2ra-3395/13 — Încasarea datoriei

Judecătoria Basarabeasca Dosarul nr. 2ra-3395/13 Judecător: Gh. Burduja Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iabanji Ilia, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iabanji Ilia către Tarlev Valentina privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, CONSTATĂ : La 09 ianuarie 2012, Iabanji Ilia a depus cere de chemare în judecată împotriva Valentinei Tarlev, solicitînd încasarea de la pîrîtă a datoriei de 2000 euro, dobînzii de întîrziere în sumă de 100 euro şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 01 ianuarie 2006 pîrîta Tarlev Valentina a împrumutat de la el suma de 2 000 euro. Acordarea acestui împrumut este confirmat de recipisa, întocmită personal de către pîrîtă. În luna octombrie 2011, Tarlev Valentina a confirmat în scris existenţa datoriei şi s-a obligat să o restituie, însă împrumutul nu a fost rambursat. Solicită reclamantul încasarea sumei de 2 000 euro, datorate de către pîrîtă, a dobînzii de întîrziere, în mărime de 100 euro şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 03 ianuarie 2013, acţiunea a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea de la Tarlev Valentina în beneficiul lui Ibanji Ilia a sumei de 2 000 euro cu titlu de datorie şi 4 000 lei întru compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 867 alin. (1) şi art. 871 alin. (3) şi (4) CC, menţionînd, că pîrîta nu şi-a onorat obligatia de a restitui suma nominală împrumutată, ceea ce a dus la încălcarea condiţiilor contractului de împrumut. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 01 februarie 2013, avocatul Harjan N. în interesele Valentinei Tarlev, a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Basarabeasca din 03 ianuarie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă. 1 Prin decizia Curţii de Apel Cişinău din 30 mai 2013, a fost admis apelul declarat de Valentina Tarlev, casată hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 03.01.2013 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii intentată de Ibanji Ilia către Tarlev Valentina.

A fost încasat de la Iabanji Ilia în beneficiul Valentinei Tarlev cheltuielile legate de achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel, în mărime de 675 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis, că a fost dovedit faptul rambursării împrumutului de 2 000 euro de către Valentina Tralev pe parcursul anilor 2008-2011 şi a sumei de 4 100 euro cu titlu de dobîndă. Împotriva deciziei instanţei de apel, la 05 august 2013, Iabanji Ilia a înaintat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Basarabeasca din 03 ianuarie 2013. În argumentarea recursului, recurentul a invocat, că instanţa de apel eronat a apreciat circumstanţele cauzei, precum şi probele anexate la dosar.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care au fost constatate circumstanţele cauzei şi apreciate înscrisurile probatoare. În viziunea recurentului, instanţa de apel greşit a interpretat faptul falsificării recipisei din luna octombrie 2011. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate 2 sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd, în recursul declarat de Iabanji Ilia, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iabanji Ilia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Iabanji Ilia împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iabanji Ilia către Tarlev Valentina privind încasarea datoriei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3