2ra-2770/13 — Revindecarea bunului imobil

Judecătoria Căuşeni Dosarul nr. 2ra-2770/13 Judecător: V.Nichitenco Curtea de Apel Bender Judecători: M.Antonov, I.Guzun, S.Leu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ala Cobăneanu, Iurie Bejenaru, Tatiana Răducanu, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Vîzîi Anatolie, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vîzîi Anatolie către Cebotari Maria privind revindecarea lotului de teren acaparat ilegal, înlăturarea obstacolelor de folosire a terenului şi încasarea prejudiciului şi către Primăria s. Hagimus privind obligarea efectuării măsurărilor repetate în natură a sectoarelor de teren şi cererea reconvenţională a Mariei Cebotari către Vîzîi Anatolie privind revindecarea bunului din posesie nelegitimă, înlăturarea obstacolelor la folosirea terenului şi încasarea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 11 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 23 iulie 2009 Vîzîi Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Hagimus, r-l Căuşeni şi Mariei Cebotari cu privire la anularea Titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, revendicarea bunului, obligarea înlăturării obstacolelor, încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii Vîzîi Anatolie a indicat că, la 22 iunie 2000, a încheiat cu Sandu Galina contract de vînzare-cumpărare conform căruia a cumpărat teren agricol cu suprafaţa 1,0501 ha situat în extravilanul satului Hagimus, r-l Căuşeni ce i-a aparţinut în baza Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren eliberat de Primăria satului Hagimus la 2 martie 2000. În scopul stabilirii hotarelor terenului cumpărat, s-a adresat Primăriei s. Hagimus, r-l Căuşeni pentru a efectua măsurările în natură a terenului. În rezultatul efectuării măsurărilor s-a stabilit că lungimea terenului este de 193 metri, însă conform titlului urma să fie 212 metri, suprafaţa de 0,01 ha fiind acaparată ilegal de Cebotari Maria.

Pîrîta Cebotari Măria deţine în proprietate în baza Titlului eliberat de Primăria Hagimus terenul adiacent cu lungimea de 247,5 metri. Susţine reclamantul că Primăria a eliberat nejustificat Mariei Cebotari Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, inclusiv cu dimensiunile greşite, 1 însă nu a întreprins măsuri de anulare a Titlului şi revendicarea terenului ce îi aparţine. Indică că Cebotari Maria deţine ilegal o suprafaţă din terenul ce-i aparţine lui şi nu doreşte să-l restituie, iar de la soluţionarea litigiului pe cale extrajudiciară se eschivează. Mai indică reclamantul că, prin acţiunile sale ilegale, pîrîta Cebotari Maria i-a pricinuit prejudiciu material în mărime de 2 000 lei şi moral în mărime de 3 000 lei.

Cere, Vîzîi Anatolie declararea nulă a Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren eliberat pe numele Mariei Cebotari, revendicarea lotului de pămînt, obligarea pîrîtei să nu-i creeze obstacole în folosirea terenului, respectarea dreptului de vecinătate, încasarea prejudiciului material şi moral şi cheltuielilor de judecată. La o6 noiembrie 2009 Vîzîi Anatolie a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, în care a invocat că, a aflat că Primăria Hagimus, în anul 1995, a eliberat Liubei Jovruzov Titlul de autentificarea a dreptului deţinătorului de teren cu o lungime mai mare decît altor proprietari. Novruzov Liuba a înstrăinat terenul Mariei Cebotari, care la moment deţine ilegal o parte de teren ce îi aparţine lui cu drept de proprietate.

Consideră că, Primăria satului Hagimus, urmează să efectuieze măsurările conform deciziei Comisiei Funciare din 26 noiembrie 1993. Cere, Vîzîi Anatolie declararea nulă a Titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.041894 eliberat pe numele Liubei Novruzov prin decizia Primăriei Hagimus nr.7/4 din 15 martie 1995 înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni cu numărul cadastral 2717114001, prin decizia nr.29 in 15 iunie 2000, obligarea Primăriei Hagimus să efectuieze măsurările în natură a terenului conform deciziei Comisiei Funciare din 26 noiembrie 1993, revendicarea lotului de pămînt, obligarea Mariei Cebotari să nu creeze obstacole în folosirea terenului de pămînt, respectarea dreptului de vecinătate, încasarea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 02 noiembrie 2009 acţiunea a fost admisă. S-au declarat nule Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.041894 eliberat Liubei Novruzov prin decizia Primăriei Hagimus nr.7/4 din 15 martie 1995 asupra terenului cu numărul cadastral 2717114001, Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren eliberat Liubei Novruzov prin decizia nr.29 din 15 iunie 2000 asupra terenului cu numărul cadastral 2717114063. S-a obligat Primăria Hagimus să efectueze măsurarea repetată în natură a sectoarelor de teren-proprietate privată a lui Vîzîi Anatolie şi Cebotari Maria în limitele suprafeţelor şi dimensiunilor loturilor atribuite anterior prin decizia nr.7/4 din 15 martie 1995 cu eliberarea Titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren.

S-a revendicat din posesia Mariei Cebotari în favoarea lui Vîzîi Anatolie porţiunea de teren acaparată ilegal. S-a obligat Maria Cebotari să nu creeze pe viitor lui Vîzîi Anatolie obstacole în exploatarea terenului. S-a încasat de la Cebotari Maria în beneficiul lui Vîzîi Anatolie cheltuielile de judecată în sumă de 1310 constituită din taxa de stat 400 lei, servicii de asistenţă juridică în mărime de 550 lei, cheltuieli de transport în sumă de 300 lei şi 60 lei alte cheltuieli. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 28 ianuarie 2010 apelul declarat de Cebotari Maria a fost admis, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 02 noiembrie 2009 şi restituită pricina spre rejudecare în aceiaşi instanţă.

2 La 27 aprilie 2010 Cebotari Maria a depus acţiune reconvenţională împotriva lui Vîzîi Anatolie cu privire la anularea Titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reconventionale Cebotari Maria a invocat că, în anul 1999 a cumpărat de la Novruzov Liuba lot de pămînt cu suprafaţa 1,0397 ha, nr.cadastral 271711400 cu lungimea de 245,43-244,38 metri şi lăţimea 42,54-43,35 metri. La 22 iunie 2000 Vîzîi Anatol a cumpărat de la Sandu Galina lot de pămînt cu suprafaţa de 1,0501 ha cu lungimea 212 metri, unde erau întărite hotare, iar hotarele s-au păstrat pînă în 2008, iar Vîzîi Anatolie pe parcursul a 8 ani nu a avut pretenţii faţă de ea, fiind omis de către el termenul de prescripţie.

Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 2717114001 şi contractul de cumpărare-vînzare au fost înregistrate la Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni în anul 1999. Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu numărul cadastral 2701114063 din 22 iunie 2000 a fost eliberat greşit în legătură cu înregistrările masive. Mai indică Cebotari Maria că, prin acţiunile lui Vîzîi Anatolie, i-au fost pricinuite pagube materiale în sumă de 2 000 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 1 500 lei. Cere, Cebotari Măria declararea nulă a Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu numărul cadastral 2717114063, recunoaşterea Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu numărul cadastral 211714001, încasarea prejudiciului material în mărime de 18 000 lei şi cheltuielilor de judecată.

La 22 iunie 2010 Primăria satului Hagimus, raionul Căuşeni a depus cerere prin care a solicitat anularea Titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorilor de teren de pe cîmpurile cu numerele cadastrale 2717113, 1717114 în baza măsurărilor efectuate de şeful serviciului relaţii funciare şi cadastru a raionului Căuşeni V.Vartic în baza deciziei Consiliului sătesc din 18 februarie 2010. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 23 iunie 2010 acţiunea iniţială şi acţiunea reconvenţională au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 30 septembrie 2010 apelul declarat de către Cebotari Maria a fost respins, iar apelul declarat de Vîzîi Anatolie admis, hotărîrea primei istanţe casată şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea reconvenţională a fost respinsă şi admisă acţiunea iniţială.

S-au declarat nule Titlurile de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.041894 eliberat Liubei Novruzov prin decizia Primăriei satului Hagimus, raionul Căuşeni nr.7/4 din 15 martie 1995 asupra terenului cu numărul cadastral 2717114001 şi nr.29 din 15 iunie 2000 asupra terenului cu numărul cadastral 17114063. S-a obligat Primăria satului Hagimus, raionul Căuşeni să efectueze măsurarea repetată a terenurilor proprietate privată a lui Vîzîi Anatolie şi Cebotari Maria în limitele uprafeţelor şi dimensiunilor loturilor atribuite anterior prin decizia Primăriei Hagimus 7/4 din 15.06.2000 cu eliberarea Titlurilor de autentificare a drepturilor deţinătorilor de teren respective. S-a revendicat din posesia ilegală a Mariei Cebotari în favoarea lui Vîzîi Anatolie porţiunea de teren acaparată ilegal.

S-a obligat Maria Cebotari să nu creeze pe viitor lui Vîzîi Anatolie obstacole în exploatarea terenului. S-a încasat de la Primăria satului Hagimus, raionul Căuşeni în beneficiul lui Vîzîi Anatolie 1808 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. În rest acţiunea iniţială a fost respinsă. Prin decizia Curţii Supreme e Justiţie din 29.06.2011, recursul Mariei Cebotari a fost admis, fiind casată integral decizia Curţii de Apel Bender din 30 3 septembrie 2010 şi hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 23 iunie 2010, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Căuşeni, în alt complet de judecată.

La 16.02.2012 Vîzîi Anatolie a depus cerere în care şi-a concretizat pretenţiile şi anume, declararea nulităţii Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pe numele lui Novruzov Liuba, revendicarea lotului de teren acaparat de către Cebotari Maria, obligarea acesteia de a nu-i crea abstacole în folosirea terenului, încasarea prejudiciului material în sumă de 11 704 şi cheltuielilor de judecată în sumă de 6 210 lei, a obliga Primăria pentru efectuarea măsurărilor repetate în natură a sectoarelor de teren atribuite anterior prin decizia Primăriei Hagimus nr.7/4 din 15.03.1995. Prin cererea din 06.02.2012 de concretizare a pretenţiilor din cererea reconvenţională, Maria Cebotari a solicitat respingerea acţiunii lui Vîzîi Anatolie ca fiind neîntemeiată şi tradivă, revendicarea bunului din posesia nelegitimă a acestuia şi înlăturarea abstacolelor în exploatarea lotului, încasarea prejudiciului material în sumă de 12 000 lei.

Valoarea prejudiciului material solicitat, Maria Cebotari a argumentat-o prin venitul ratat în sumă de 5 000 lei (roadă de pe 15 butaşi de viţă de vie cu vîrsta de 8 ani ), 1200 lei prejudiciu cauzat în rezultatul distrugerii în primăvara anului 2009 a stîlpilor de beton şi butaşi de viţa de vie, lucrări efectuate pentru a ara drumul, a săpa o groapă cu escavatorul pe lăţimea drumului, 2000 lei prejudiciu cauzat prin distrugerea coardelor de vie, 3500 lei cheltuieli de judecată. În şedinţa de judecată reclamantul Vîzîi Anatolie a concretizat pretenţiile faţă de Cebotări Maria, solicitînd revendicarea lotului acaparat cu suprafaţa de 0,054 ha, restituirea prejudiciului în sumă de 19 354 lei, obligarea Primăriei de a efectua măsurările de teren în natură conform deciziei Comisiei Funciare din 26.11.1993.

Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 20 noiembrie 2012 acţiunea civilă la cererea lui Vîuîi Anatolie împotriva Mariei Ceborati privind revindecarea lotului de teren acaparat nelegitim, înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului, încasarea prejudiciului cauzat a fost respinsă pe motive de tardivitate. Capătul de cerere a lui Vîzîi Anatolie către Primăria Hagimus cu privire la obligarea să efectuieze măsurări repetate a fost respinsă ca neîntemeiată. Acţiunea reconvenţională a Mariei Cebotari a fost admisă parţial, fiind revendicată din posesia nelegitimă a lui Vîzîi Anatolie în beneficiul Mariei Cebotari porţiunea de teren cu suprafaţa de 0,0045 ha. În rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă.

La 16.012013, Vîzîi Anatolie a contestat cu apel hotărîrea primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 20 noiembrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii sale şi de respingere a acţiunii reconvenţionale. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 11 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de Vîzîi Anatolie şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 20 noiembrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

4 Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 11 iunie 2013, Vîzîi Anatolie a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bender din 11 aprilie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 20 noiembrie 2012 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În argumentarea recursului recurentul a indicat că instanţele inferioare au ignorat circumstanţele cauzei, întemeiindu-şi concluziile doar pe faptul că acţiunea este tardivă. În acest sens, susţine că în anul 2001, Maria Cebotari benevol a cedat suprafaţa de teren deţinută ilegal, însă în 2008 a revenit la hotarul terenului cu dimensiunile indicate în titlu, iar cererea de chemare în judecată a înaintat-o la 23.07.2009, adică în interiorul termenului de 3 ani.

Totodată, recurentul a reiterat şi argumentele de fapt ale pricinii, menţionînd că instanţele eronat le-au dat apreciere. Cebotari Maria a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Vîzîi Anatolie a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide netemeinicia lui, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, Vîzîi Anatolie a înaintat o cerere de chemare în judecată, ulterior modificată şi concretizată, către Cebotari Maria privind revindecarea lotului de teren acaparat ilegal, înlăturarea obstacolelor de folosire a terenului şi încasarea prejudiciului şi către Primăria s. Hagimus privind obligarea efectuării măsurărilor repetate în natură a sectoarelor de teren.

Maria Cebotatri a înaintat cerere reconvenţională către Vîzîi Anatolie privind revindecarea bunului din posesie nelegitimă, înlăturarea obstacolelor la folosirea terenului şi încasarea prejudiciului cauzat. Instanţele au respins acţiunea reclamantului Vîzîi Anatolie ca nefondată şi tardivă, iar cererea reconvenţională a fost admisă parţial. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ susţine soluţia instanţelor ierarhic inferioare ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. Astfel, instanţa de recurs consideră că instanţele corect au respins cerinţa lui Vîzîi Anatolie privind revindecarea lotului de teren acaparat ilegal, înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului şi încasarea prejudiciului cauzat, ca fiind depusă tardiv.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la 29.09.1999, Primăria Hagimus a eliberat Liubei Novruzov, în baza deciziei nr. 7/4 5 din 15.03.1995, Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.041894, prin care i s-a repartizat în proprietate privată pămîntul cu suprafaţa 1,0397 ha cu hotarele indicate în plan (f.d. 24-25, vol. I), trecut în Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri cu nr.876 din 15.03.1995 şi înregistrat la OCT Căuşeni la 08.11.1999 (f.d. 27, vol. I). La 09.11.1999, prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 2283, Cebotari Maria a cumpărat de la Novruzov Liuba terenul agricol cu suprafaţa 1,0397 ha, contract care fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la la aceeaşi dată cu numărul cadastral 717114001 (f.d.

22, vol. I). Primăria s. Hagimus, r-l Căuşeni, în baza deciziei nr.4/4 din 18 noiembrie 1994, a eliberat Galinei Sandu la 02 martie 2000 Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, prin care i-a repartizat în proprietate privată teren agricol cu suprafaţa 1,0501 ha cu hotarele indicate în plan, trecut în Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri cu nr.416 din 02.12.1994, înregistrat la OCT Căuşeni cu nr cadastral 2717114004 din 02.03.2000 (f.d. 8, vol. I). La 22.06.2000, Vîzîi Anatolie a cumpărat de la Sandu Galina terenul agricol nominalizat cu suprafaţa 1,0501 ha (f.d. 7, vol. I), înregistrat fiind la OCT Căuşeni la 10.07.2000. După cum susţine însăşi recurentul în cererea de recurs, despre încălcările hotarelor dintre terenurile în litigiu, Vîzîi Anatolie a aflta încă în 2001, atunci cînd comisia Primăriei Hagimus a efectuat măsurări la faţa locului.

Potrivit art. 267 alin. (1) CC, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art. 271 CC, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. Potrivit art. 272 alin. (1) CC, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Astfel, pornind de la prevederile normelor de drept evocate supra, Colegiul conchide că instanţele ierarhic inferioare corect au concluzionat asupra tardivităţii acţiunii lui Vîzîi Anatolie.

Or, data naşterii dreptului la acţiune pentru Vîzîi Anatolie este anul 2001, atunci cînd a aflat, în urma efecturării de către comisia Primăriei Hagimus a măsurărilor, despre încălcările hotarelor dintre terenurile în litigiu. În acest sens, faptul că Cebotari Maria a cedat benevol porţiunea de teren litigioasă, iar ulterior, în anul 2008, a revenit la hotarele indicate în Titlu, nu constituie temei de întrerupere a curgerii termenului de prescripţie. Cu atît mai mult că însăşi recurentul recunoaşte că intimata a revenit la hotarele indicate în Titlu, adică a revenit la exercitarea dreptului său de proprietate asupra unui bun, la baza dimensiunilor căruia este plasat un act juridic valabil (Titlul).

Prin urmare, faptul că în urma măsurărilor din 2001, Cebotari Maria a cedat benevol porţiunea de teren litigioasă, nu poate fi apreciat drept acţiuni de recunoaştere a acaparării ilegale, aşa cum pretinde recurentul şi, în consecinţă, nu a dus la întreruperea termenului de prescripţie. Tot din considerentele menţionate, Colegiul consideră ca tardivă şi cerinţa de obligare a Primăriei Hagimus să efectuieze măsurări a terenurilor conform deciziei nr. 7/4 din 15.03.1995. Or, toate acţiunile impuse a fi întreprinse, legate de 6 dimensiunile loturilor litigioase, s-au prescris, începutul acestui termen fiind în 2001, atunci cînd Vîzîi Anatolie a aflat despre încălcarea dreptului său.

În speţa respectivă, Cebotari Maria a invocat omiterea prescripţiei de către Vîzîi Anatolie, aceasta fiind un mijloc de apărare a pîrîtei împotriva reclamantului care decurge din principiul disponibilităţii, principiul independenţei şi iniţiativei în obţinerea, exercitarea şi apărarea drepturilor civile, principiu de care instanţa este obligată să ţină cont. Odată ce e dovedit cu certitudine că Vîzîi Anatolie a omis termenul de prescripţie şi pîrîta a invocate aceasta întru apărarea sa, se consider stins dreptul subiectiv la apărarea intereselor pe calea acţiunii civile şi acţiunea urmează a fi respinsă fără a se intra în dezbaterea fondului cauzei. Prin aceasta se va respecta dreptul la apărare a pîrîtului, or, prin respectarea prescripţiei, legislatorul garantează apărarea drepturilor ambelor părţi, pentru reclamant – dreptul la acţiune, pentru pîrît – dreptul la apărare împotriva reclamantului.

În consecinţă, sub aspectul expus, Colegiul conchide că acţiunea lui Vîzîi Anatolie urmează a fi respinsă doar pe motivul omiterii prescripţiei. Astfel că instanţele nu au fost în drept să se expună şi pe fond, or, într-un stat de drept în care drepturile şi libertăţile persoanei sunt proclamate valori supreme, prescripţia este menită să asigure protecţia efectivă a drepturilor şi intereselor legitime a persoanelor fizice şi juridice. În acest context, condiţiile stabilite de legiuitor (art. 267 CC) pentru exercitarea dreptului la acţiune în interiorul termenului de prescripţie, trebuie să asigure o îmbinare echitabilă a intereselor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv dreptul de a fi examinată cauza în mod echitabil.

Dreptul la un proces echitabil include respectarea principiului egalităţii armelor. Aceasta presupune posibilităţi procesuale egale pentru părţile în process, indiferent de calitatea lor. Astfel că fiecare parte, atît reclamantul, cît şi pîrîtul, trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, în condiţii care să n-o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă sau mai avantajoasă în raport cu adversarul său. Între părţi trebuie să se menţină un echilibru corect. Întru argumentarea suplimentară a concluziei enunţate că nu poate fi examinat fondul cauzei atunci cînd este depăşit termenul de prescripţie, Colegiul invocă jurisprudenţa CEDO, specificînd Hotărîrea din 18.03.2008 în cauza Dacia vs Moldova, p. 77, potrivit căreia instanţele judecătoreşti naţionale i-au permis Procurorului General, care a acţionat în numele Cancelariei de Stat, să înainteze acţiunea sa împotriva întreprinderii reclamate, deşi termenul general de prescripţie a expirat.

Instanţele judecătoreşti naţionale au examinat litigiul. Mai mult, Curtea consideră că înrăutăţirea unei situaţii juridice, care a devenit irevocabilă datorită aplicării termenului de prescripţie sau care – după cum este în această cauză – ar fi trebuit să devină irevocabilă dacă termenul de prescripţie s-ar fi aplicat fără discriminare în favoarea statului, este incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice (a se vedea mutatis mutandis, Popov vs Moldova (no. 2),nr. 19960/04, §53, 6 decembrie 2005). În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţele corect au concluzionat despre tardivitatea pretenţiilor reclamantului. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat.

7 Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Vîzîi Anatolie. Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 11 aprilie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vîzîi Anatolie către Cebotari Maria privind revindecarea lotului de teren acaparat ilegal, înlăturarea obstacolelor de folosire a terenului şi încasarea prejudiciului şi către Primăria s. Hagimus privind obligarea efectuării măsurărilor repetate în natură a sectoarelor de teren şi cererea reconvenţională a Mariei Cebotari către Vîzîi Anatolie privind revindecarea bunului din posesie nelegitimă, înlăturarea obstacolelor la folosirea terenului şi încasarea prejudiciului cauzat.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Iurie Bejenaru Tatiana Răducanu Iuliana Oprea 8