2ri-40/13 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: M. Guzun dosarul nr. 2ri-40/13 DECIZIE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Prisăcaru Octavian – fondator al Societăţii cu Răspunderea Limitată „Octavir-Exim”, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Octavir-Exim” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012, prin care a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Octavir-Exim”, constată: La 16 octombrie 2012, administratorul SRL „Octavir-Exim” – Prisăcaru Octavian a depus cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, drept temei invocînd incapacitatea sa de plată.

În motivarea cererii introductive SRL „Octavir-Exim”, a indicat, că capitalul social al întreprinderii constituie 5400 lei. Din lipsa surselor financiare întreprinderea şi-a stopat activitatea din anul 2006. Susţine că la momentul actual datoriile debitorului SRL „Octavir-Exim” sunt în mărime de 131643 lei, inclusiv 78000 lei credit nerambursat, inclusiv scadent în mărime de 75000 lei, 49595 lei dobînda calculată şi neachitată, 5770 lei penalitate, 1278 taxa de stat achitată pentru cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti din 25 mai 2009 în sumă de 85198 lei, anulată la solicitarea debitorului Prisăcaru Octavian prin încheierea din 27 martie 2012. De asemenea a menţionat că SRL „Octavir-Exim” deţine creanţe care nu pot fi recuperate, din lipsa surselor financiare pe conturile bancare a întreprinderii necesare pentru a satisface creanţele respective, din cauza situaţiei financiare dificile a întreprinderii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către SRL ,,Octavir-Exim” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, dispunînd aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 al Legii 2 Insolvabilităţii (în vigoare la momentul emiterii încheieri).

În calitate de administrator provizoriu a fost desemnată ÎI „Selevestru Irina”, deţinător certificatului de instruire profesională nr. 11566 din 10 noiembrie 2008. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL ,,Octavir-Exim”, fiind desemnat în funcţie de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Selevestru Irina”, certificat nr. 11566 din 10 noiembrie 2008, au fost menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 19 octombrie 2012, s-a dispus convocarea primei adunări de raportare şi de validare a creanţelor pentru data de 25 februarie 2013, ora 14.00 în incinta Curţii de Apel Chişinău şi s-a propus creditorilor SRL „Octavir-Exim” să depună creanţele la Curtea de Apel Chişinău pînă la adunarea de validare.

La 24 iunie 2013, fondatorul SRL „Octavir-Exim” – Prisăcaru Octavian a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu dispunerea încetării procesului de insolvabilitate şi scoaterii de pe rol a cererii introductive cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a SRL „Octavir-Exim”. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea primei instanţe, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate, înaintată către Curtea de Apel Chişinău din numele debitorului SRL „Octavir-Exim” în persoana Prisăcaru Octavian, nu a fost semnată de către el - fondatorul întreprinderii, necătînd la faptul că este întocmită din numele său, ceea ce vine în contradicţie cu prevederile art. 24 Legii nr.632 din 14 noiembrie 2001, art.265 lit. h), 267 lit. c) CPC şi duce la ilegalitatea procedurii de insolvabilitate, precum şi la încetarea procesului cu scoaterea cererii de pe rol. De asemenea indică că în cererea depusă, se motivează imposibilitatea achitării datoriei de mai multe persoane, însă semnată numai din numele său, circumstanţe care şi au dus la soluţionarea greşită a pricinii.

Concomitent, a menţionat că cu hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012 a făcut cunoştinţă la data 24 mai 2013, conform scrisorii primite de la Curtea de Apel Chişinău. Studiind materialele dosarului Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii primei instanţe şi restituirea pricinii la rejudecare în aceeaşi instanţă în alt complet de judecată la etapa de primire a cererii introductive şi anularea măsurilor de asigurare aplicate faţă de SC „Octavir-Exim” SRL prin hotărîrea contestată din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (2) CPC, hotărîrea sau decizia casată nu are nici o putere legală. Actele de asigurare sau de executare făcute în temeiul unei astfel de hotărîri sau decizii îşi pierd puterea legală dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. 3 Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Conform art. 20 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 (în vigoare la data emiterii actului de dispoziţiei contestat), hotărîrile şi încheierile instanţei de judecată pot fi atacate numai cu recurs şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Potrivit art. 429 alin.(1) CPC, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate de curţile de apel în calitatea lor de instanţe de apel, cît şi hotărîrile pronunţate de curţile de apel în procedura de insolvabilitate. Potrivit art. 434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La caz însă, în actele cauzei lipsesc careva probe acre ar confirma că recurentul ar fi asistat la pronunţarea hotărîrii recurate şi probe care ar confirma notificarea acestuia despre hotărîrea adoptată. Iar, deoarece Fondatorul SC „Octavir-Exim” SRL, Prisăcaru Octavian insistă că a făcut cunoştinţă cu hotărîrea primei instanţe la 25 mai 2013 iar la dosar lipsesc probe care ar combate această afirmaţie, instanţa de recurs consideră că recursul depus la 24 iunie 2013 se încadrează în termenul stabilit la art. 434 CPC.

Conform art. 47 alin.(1) din Legea, hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de către debitor. Din actele pricinii rezultă că la 16 octombrie 2012 debitorul SC „Octavir- Exim” SRL a depus în instanţa de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău cerere introductivă cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de sine însuşi şi aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de Legea insolvabilităţii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către SRL ,,Octavir-Exim” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, dispunînd aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 al Legii Insolvabilităţii (în vigoare la momentul emiterii încheieri).

În calitate de administrator provizoriu a fost desemnată ÎI „Selevestru Irina”, deţinător certificatului de instruire profesională nr. 11566 din 10 noiembrie 2008. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL ,,Octavir-Exim”, fiind desemnat în funcţie de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Selevestru Irina”, certificat nr. 11566 din 10 noiembrie 2008, au fost menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 19 octombrie 2012, s-a dispus convocarea primei adunări de raportare şi de validare a creanţelor pentru data de 25 februarie 2013, ora 14.00 în incinta Curţii de Apel Chişinău şi s-a propus creditorilor SRL „Octavir-Exim” să depună creanţele la Curtea de Apel Chişinău pînă la adunarea de validare.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că prima instanţă a încălcat normele de drept material şi procedural. Conform art. 22 din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei de intentare. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate este incapacitatea de plată a debitorului. 4 Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate este supraîndatorarea debitorului, în cazul în care debitorul reclamat este o persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limita patrimoniului ei.

În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă este posibil aşa ceva conform circumstanţelor. Astfel, insolvabilitatea ca stare de fapt a debitorului în sensul Legii menţionate presupune existenţa unui temei general, adică o incapacitate de plată, care reprezintă o insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor băneşti necesare pentru plata obligaţiilor ajunse la scadenţă, care nu presupune în mod obligatoriu ca activul patrimonial să fie inferior pasivului (insolvenţa). Temeiul general determină existenţa creanţei ajunse la scadenţă, care trebuie să fie certă – neîndoielnică în sensul că asupra ei, să nu fie conturat un litigiu; lichidă – avînd un cuantum precis determinat; exigibilă – a cărei executare creditorul poate s-o pretindă imediat.

La fel, în raport cu temeiul general, poate fi presupusă şi/sau existenţa temeiului special, adică supraîndatorarea ce presupune un dezechilibru al patrimoniului prin existenţa unui pasiv patrimonial care depăşeşte activul, adică să fie arătata un excedent al pasivelor faţă de active. Conform art. 24 din aceiaşi Lege, dreptul de a depune cerere introductivă îl au debitorul, creditorii şi alte persoane indicate în prezenta lege. Conform art. 26 alin. (1) şi (2) din aceiaşi Lege, debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 22. Debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi dacă: executarea integrală a creanţelor scadente ale unuia sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori; în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.

Conform art. 29 din Legea insolvabilităţii, la cererea introductivă a debitorului se anexează: copia de pe statutul debitorului (sau de pe contractul lui de asociere); lista participanţilor (membrilor) debitorului; bilanţul contabil la data ultimului raport financiar; documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor debitorului persoană fizică (întreprinzător individual); datele din registrele publice despre bunurile debitorului, inclusiv despre bunurile lui gajate; ultimul raport de audit şi/sau al cenzorului cu privire la rezultatele controlului activităţii financiare a debitorului; lista creditorilor şi debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, a adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor şi alte probe ce confirmă informaţiile menţionate la art. 28. Totodată, conform art. 44 alin. (1) al aceleaşi Legi, instanţa de judecată hotărăşte, în baza aprecierii temeiului insolvabilităţii şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procesului de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.

Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, instanţa de recurs conchide că pentru intentarea procesului de insolvabilitate, instanţa de judecată urmează să dea apreciere temeiului de intentare (incapacitatea de plată) doar în baza faptelor constatate. De altfel, instanţa de insolvabilitate la adoptarea soluţiei urmează să constate toate circumstanţele ce probează lipsa sau prezenţa temeiului de intentare a insolvabilităţii. 5 După cum rezultă din textul hotărîrii recurate, instanţa de insolvabilitate a constatat că debitorul se află într-o incapacitate de plată şi acest fapt este o premisă incontestabilă pentru declanşarea procesului de insolvabilitate (f.d. 103). Însă instanţa de recurs consideră această concluzie ilegală şi neîntemeiată, deoarece contravine circumstanţelor cauzei.

Astfel, din actele cauzei rezultă că la adoptarea soluţiei, instanţa de insolvabilitate s-a bazat doar pe raportul administratorului provizoriu, potrivit căruia , ultimul a concluzionat că debitorul se află în incapacitate de a achita datoriile creditorilor (f.d. 45-48). În speţă însă, atît raportul administratorului provizoriu, cît şi concluzia instanţei de insolvabilitate privind existenţa temeiului de intentare a procesului de insolvabilitate, provin din aprecierea incompletă a înscrisurilor ce probează circumstanţele cauzei. Or, din raportul al administratorului provizoriu, rezultă că acesta a expediat notificări privind admiterea cererii introductive şi aplicarea măsurilor de asigurare către un şir de organe şi agenţi economici, între care şi instituţiilor bancare, însă lipsesc probe care ar confirma notificarea şi a debitorului despre admiterea cererii introductive.

De altfel, din conţinutul aceluiaşi raport rezultă că SRL „Octavir-Exim” este în imposibilitate de a executa obligaţiile ce reiese din contractul de credit nr. 13/2005 din 25 mai 2005 semnat între SRL „Octavir-Exim” şi BC „Banca Socială” SA, precum hotărîrile judecătoreşti cu privire la încasarea datoriei respective şi a penalităţilor ce derivă din neachitarea la timp a dobînzilor, pe cînd, probe justificative în acest sens instanţei nu au fost prezentate. De asemenea, din raportul menţionat, rezultă că, debitorul nu dispune de avere pentru achitarea datoriilor creditoare, constatătd totodată, că ultimul deţine doar un tractor Belarusi MTZ 82.1, anul 2003, care a fost pus în gaj, în conformitate cu Contractul de gaj nr. 9 din 25 mai 2005, evaluat de părţi în sumă de 100000 lei.

În consecinţă, însă, instanţa de recurs consideră că la caz nu se poate de stabilit dacă debitorul SRL „Octavir-Exim” nu deţine şi alte bunuri în patrimoniul său, ori că bunurile sale sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului şi niciun creditor sau terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze sumele corespunzătoare, deoarece potrivit actelor pricinii şi după cum rezultă din hotărîrea contestată, pricina a fost examinată în lipsa debitorului iar la dosar lipsesc probe care ar demonstra contrariul, inclusiv procesul-verbal al şedinţei de judecată. Prin urmare, instanţa de recurs conchide că de către administrator, cît şi de către organele abilitate, nu au fost întreprinse toate măsurile pentru stabilirea posibilităţii remedierii litigiului şi stingerea datoriei faţă de creditorii ai SC „Octavir- Exim” SRL.

Mai mult că, fondatorul SC „Octavir-Exim” SRL, insistă că deşi cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate, a fost înaintată din numele debitorului SRL „Octavir-Exim” în persoana Prisăcaru Octavian, însă nu a fost semnată de ultimul, ceea ce vine în contradicţie cu art. 24 al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, care direct indică că, dreptul de a depune cerere introductivă îl au debitorul, creditorii şi alte persoane indicate în prezenta lege. În acest sens, instanţa de recurs constată că deşi cererea introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată SRL Octavir- 6 Exim” a fost semnată de fondatorul acesteia, însă semnătura acestuia nu este confirmată şi prin ştampila întreprinderii, circumstanţe care au fost lăsate fără apreciere de către instanţa de insolvabilitate, însă, în opinia instanţei de recurs, urmau a fi verificate.

Aici, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că admiterea de către instanţă a unei erori în privinţa unei acţiuni procesuale obligatorii şi nerespectarea condiţiilor imperative ale Legii pînă la emiterea hotărîrii judecătoreşti din start presupune ilegalitatea actului de justiţie final. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că instanţa de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău a încălcat normele de drept material şi procedural iar aceste erori nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012 şi de a restitui pricina spre rejudecare în aceeaşi instanţă în alt complet de judecată.

La rejudecare instanţa de insolvabilitate urmează să ţină cont de cele menţionate şi să adopte o hotărîre legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2) şi (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Prisăcaru Octavian – fondator al Societăţii cu Răspunderea Limitată „Octavir-Exim”. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Octavir-Exim” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, cu restituirea pricinii spre rejudecare în aceeaşi instanţă în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva