3r-196/14 — Anularea parţială a actului administrativ

prima instanţă: L. Caraianu dosar nr. 3r-196/14 instanţa de apel: A. Curdov, E. Lazareva, E. Dimina DECIZIE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de către Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga, în pricina civilă la cererea formulată de către Asociaţia Patronală a Businessului Distractiv împotriva Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga cu privire la anularea parţială a actului administrativ, împotriva încheierii Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, prin care a fost restituit apelul declarat de către Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga împotriva hotărîrii Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 02 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La 17 aprilie 2013, reclamanta Asociaţia Patronală a Businessului Distractiv s-a adresat la instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga cu privire la anularea parţială a Anexei nr. 1 la Decizia Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga nr. XXVII/7 „privind aprobarea listei şi tarifelor taxelor locale pe teritoriul oraşului Ceadîr-Lunga pentru anul 2013 din 26 decembrie 2012”, în partea stabilirii tarifului taxei locale pentru amplasarea cazinourilor, sălilor de „jocuri de noroc” în mărime de 110 000 lei anual.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că la data de 26 decembrie 2012, Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga a adoptat decizia nr. XXVII/7 „privind aprobarea listei şi tarifelor taxelor locale pe teritoriul oraşului Ceadîr-Lunga pentru anul 2013”. În conformitate cu Anexa nr. 1, tariful taxei locale pentru amplasarea cazinourilor, sălilor de „jocuri de noroc” constituie 110 000 lei anual. Reclamanta Asociaţia Patronală a Businessului Distractiv consideră ilegală decizia Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga, din următoarele considerente. Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga a admis interpretarea incorectă şi aplicarea modificărilor, operate în Codul Fiscal a Republicii Moldova, în temeiul Legii RM nr. 48 din 26 martie 2011, ce deja la momentul de azi atrage după sine încălcarea principiului de stabilitate a raporturilor de drept în domeniul impozitării, garantat de art. 6 alin. (8) pct. d) Cod fiscal.

1 În consecinţă, prin art. XII alin. 18-24 a legii sus-indicate au fost operate modificări în prevederile art. 288-297 Titlului VII Cod fiscal „Taxele locale”. Din conţinutul inovaţiilor, introduse în legislaţie, rezultă, că Parlamentul Republicii Moldova s-a privat de împuternicirea privind stabilirea centralizată a tarifelor maxime la taxele locale, predînd autorităţii locale dreptul acesta. Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga a depăşit limitele reglementării admisibile în domeniul activităţii de întreprinzător, deoarece n-a asigurat analiza consecinţelor de majorare a taxelor locale, încălcînd principiul constituţional privind faptul că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscal (art. 58 alin. (2) din Constituţia RM).

Prin urmare, este creată situaţia, în care agenţii economici, care desfăşoară activitatea sa pe teritoriul respectiv, sînt lipsiţi de stabilitate, neavînd posibilitatea de a prognoza cheltuielile sale de impozitare. Astfel, prevederile sus-indicate a actului administrativ sînt adoptate cu încălcarea procedurii şi urmează să fie anulate în baza art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. La data de 20 februarie 2013 în adresa Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga a fost expediată cererea prealabilă, care a fost respinsă prin decizia din 15 martie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 02 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă integral.

S-a anulat parţial Anexa nr. 1 la Decizia Consiliului orăşenesc Ceadîr- Lunga nr. XXVII/7 „privind aprobarea listei şi tarifelor a taxelor locale pe teritoriul oraşului Ceadîr-Lunga pentru anul 2013 din 26 decembrie 2012”, în partea stabilirii tarifului a taxei locale pentru amplasarea cazinourilor, sălilor de „jocuri de noroc” în mărime de 110 000 lei anual. La data de 01 noiembrie 2013, reprezentantul Culev Anatolie în interesele Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 02 octombrie 2013, solicitînd admiterea apelului, obligîndu-se totodată să prezinte motivele extinse după primirea hotărîrii motivate.

Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 09 decembrie 2013 nu s-a dat curs cererii de apel declarate de reprezentantul Culev Anatlie în interesele Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga, fiindu-i acordat apelantului un termen de 15 zile de la momentul primirii prezentei încheieri, pentru a prezenta cererea de apel în corespundere cu art. 365 CPC, adică cu expunerea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi cu prezentarea probelor invocate în susţinerea apelului. La data de 30 decembrie 2013, Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga a depus în instanţa de judecată o cerere de apel motivată.

Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014 s-au restituit ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită - cererea de apel din 01 noiembrie 2013 depusă de reprezentantul Culev Anatolie în interesele Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga, precum şi cererea de apel din 02 ianuarie 2014 depusă din numele preşedintelui Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga, dar nesemnată. 2 În dezacord cu încheierea sus-enunţată, Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga, la data de 21 mai 2014 a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, în acelaşi complet de judecată. În motivarea recursului, recurentul a indicat că, instanţa de apel a adoptat încheierea, cu încălcarea normelor de drept procedural.

În acest context, a invocat despre concluzia neîntemeiată a instanţei de apel privind restituirea ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită a apelului declarat de reprezentantul Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga – Culev Anatolie. Or, în cadrul examinării pricinii, prima instanţă a admis participarea reprezentantului Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga – Culev Anatolie, acesta din urmă fiind audiat în şedinţa judecătorească. Iar, în final, instanţa de fond a emis şi hotărîre în pricina respectivă. Mai mult decît atît, la materialele cauzei sunt anexate procura eliberată de Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga – reprezentantului Culev Anatolie, fiind valabilă pînă la data de 18 martie 2014, precum şi decizia Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga în acest sens.

Recurentul a mai menţionat că instanţa de apel a examinat chestiunea privind restituirea cererii de apel înaintată de Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga, în lipsa acestuia, deşi a fost expediată prin fax o cerere de amînare a şedinţei judecătoreşti fixate pe data de la data de 23 aprilie 2014, ora 13.30. Examinînd recursul declarat împotriva încheierii date în instanţa de apel în raport cu materialele cauzei, Colegiul conchide că recursul declarat de către Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga este declarat în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Conform prevederilor art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În conformitate cu prevederile art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

Materialele pricinii denotă că copia încheierii redactate a Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, a fost expediată în adresa părților inclusiv în adresa Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga la data de 30 aprilie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire, (f.d.133). 3 De altfel, din avizul de recepție ce se conține în înscrisurile cauzei rezultă că Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga a recepţionat copia încheierii menţionate la data de 05 mai 2014, fapt consemnat şi în cererea de recurs de însăşi recurent, (f.d.134). Cu toate acestea, Colegiul constată cu certitudine că cererea de recurs a fost depusă de către Consiliul orăşenesc Ceadîr-Lunga doar la data de 21 mai 2014, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 425 CPC, (f.d.138-140).

În acest context, instanţa de recurs relevă că recurentul urma să respecte termenul de 15 zile de depunere a recursului, termen prevăzut de art. 425 CPC. Totodată, recurentul nu a solicitat repunerea în termen în condiţiile prevederilor art. 116 CPC. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

4 Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Consiliul raional Ceadîr-Lunga. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5