențiere nr.4127 din 27 decembrie 2011 privind recalcularea taxei de licență este neîntemeiată și contrară legislației în vigoare, practicii jurisdicționale a Curții Constituționale a Republicii Moldova și jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Susţine reclamantul, că Legea nr.176 din 15 iulie 2010, prin care au fost introduse modificări în Legea nr.451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, în special pct.1 lit. e) din anexă, potrivit cărora taxa pentru întreținerea cazinourilor a fost stabilită: până la 6 mese – 180 000 lei pentru fiecare masă, iar începând cu a 7 masă – 360 000lei pentru fiecare masă, a intrat în vigoare la 10 august 2010. Potrivit Hotărârii Curţii Constituționale nr.5 din 18 februarie 2011, a fost declarat neconstituțional pct.1 lit. e) din anexa la Legea nr.451 din 30 iulie 2001, în redacția Legii nr.176 din 15 iulie 2010, hotărâre care produce efecte juridice numai pe viitor , în conformitate cu art.26 alin.(7) al Legii nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională.

Parlamentul Republicii Moldova, punând în aplicare Hotărârea Curții Constituționale nr.5 din 18 februarie 2011, a adoptat Legea nr.42 din 17 martie 2011 prin care a modificat pct.1 lit. e) din anexa la Legea nr.451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, stabilind taxa de licențiere unică pentru întreținerea cazinourilor, indiferent de cantitatea meselor de joc, care constituie 360 000 lei pentru fiecare masă de joc. Astfel, această modificare legislativă a fost aplicată cu efect retroactiv din 10 august 2010. Aplicarea Legii nr.42 din 17 martie 2011cu efect retroactiv contravine art.46 alin.(1) al Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001, privind actele legislative, art.76 din Constituție și Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova nr.32 din 29 octombrie 1998 privind interpretarea art. 76 din Constituție și altor acte legislative în vigoare.

Solicită, Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” anularea deciziei Camerei de Licenţiere privind recalcularea taxei de licenţă nr. 4127 din 27 decembrie 2011. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. 2 La 25 martie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” a depus recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” să fie admisă. De asemenea a cerut ca la examinarea litigiului şi a recursului, instanţa supremă să aplice direct Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa CEDO.

Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect”, în motivarea recursului a indicat că instanţa de judecată a emis o hotărâre bazată pe aprecierea eronată a circumstanţelor pricinii şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi procedural. La 12 aprilie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Camerei de Licenţiere cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 03 mai 2013, Camera de Licenţiere a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” cu menţinerea fără modificări a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din actele pricinii s-a constatat că prin decizia nr. 5145 din 17 noiembrie 2010, Camera de Licenţiere a decis să elibereze Societăţii cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” licenţa pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc pe un termen de 1 an, în temeiul Legii nr.176 din 15 iulie 2010, cu privire la modificarea pct.1 lit. e) din Anexa la Legea nr.451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, fiind stabilită taxa de 540 000 lei pentru 3 mese de joc, (f.d.8).

Prin hotărârea Curţii Constituţionale nr.5 din 18 februarie 2011, a fost declarat drept neconstituțional pct.1 lit. e) din anexa Legii nr.451 din 30 iulie 2001 în redacția Legii nr.176 din 15 iulie 2010. La 17 martie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.42 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001, privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, prin care a modificat pct.1 lit. e) din anexa la Legea nr.451 din 30 iulie 2001, stabilind taxa de licențiere unică pentru întreținerea cazinourilor, indiferent de cantitatea meselor de joc, care constituie 360 000 lei pentru fiecare masă de joc, fiind publicată în Monitorul Oficial la 01 aprilie 2011. Iar punerea în aplicare a dispoziţiei prin care s-a revenit 3 la taxele anterioare a fost stabilită începând cu 10 august 2010, conform art. II din legea sus menţionată.

Urmare a hotărârii Curţii Constituţionale nr.5 din 18 februarie 2011 şi în vederea punerii în aplicare a prevederilor Legii nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, la 27 decembrie 2011, Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 4127 privind recalcularea taxei de licenţă (fd. 11). Potrivit deciziei enunţate mai sus, Camera de Licenţiere a decis recalcularea taxei de licenţă, indicată în decizia nr. 4127 din 27 noiembrie 2010 privind eliberarea licenţei seria AMMII nr. 036046 din 18 noiembrie 2010 pentru activitatea de întreprinzător în domeniul jocurilor de noroc, fiind obligă Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” să achite taxa recalculată pentru licenţă în sumă de 136 110 lei (f.d.

11). La 12 ianuarie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” a depus cerere prealabilă în adresa Camerei Înregistrării de Stat, solicitând anularea deciziei privind recalcularea taxei de licenţă nr. 4127 din 27 decembrie 2011 (f.d. 13). Prin răspunsul nr. 01/104 din 20 ianuarie 2012, Camera Înregistrării de Stat a informat Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” despre faptul că decizia privind recalcularea taxei de licenţă nr. 4127 din 27 decembrie 2011 a fost emisă ca urmare a hotărârii Curţii Constituţionale nr.5 din 18 februarie 2011 şi în vederea punerii în aplicare a prevederilor Legii nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (f.d.

12). La 05 iunie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ. Fiind investită cu examinarea prezentei pricini, prima instanţă prin hotărârea din 04 februarie 2013 a respins acţiunea ca neîntemeiată. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de judecată întemeiate, rezultate din interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural, fapt care impune menţinerea hotărârii pronunţate din următoarele considerente. Conform art. 76 din Constituţia Republicii Moldova, legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.

Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia. Conform art. 26 alin. (5) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, actele Curţii Constituţionale nu sînt supuse nici unei căi de atac, sînt definitive şi intră în vigoare la data adoptării. La decizia Curţii, unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în ele. 4 Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994, actele Curţii Constituţionale sînt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice. În temeiul normelor citate, Curtea Constituţională conform dispoziţiilor legale este unica autoritate jursidicţională constituţională, fiind independentă faţă de orice altă autoritate publică, iar competenţa sa nu poate fi contestată de nici o autoritate publică.

În această ordine de idei, conform deciziei Curţii Constituţionale nr.3 din 01 noiembrie 2012, de sistare a procesului asupra sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului II din Legea nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, actul normativ contestat a fost prezumat constituţional. Astfel, decizia prin care Curtea Constituţională, în exercitarea controlului concret, posterior, rezolvă, prin admitere, excepţia de neconstituţionalitate, este obligatorie şi produce efecte pentru toţi, dar nu numai între părţile litigiului, deşi este pronunţată în cadrul unui litigiu care există în faţa justiţiei între anumite părţi determinate.

Conform art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 5 din Legea nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, se supun reglementării prin licenţiere de către Camera de Licenţiere, activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor (cu excepţia monopolului de stat exercitat în condiţiile Legii nr.285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc), întreţinerea cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile sportive. Conform art. 18 alin. (2) din aceeaşi lege, taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.5), 6), 8) şi 39) se achită anual conform anexei nr.1 la prezenta lege.

Taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc se achită în termenele prevăzute la pct.3 din nota anexei nr.1 la prezenta lege. Prin prisma normei citate, instanţa de recurs menţionează că raportul juridic născut prin formularea de către Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” a cererii de acordare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc pe un termen de 1 an, a produs efecte juridice sub imperiul Legii nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător În această ipoteză Camera de Licenţiere, ca organ care pune în executare prevederile normative, este obligată să aplice legea care guvernează raportul juridic incident.

Or, dacă nu aplicăm Legea nr. 42 din 17 martie 2011, prin care a fost modificat pct.1 lit. e) din anexa la Legea nr.451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, stabilind taxa de licențiere unică pentru întreținerea cazinourilor, indiferent de cantitatea meselor de 5 joc, care constituie 360 000 lei pentru fiecare masă de joc, atunci am fi în prezenţa unei sfidări atît a statului de drept, cît şi a autorităţii constituţionale. Conform pct. 6 alin.(2) a Hotărârii Guvernului nr. 779 din 27 noiembrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Camerei de Licenţiere şi efectivului-limită ale acesteia, una dintre funcţiile de bază ale autorităţii de licenţiere constă în asigurarea respectării legislaţiei în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător în limitele şi în conformitate cu prevederile legii şi ale prezentului Regulament.

Astfel, prima instanţă corect a stabilit faptul că, autoritatea de licenţiere, întru executarea Legii nr. 42 din 17 martie 2011 a fost obligată să dispună recalcularea taxei de licenţă cu emiterea deciziei nr. 4127 din 27 decembrie 2011. Prin urmare, nu pot fi reţinute criticile recurentului referitoare la încãlcarea dreptului de proprietate prin neaplicarea practicii CEDO şi a prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, din următoarele considerente. Conform art. 4 din Constituţia Republicii Moldova, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale. Potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova, această prevedere comportă consecinţe juridice, presupunând, mai întâi, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti, în limitele competenţelor ce le revin, sânt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internaţional în cazurile stabilite de legislaţie. Iar art. 4 alin. (2) din Constituţie vizează corelaţia dintre normele dreptului internaţional şi dispoziţiile constituţionale privind drepturile fundamentate ale omului, acordând, în caz de neconcordanţă, prioritate prevederilor internaţionale.

Respectarea angajamentelor internaţionale de către Republica Moldova este prevăzută de art. 8 din Constituţie, potrivit căruia Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să- şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. Indică Curtea Constituţională în hotărârea nr. 55 din 14 octombrie 1999, că în cazul în care între pactele şi tratatele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului şi legile interne ale ţării există neconcordanţe, organele de drept aplică normele dreptului internaţional. Dispoziţia constituţională despre prioritatea reglementărilor internaţionale privind drepturile omului are incidenţă asupra legilor şi asupra altor acte normative interne.

Această dispoziţie vizează toate legile, indiferent de data 6 adoptării lor. De altfel, tratatele internaţionale au prioritate numai asupra legilor interne, dar nu şi asupra normelor constituţionale. Cât priveşte pretinsa nerespectare a principiului neretroactivităţii, nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece normele legale criticate au trecut controlul de constituţionalitate, rezultat cu emiterea deciziei Curţii Constituţionale nr. 3 din 01 noiembrie 2012. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite corect de prima instanţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul, cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect”. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „E & A Proiect” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 7