- Dosarul nr.
- 2ra-2833/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 23 octombrie 2013
- Părțile
- Panţîr Anatolie vs SRL Agrobaraboieni
- Pe scurt
- Obligaţia angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci. Compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică
2ra-2833/13 — Încasarea salariului şi a plăţilor restante
prima instanţă: O. Banari dosarul nr. 2ra-2833/13 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, V. Harmaniuc DECIZIE 23 octombrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinând recursurile declarate de către Panţîr Anatolii şi Societatea cu răspundere limitată „Agrobaraboieni”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Panţîr Anatolii împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Agrobaraboieni” cu privire la încasarea salariului şi a plăţilor restante, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013 prin care au fost respinse apelurile declarate de către Panţîr Anatolii şi Societatea cu răspundere limitată „Agrobaraboieni” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 11 februarie 2013, c o n s t a t ă: La 29 august 2012 Panţîr Anatolii a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Agrobaraboieni” cu privire la încasarea salariului şi a plăţilor restante.
În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că din anul 1984 a început să activeze în funcţia de economist-şef la colhozul „Maiac” situat în s. Baraboi, r. Donduşeni, conform procesului-verbal nr. 3 din 17 ianuarie 1996 transformat în AGŢ „Baraboi” şi ulterior, conform procesului-verbal nr. 3 din 18 martie 2000 – în SRL „Agrobaraboieni”, specialiştii angajaţi anterior continuându-şi activitatea la societatea respectivă formată, având salariul conform statelor de personal existente. Menţionează reclamantul că specificul activităţii întreprinderii agricole a cauzat stabilirea practicii de achitare a salariului la finele fiecărui an calendaristic. În anul 2009 a avut un salariu de 2 800 lei lunar, însă la finele anului 2010 i-a fost achitat salariul calculat pentru perioada anului calendaristic 2010 micşorat neîntemeiat până la suma de 2 000 lei lunar, astfel nefiindu-i plătită suma restantă de 8 000 lei.
Pretinde reclamantul că în afara încălcărilor respective privind plata necorespunzătoare a salariului, pârâtul-angajator pentru anul 2011 şi primele şase luni ale anului 2012 nu i-a achitat deloc plăţile salariale, suma salariului neplătit pentru această perioadă ridicându-se la 44 800 lei, iar pentru 14 ani de muncă nu i-a calculat şi achitat concedialele în sumă de 20 000 lei, dânsul nebeneficiind efectiv de concediul de odihnă anual. 1 În vederea restabilirii dreptului său garantat la salariu, s-a adresat cu plângere Inspectoratului teritorial de muncă Edineţ, care în procesul-verbal de control nr. IM 014301 din 05 iunie 2012 şi în scrisoarea de răspuns nr. 07 din 07 iunie 2012 a recunoscut expres încălcarea drepturilor la muncă ale reclamantului prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) Codul Muncii.
Dat fiind faptul că pârâta SRL „Agrobaraboieni” în mod continuu ignorează constatările inspectoratului de muncă şi refuză expres să-i calculeze şi să-i achite salariul în volumul deplin şi concedialele pentru 14 ani de muncă, reclamantul şi-a pierdut speranţa soluţionării litigiului iscat pe cale extrajudiciară. Solicită reclamantul Panţîr Anatolii încasarea de la pârâtul-angajator SRL „Agrobaraboieni” a salariului restant pentru anii 2010, 2011 şi 2012 (01 ianuarie – 30 iunie) în sumă de 52 800 lei, a concedialelor pentru 14 ani de muncă în sumă de 20 000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul şi-a majorat pretenţiile, solicitând suplimentar încasarea salariului pentru perioada 01 iulie 2012 – 21 decembrie 2012 în sumă de 16 800 lei şi a prejudiciului cauzat prin reţinerea salariului şi a indemnizaţiei de concediu în sumă de 7 787,20 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 11 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la SRL „Agrobaraboieni” în beneficiul lui Panţîr Anatolii salariul neplătit în sumă de 10 400 lei, prejudiciul cauzat prin neplata salariului în sumă de 7 751,20 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 5 500 lei, în rest pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate, în beneficiul statului de la SRL „Agrobaraboieni” fiind încasată taxa de stat în sumă de 544,50 lei.
Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Panţîr Anatolii şi SRL „Agrobaraboieni”, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 11 februarie 2013. La 19 iunie 2013, în termenul prevăzut de lege, Panţîr Anatolii a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, şi emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acţiunii înaintate. Recurentul Panţîr Anatolii în motivarea recursului a indicat că instanţele de judecată ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, precum şi au apreciat arbitrar probele prezente la materialele pricinii.
La 02 august 2013 şi SRL „Agrobaraboieni” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărâri noi de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată. Recurenta SRL „Agrobaraboieni” în motivarea recursului a invocat că instanţa de fond şi de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele prezente la dosar atestă faptul că copia hotărârii redactate a Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013 a fost expediată în adresa recurenţilor la 04 iunie 2013. 2 În circumstanţele relevate, recursul declarat de către SRL „Agrobaraboieni” se consideră a fi depus în termen.
La 16 iulie 2013 în adresa SRL „Agrobaraboieni” a fost expediată copia recursului declarat de către Panţîr Anatolii cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 13 august 2013 în adresa lui Panţîr Anatolii a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Agrobaraboieni” cu aceeaşi înştiinţare despre necesitatea depunerii referinţei. La 09 septembrie 2013 Panţîr Anatolii a depus referinţă la recursul declarat de către SRL „Agrobaraboieni”, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. SRL „Agrobaraboieni” nu şi-a valorificat dreptul procedural consacrat şi nu a depus referinţă la recursul declarat de către Panţîr Anatolii.
În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursurile declarate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Panţîr Anatolii neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de către SRL „Agrobaraboieni” întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea parţială a decizie instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judeca recursul, este in drept să admită recursul şi să caseze parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.
Conform art. 9 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, salariatul are dreptul la încheierea, modificarea, suspendarea şi desfacerea contractului individual de muncă, în modul stabilit de prezentul cod. Potrivit art. 68 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) al aceluiaşi Cod, contractul individual de muncă nu poate fi modificat decît printr-un acord suplimentar semnat de părţi, care se anexează la contract şi este parte integrantă a acestuia. Modificare a contractului individual de muncă se consideră orice schimbare sau completare ce se referă la cuantumul retribuirii muncii.
Potrivit art. 140 alin. (2) Codul Muncii, introducerea noilor condiţii de retribuire a muncii sau modificarea celor existente se permite numai cu respectarea prevederilor art.68 alin. (1). Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă în mod cert faptul că Panţîr Anatolii activează în cadrul SRL „Agrobaraboieni”, succesoare a AGŢ „Baraboi” şi colhozului „Maiac”, în funcţia de economist-şef, pentru perioada 2008 – 2009 având un salariu lunar de 2 800 lei. Începând cu anul calendaristic 2010, salariul angajatului Panţîr Anatolii a fost diminuat de către administraţia angajatorului SRL „Agrobaraboieni”, fiind calculată şi achitată suma de 2 000 lei pe lună.
Astfel, în situaţia în care diminuarea sumei salariului a fost efectuată de către angajator în absenţa acordului expres al angajatului în acest sens, în rezultat celui din 3 urmă fiindu-i îngrădit în mod necorespunzător dreptul garantat la retribuirea muncii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare privind admiterea parţială a acţiunii înaintate privind plata salariului restant şi dispunerea încasării de la SRL „Agrobaraboieni” în beneficiul lui Panţîr Anatolii a salariului neplătit pentru perioada anului 2010 şi februarie – aprilie 2011 în sumă de 10 400 lei,. De asemenea, instanţa de recurs consideră întemeiată şi concluzia instanţelor judecătoreşti ierarhic inferioare privind respingerea pretenţiei de plată a concedialelor pentru 14 ani de muncă în sumă de 20 000 lei şi încasarea salariului pentru anul 2011 şi 2012, precum şi a prejudiciului astfel cauzat.
Or, din materialele cauzei, şi anume din datele incluse în tabelele de pontaj ale SRL „Agrobaraboieni”, declaraţiile martorei Valentinei Elpujan, precum şi din copia cererii scrise şi semnate de către recurentul-reclamant Panţîr Anatolii, rezultă în mod cert faptul că în perioada aprilie 2011 – februarie 2013 Panţîr Anatolii a lipsit efectiv de la locul de muncă fără careva motive întemeiate, nesatisfăcând nici o obligaţiune de serviciu, în rezultat deci fiind vădit neîntemeiate şi abuzive pretenţiile dânsului privind plata salariului în perioada în care el nu a muncit.
Nu poate fi reţinut argumentul recurentului Panţîr Anatolii ca temei al admiterii prezentului recurs precum că instanţele de fond şi de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, respingând în mod neîntemeiat pretenţia privind încasarea plăţilor concediale pentru 14 ani de muncă, deoarece este abuziv, prin prisma prevederilor art. 118 alin. (5) şi art. 355 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii nu se admite înlocuirea concediului de odihnă anual nefolosit printr-o compensaţie în bani decât în cazul de încetare a contractului individual de muncă al salariatului şi doar în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv, la cazul speţei însă raporturile între salariatul Panţîr Anatolii şi angajatorul SRL „Agrobaraboieni” nu sunt încetate.
Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că instanţele ierarhic inferioare în mod just şi corect au admis acţiunea lui Panţîr Anatolii privind plata salariului restant pentru perioada anului 2010 şi februarie – aprilie 2011, dar au respins cerinţele privind plata concedialelor în sumă de 20 000 lei şi încasarea salariului pentru anul 2011 şi 2012, precum şi a prejudiciului astfel cauzat. Însă instanţa de recurs consideră neîntemeiată admiterea de către instanţele ierarhic inferioare a pretenţiei recurentului-reclamant Panţîr Anatolii cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea salariului şi a indemnizaţiei de concediu în sumă de 7 751,20 lei.
Conform art. 330 alin. (2) Codul Muncii, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Instanţa de recurs reţine că legislatorul în mod expres a consacrat încasarea penalităţii de întârziere în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere din sumele neachitate salariatului în termen, fapt care implică necesitatea calculării penalităţii 4 reieşind din plăţile de bază începând cu data calendaristică de la care acestea au devenit certe, exigibile şi scadente.
La cazul prezentului litigiu de muncă, când părţile – angajatorul SRL „Agrobaraboieni” şi angajatul Panţîr Anatolii – se află în raporturi de muncă în care nu este posibil de stabilit cu certitudine termenul în care plăţile salariale deveneau scadente şi urmau a fi achitate, din declaraţiilor expuse pe parcursul examinării pricinii în fond şi în apel rezultând că de regulă salariul se calculează şi se plăteşte la finele fiecărui an calendaristic pentru perioada efectiv lucrată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că nu sunt satisfăcute criteriile prescrise ale certitudinii, exigibilităţii şi scadenţei ale sumelor pretinse a fi achitate, astfel fiind imposibilă stabilirea şi calcularea penalităţii de întârziere pentru neachitarea la timp a acestora.
Deci, în condiţiile în care circumstanţele pricinii nu relevă în mod sigur data scadenţei salariului ce urma a fi achitat salariatului, nu poate fi calculată suma prejudiciului pentru neplata acestuia în termen, fiind întemeiat în acest sens argumentul recurentei SRL „Agrobaraboieni” privind aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanţele ierarhic inferioare. Mai mult ca atât, materialele pricinii relevă că plăţile salariale dispuse spre încasare de către instanţa de judecată se aflau în litigiu, acestea nefiindu-i calculate recurentului-reclamant, iar pretenţia privind încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite, a fost respinsă de către instanţa de judecată. De asemenea, instanţa de recurs consideră exagerată suma de 5 500 lei încasată cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică acordată de către avocatul Victor Panainte în prima instanţă.
Or, în conformitate cu art. 96 CPC alin. (1), instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile, iar potrivit art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată, dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Din materialele dosarului, şi anume din bonul de plată nr. nr. 699367 din 02 iulie 2012, nr. DH 699380 din 03 octombrie 2012 şi DH 699381 din 21 ianuarie 2013 (f.d.
21-23), rezultă că recurentul-reclamant Panţîr Anatolii a achitat în beneficiului avocatul Victor Panainte pentru asistenţă juridică acordată în faţa primei instanţe onorariul în suma totală de 5 900 lei (1000 lei + 3 500 lei + 1 400 lei). Instanţa de fond a dispus încasarea de la SRL „Agrobaraboieni” în beneficiul lui Panţîr Anatolii a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5 500 lei. În condiţiile în care pretenţiile înaintate de către recurentul-reclamant Panţîr Anatolii sunt admise parţial, urmează a fi compensate de către SRL „Agrobaraboieni” şi cheltuielile de asistenţă juridică în funcţiune de proporţia părţii admise din cerinţe.
Astfel, prin prezenta cerere de chemare în judecată, recurentul-reclamant Panţîr Anatolii a solicitat încasarea de la recurenta-pârâtă SRL „Agrobaraboieni” a salariului 5 restant în sumă de 69 600 lei (52 800 lei + 16 800 lei), a concedialelor în mărime de 20 000 lei şi a penalităţii pentru reţinerea salariului în sumă de 7 787,20 lei, iar în total suma de 97 387,20 lei. În beneficiul recurentului-reclamant Panţîr Anatolii a fost efectiv adjudecată suma pretinsă a salariului restant în mărime de 10 400 lei, în rest cerinţele au fost respinse. Deci, din suma alegată de 97 387,20 lei, realmente a fost adjudecată suma de 10 400 lei, ceea ce constituie proporţia de 10,67%, respectiv la cazul litigiului cheltuielile de asistenţă juridică susceptibile compensării constituie suma de 630 lei (10,67% din 5 900 lei).
Astfel, în beneficiul lui Panţîr Anatolii de la SRL „Agrobaraboieni” urmează să se încaseze suma de 630 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013 şi hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 11 februarie 2013 în partea încasării prejudiciului pentru reţinerea salariului sunt ilegale şi neîntemeiate, iar în partea încasării cheltuielilor de asistenţă juridică stabilesc un cuantum disproporţional excesiv al acestora, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Panţîr Anatolii, a admite recursul declarat de către SRL „Agrobaraboieni”, a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea ce ţine de admiterea cerinţei privind încasarea sumei de 7 751,20 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin reţinerea salariului şi compensării cheltuielilor de asistenţă juridică, şi în această parte a emite o hotărâre nouă prin care a respinge pretenţia lui Panţîr Anatolii cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea salariului şi a indemnizaţiei de concediu şi a încasa de la SRL „Agrobaraboieni” în beneficiul lui Panţîr Anatolii suma de 630 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică, în rest decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe a menţine.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Panţîr Anatolii. Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Agrobaraboieni”. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013 şi hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 11 februarie 2013 în partea admiterii pretenţiilor privind repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea salariului şi compensării cheltuielilor de asistenţă juridică în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Panţîr Anatolii împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Agrobaraboieni” cu privire la încasarea salariului şi a plăţilor restante, şi în această parte se emite o hotărâre nouă, prin care: Se respinge acţiunea lui Panţîr Anatolii împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Agrobaraboieni” cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea salariului.
6 Se încasează de la Societatea cu răspundere limitată „Agrobaraboieni” în beneficiul lui Panţîr Anatolii suma de 630 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică, în rest decizia Curţii de Apel Bălţi şi hotărârea Judecătoriei Donduşeni se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov 7