2ra-3511/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru

prima instanţă: S. Uzun dosarul nr. 2ra-3511/13 instanţa de apel: G. Vavrin, V. Movilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat „Acvacultura-Moldova”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Delesco împotriva Întreprinderii de Stat „Acvacultura-Moldova”, intervenientul accesoriu directorul filialei din Taraclia a Întreprinderii de Stat „Acvacultura-Moldova”, Stepan Moldovan cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi a indemnizaţiei pentru concediul medical şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 11 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Mihail Delesco, casată parţial hotărârea Judecătoriei Taraclia din 19 octombrie 2012 şi emisă în această parte o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii, iar în rest hotărârea a fost menţinută, c o n s t a t ă: La 31 mai 2011, Mihail Delesco a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Acvacultura-Moldova” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin ordinul pârâtului nr. 5 din 22 februarie 2011 a fost angajat în calitate de inginer-hidrotehnic la filiala din Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova”, iar la 28 februarie 2011, directorul filialei, Stepan Moldovan i-a făcut cunoştinţă cu ordinul menţionat. Menţionează că în aceeaşi zi, el a depus o cerere cu privire la acordarea concediului anual de odihnă începând cu 01 martie 2011 şi personal a înmînat-o directorului filialei în prezenţa unui martor. Susţine că la sfîrşitul zilei, el a intrat în contabilitate şi întrebând cîte zile i se cuvin pentru concediu, contabilul i-a răspuns că 28 de zile calendaristice.

Afirmă că începând cu 01 martie 2011, el s-a aflat în concediu conform cererii depuse, iar la 11 aprilie 2011, revenind la lucru, a transmis contabilei N. Pitel certificatul medical, însă la 14 aprilie 2011, directorul Stepan Moldovan l-a informat că a fost concediat începând cu 14 aprilie 2011, din motivul lipsei nemotivate de la lucru şi pierderii încrederii angajatorului. Consideră că el a fost concediat ilegal. Prin urmare, solicită anularea ordinului directorului filialei din Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova” nr. 31-k din 14 aprilie 2011, restabilirea sa în funcţia anterior deţinută, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 06 octombrie 2011 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost anulat ordinul directorului filialei din Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova” nr. 31-k din 14 aprilie 2011 în partea concedierii lui Mihail Delesco în baza art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 februarie 2012 au fost admise apelurile declarate de către Mihail Delesco şi reprezentantul acestuia, Ion Cerga, a fost casată integral hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în primă instanţă, în alt complet de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 01 iunie 2012 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu directorul filialei din Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova”, Stepan Moldovan.

Mihail Delesco a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat încasarea de la pârâtă a salariului pentru ziua de 13 aprilie 2011, reieşind salariul său de funcţie în sumă de 3200 lei lunar şi a indemnizaţiei pentru concediul medical în perioada 28 martie 2011 – 08 aprilie 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 19 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost anulat ordinul directorului filialei din Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova” nr. 31-k din 14 aprilie 2011 în partea concedierii lui Mihail Delesco în baza art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 11 iunie 2013 a fost admis apelul declarat de către Mihail Delesco, casată hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor cu privire la anularea ordinului de concediere în baza art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi a indemnizaţiei pentru concediul medical şi repararea prejudiciului moral şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial.

A fost anulat ordinul directorului filialei din Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova” nr. 31-k din 14 aprilie 2011 privind concedierea lui Mihail Delesco în baza art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, a fost restabilit Mihail Delesco în funcţia de inginer hidrotehnic la filiala din Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova”, începând cu 14 aprilie 2011 şi a fost încasat de la ÎS „Acvacultura-Moldova” în beneficiul lui Mihail Delesco salariul pentru absenţa forţată de la lucru în perioada 14 aprilie 2011-11 iunie 2013 în sumă de 82800 lei şi suma de 3200 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3200 lei. A fost obligată ÎS „Acvacultura-Moldova” să calculeze şi să achite lui Mihail Delesco indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă pe perioada 28 martie 2011-08 aprilie 2011. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

La 15 august 2013, în termenul prevăzut de lege, ÎS „Acvacultura- Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurenta ÎS „Acvacultura-Moldova”, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, concluziile instanţei de apel, expuse în decizie, sunt în contradicţie cu circumstanţele şi au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material şi normele de drept procedural Prin referinţa depusă la 08 octombrie 2013 Mihail Delesco a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Acvacultura-Moldova” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Întreprinderii de Stat „Acvacultura-Moldova” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Întreprinderii de Stat „Acvacultura-Moldova” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi