2ra-2054/13 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a pricinii

prima instanţă: D. Manole 2ra-2054/13 DECIZIE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Nicolae Clima, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Serghei Mocanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Mocanu împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 22 februarie 2013 prin care acţiunea a fost admisă parţial c o n s t a t ă: La 18 septembrie 2012 Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale, şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei.

În motivarea cererii a indicat, că la 06 martie 2006 în baza cererii sale, de către DGCCO MAI, a fost pornită urmărirea penală pe cauza nr. 2006990082 pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (4) CP RM, pe faptul extorcării prin şantaj de la el şi fratele său Alexandru Mocanu a unei sume de bani în proporţii deosebit de mari, însoţită cu răpirea fratelui său, aplicarea armei şi violenţei fizice. Suplimentar, a indicat că, la 09 martie 2006 în cadrul unei operaţiuni speciale au fost reţinuţi în flagrant în momentul primirii banilor Anatol Neagu şi Sergiu Neagu.

Conducerea urmăririi penale pe cauza nominalizată a fost încredinţată procurorului Secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale - Alexandru Bîtcă, care i-a pus sub învinuire pe Anatol Neagu şi Sergiu Neagu doar la 23 martie 2006, în baza ordonanţei din 20 martie 2006. Prin acţiunile sale, procurorul Alexandru Bîtcă a creat posibilitatea ca judecătorul de instrucţie Mihai Drosu la 04 aprilie 2006 să anuleze ordonanţele de punere sub învinuire a lui Anatol Neagu şi Sergiu Neagu şi eschivarea lor de la răspundere penală. Pentru faptele de corupere enunţate mai sus, la 05 septembrie 2007 a depus o plîngere în adresa Procurorului General al RM.

Ca răspuns, la 27 septembrie 2007 prin scrisoarea nr. 11-147/07-8623 Procurorul de secţie în Direcţia control al urmăririi penale al Procuraturii Generale - Gheorghe Popescu, l-a informat că, Alexandru Bîtcă ar putea fi supus numai răspunderii disciplinare, însă aceasta nu este posibil, deoarece, la moment nu mai activează în organele procuraturii. După anularea ordonanţei de punere sub învinuire, procurorul Alexandru Bîtcă, pe motivul că a adresat în Curtea Supremă a Justiţiei un recurs în anulare, prelungeşte termenul urmăririi penale, deşi, de fapt, nici un recurs în anulare nu a fost depus. Despre faptele date, la 28 august 2007 a fost informată Procuratura Generală a RM, solicitîndu-se suplimentar depunerea unui recurs în anulare.

Prin scrisoarea nr. 16- 82/06-1962 din 28 septembrie 2007, i-a fost comunicat că nu există date despre careva recurs în anulare. Indică că, în aceeaşi perioadă procurorul a scos de sub urmărire penală bănuiţii Oleg Mînzat, Roman Mînzat şi Tudor Tigaie, deşi în privinţa acestora erau suficiente probe pentru a-i pune sub învinuire. Prin ordonanţa procurorului Secţiei conducerii a urmăririi penale în organele centrale a MAI şi SV ale Procuraturii Generale a RM - Igor Eşanu din 05 decembrie 2007, dosarul penal nr. 2006990082 a fost clasat, despre care fapt el nu a fost informat în mod legal. La 12 iunie 2007 a adresat Procurorului General al RM şi Ministrului de Interne o plîngere, prin care a solicitat anularea tuturor hotărîrilor emise anterior de procurori, cu tragerea la răspundere a persoanelor vinovate.

La acestea a primit două răspunsuri: primul nr.11-147/05-6706 din 26 iulie 2007 de la procurorul Şef-adjunct al secţiei nr. 2 în Direcţia control al urmăririi penale - Păduraru Grigore, din care reiese că ordonanţa din 05 ianuarie 2007 a fost clasată în legătură cu ilegalitatea acesteia şi, al doilea nr. 16-82/06-1605 din 27 iulie 2007 al procurorului Şef al secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale a MAI şi SV Caragia Veaceslav, din care rezultă că, ordonanţa din 05 ianuarie 2007 este legală şi temeiuri pentru anularea ei nu există. În perioada lunilor octombrie - decembrie 2007 cauza s-a aflat la procurorul Ghenadie Homiţchii, care nu a efectuat careva măsuri de urmărire penală.

Suplimentar, a indicat că, la 28 august 2007 în cadrul dosarului penal nr. 2006990082 a înaintat acţiune civilă, care pînă la moment nu a fost examinată, iar la solicitările de a-i fi comunicată soarta dosarului, nu a primit un răspuns cert. A mai menţionat că, la 23 martie 2009 procurorul Secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale - Homiţchii Ghenadie, a dispus încetarea urmăririi penale pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. Ulterior, la 25 martie 2011 Prim-adjunctul Procurorului General - Andrei Pîntea, a anulat ca ilegală ordonanţa din 23 martie 2009, prin care sa dispus încetarea urmăririi penale. La 17 iunie 2011, prin ordonanţa Procurorului General al RM, materialele cauzei au fost transmise Procuraturii s. Buiucani mun.

Chişinău pentru organizarea efectuării urmăririi penale. La 21 septembrie 2011, urmărirea pe cauza penală nr. 2006990082 a fost încetată de către procurorul în Procuratura s. Buiucani mun. Chişinău - Ion Ticu, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. Pînă în prezent urmărirea penală nu a fost finisată, nu a fost examinată acţiunea civilă toate acestea avînd loc din vina organului de urmărire penală. Reclamantul consideră că examinarea cauzei este tergiversată intenţionat timp de mai mulţi ani. Prin urmare, lui îi este încălcat grav dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil prevăzut de art. 6 al CEDO. În legătură cu încălcarea termenului rezonabil la examinarea cauzei nominalizate, reclamantul solicită încasarea în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei, din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 22 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial. La 17 aprilie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea primei instanţe, în partea cuantumului prejudiciului moral încasat, menţionînd că estimarea prejudiciului moral urma să fie efectuată în aşa fel, încît să aducă o satisfacţie echitabilă şi rezonabilă reclamantului şi să fie menţinut echilibru între compensaţie şi venituri nejustificate, ceea ce nu a fost realizat în prezenta speţă.

Consideră că la determinarea prejudiciului moral prima instanţă urma să respecte şi criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale, echitabile şi anume, în aşa fel trebuie stabilite, încît să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat. Susţine că dreptul persoanei care pretinde că a suferit să-şi estimeze prejudiciul adus, numai instanţa de judecată este împuternicită, potrivit Legii, să aprecieze cuantumul şi mărimea prejudiciului moral.

Or, potrivit art. 2 alin.(6) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Instanţa în mod neîntemeiat nu a ţinut cont la emiterea actului judecătoresc de prevederile art.5 al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, care stabilesc că la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Totodată se invocă că cererea reclamantului este depusă tardiv şi cu încălcarea art.3 alin.(2) al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, luînd în consideraţie faptul că ultima ordonanţă a procurorului de încetare a urmăririi penale a fost emisă la 21 septembrie 2011. La 21 mai 2013, Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie majorat cuantumul prejudiciului moral pînă la suma de 60000 lei, în rest de a fi menţinută hotărîrea primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanţa de fond nu a ţinut cont de practica CtEDO care în cazuri similare a acordat cu titlu de daune morale sume de la 600 Euro pînă la 3000 Euro.

La fel, nu sa ţinut cont de suferinţele fizice şi psihologice provocate de infractori, care din motive imputate autorităţilor naţionale (procuraturii) nu pot fi traşi la răspundere penală pentru crimele comise, deoarece au fost intenţionat puşi sub învinuire fiind expirat termenul prevăzut de art.63 din CPP, ca ulterior să fie anulate ca ilegale ordonanţele de punere sub învinuire pe motivul neefectuării actului de procedură în termen legali de trei zile de la data reţinerii. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Ministerul Finanţelor întemeiat şi care urmează a fi admis, cu modificarea în parte a hotărîrii primei instanţe, respectiv fiind neîntemeiat recursul declarat de către Serghei Mocanu, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. La caz s-a constatat că Serghei Mocanu, făcînd uz de remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii, constatînd încălcarea de către organele judiciare ale Statului a dreptului lui Serghei Mocanu la judecarea în termen rezonabil a cauzei sale penale în sensul prevederilor art. 6 CEDO şi în sensul legislaţiei naţionale, dispunînd încasarea în beneficiul ultimului din contul Ministerului Finanţelor, în vederea reparaţiei echitabile, a sumei de 35000 lei. Astfel, Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Conform art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilire de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac. Iar în sensul art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 este de înţeles că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Instanţa de recurs menţionează că în legislaţia naţională celeritatea judecării proceselor nu este consacrată în mod expres. Însă, codul de procedură penală cuprinde un şir de norme prin care se asigură soluţionarea, într-un termen rezonabil, a cauzelor deduse judecăţii, indiferent de natura lor. Astfel, în conformitate cu art. 20 alin.(1) şi (2) CPP, urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale se face în termene rezonabile. Criteriile de apreciere a termenului rezonabil de soluţionare a cauzei penale sunt: complexitatea cazului, comportamentul participanţilor la proces, conduita organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată. Iar aliniatul (4) statuează că respectarea termenului rezonabil la urmărirea penală se asigură de către procuror, iar la judecarea cazului – de către instanţa respectivă.

Materialele cauzei, denotă că la 06 martie 2006 în baza cererii lui Serghei Mocanu de către DGCCO MAI, a fost pornită urmărirea penală pe cauza nr. 2006990082 pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (4) CP, pe faptul extorcării prin şantaj de la el şi fratele său Alexandru Mocanu a unei sume de bani în proporţii deosebit de mari, însoţită cu răpirea fratelui său, aplicarea armei şi violenţei fizice. La 09 martie 2006 în cadrul unei operaţiuni speciale au fost reţinuţi în flagrant în momentul primirii banilor Anatol Neagu şi Sergiu Neagu. Procurorul Secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale - Alexandru Bîtcă, i-a pus sub învinuire pe Anatol Neagu şi Sergiu Neagu la 23 martie 2006, în baza ordonanţei din 20 martie 2006. Judecătorul de instrucţie Mihai Drosu la 04 aprilie 2006 a anulat ordonanţele de punere sub învinuire a lui Anatol Neagu şi Sergiu Neagu şi eschivarea lor de la răspundere penală.

La 05 septembrie 2007 Serghei Mocanu a depus o plîngere în adresa Procurorului General al RM. La 27 septembrie 2007 prin scrisoarea nr. 11-147/07-8623 Procurorul de secţie în Direcţia control al urmăririi penale al Procuraturii Generale - Gheorghe Popescu, l-a informat că, Alexandru Bîtcă ar putea fi supus numai răspunderii disciplinare, însă aceasta nu este posibil, deoarece, la moment nu mai activează în organele procuraturii. După anularea ordonanţei de punere sub învinuire, procurorul Alexandru Bîtcă, pe motivul că a adresat în Curtea Supremă a Justiţiei un recurs în anulare, prelungeşte termenul urmăririi penale. Despre faptele date, la 28 august 2007 a fost informată Procuratura Generală a RM, solicitîndu-se suplimentar depunerea unui recurs în anulare.

Prin scrisoarea nr. 16-82/06-1962 din 28 septembrie 2007, lui Serghei Mocanu i-a fost comunicat că nu există date despre careva recurs în anulare. În aceeaşi perioadă procurorul a scos de sub urmărire penală bănuiţii Oleg Mînzat, Ronan Mînzat şi Tudor Tigaie. Prin ordonanţa procurorului Secţiei conducerii a urmăririi penale în organele centrale a MAI şi SV ale Procuraturii Generale a RM - Igor Eşanu din 05 decembrie 2007, dosarul penal nr. 2006990082 a fost clasat. În perioada lunilor octombrie - decembrie 2007 cauza s-a aflat la procurorul Ghenadie Homiţchii, care nu a efectuat careva măsuri de urmărire penală. La 28 august 2007 în cadrul dosarului penal nr. 2006990082 Serghei Mocanu a înaintat acţiune civilă.

La 23 martie 2009 procurorul Secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale - Ghenadie Homiţchii, a dispus încetarea urmăririi penale pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. La 25 martie 2011 Prim-adjunctul Procurorului General - Andrei Pîntea, a anulat ca ilegală ordonanţa din 23 martie 2009, prin care sa dispus încetarea urmăririi penale. La 17 iunie 2011, prin ordonanţa Procurorului General al RM, materialele cauzei au fost transmise Procuraturii s. Buiucani mun. Chişinău pentru organizarea efectuării urmăririi penale. La 21 septembrie 2011, urmărirea pe cauza penală nr. 2006990082 a fost încetată de către procurorul în Procuratura s. Buiucani mun.

Chişinău - Ion Ticu, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. Prin urmare , efectuarea urmăririi penale pe parcursul a 6 ani şi 11 luni în lipsa unei hotărîri irevocabile, demonstrează incontestabil încălcarea dreptului reclamantului la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei sale. Cu referire la dispoziţiile citate în coroborare cu circumstanţele stabilite în cadrul examinării cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că, instanţa de fond examinînd pricina sub toate aspectele, a aplicat corect normele materiale şi procedurale, a stabilit şi elucidat toate circumstanţele importante ale cauzei, şi a apreciat corect probele administrate în strictă conformitate cu prevederile art. 130 CPC.

Or, în conformitate cu art.2 alin.(3) al Legii citate mai sus, prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se repară indiferent de vinovăţia instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătoreşti sau a instituţiei de stat debitoare, iar alin.(6) al aceluiaşi articol stipulează că mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Astfel, prin adoptarea normelor naţionale şi aderarea la CEDO statul şi-a asumat obligaţia de a organiza un sistem judiciar în aşa fel încît acesta să răspundă tuturor exigenţelor acestor norme, inclusiv aceleia de a soluţiona orice litigiu într-un termen rezonabil, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întîrzia procedurile judiciare. Prin jurisprudenţa CEDO au fost instituite anumite criterii de apreciere a noţiunii de termen rezonabil (a se vedea cauzele: Josan, § 18, Mazepa, § 42, Holomiov, § 137) şi anume: Complexitatea cauzei, se apreciază de asemenea după caz şi individual ( se va ţine cont de natura obiectului litigiului, precum şi faptul dacă acţiunea a cuprins doar un singur obiect sau a fost conexate mai multe obiecte şi/sau cereri, inclusiv ale unor persoane terţe).

Comportamentul părţilor care include aprecierea comportamentului reclamantului. Se va aprecia bona/mala fides a tuturor părţilor implicate în proces, inclusiv existenţa unor întîrzieri inexplicabile, amînări neîntemeiate, consecutivitatea şedinţelor, planificarea unei ordini a şedinţelor cu pauze îndelungate; etc. La fel, trebuie luat în consideraţie şi comportamentul autorităţilor (a instanţelor de judecată sau a organelor abilitate implicate în proces). Miza (interesul) pentru reclamant relevă importanţa sau scopul pentru persoana care pretinde violarea dreptului său la un termen nerezonabil. Lipsa unei soluţii judiciare asupra fondului pretenţiilor nu împiedică reclamantul să pretindă încălcarea dreptului la examinarea într-un termen rezonabil ( cauza Boboc v/s Moldova, § 25-27).

Ca urmare a informaţiei relatate, instanţa de recurs notează că caracterul rezonabil al duratei procesului trebuie evaluat în lumina circumstanţelor cauzei, în special a criteriilor de apreciere a termenului rezonabil de judecare a pricinii cum sunt: complexitatea cauzei, comportamentul părţilor, precum şi miza (interesul) pentru reclamant (a se vedea, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, §43, ECHR 2000-VII şi Cravcenco v. Moldova, nr. 13012/12, 15 ianuarie 2008). Colegiul consideră întemeiat argumentul recurentului Serghei Mocanu conform căruia, perioada 28 august 2007 cînd a depus acţiunea civilă şi pînă la 21 septembrie 2011 cînd a fost încetată urmărirea penală, este o perioadă exagerată pentru examinarea unei astfel de cauze, nefiind prezentate careva probe ce ar dovedi contrariul.

Prin urmare, se constată că din motivul duratei excesive a urmăririi penale, Serghei Mocanu a fost în situaţia de imposibilitate a soluţionării aspectului civil, care de fapt nici nu a fost soluţionat în cadrul procedurii penale menţionate. Cu toate că la materialele cauzei lipseşte ordonanţa organului de urmărire penală cu privire la recunoaşterea lui Serghei Mocanu în calitate de parte civilă, ceea ce constituie o condiţie în aplicarea Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, existenţa acesteia rezultă din răspunsul Procuraturii Generale din 25 ianuarie 2013 adresat Ministerului Finanţelor (f.d.75), mai mult ca atît reieşind din textul recursului declarat, acest fapt nu este negat de către recurent (f.3-recurs).

În conexiunea celor relatate, reieşind din perioada examinării cauzei penale, de durata totală a procedurilor şi de atitudinea părţilor la judecarea cauzei, de complexitatea ei, precum şi miza (interesul) pentru reclamant, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide drept justă concluzia cu referire la faptul că cerinţa cu privire la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, prevăzută de legea naţională şi articolul 6 § 1 al Convenţiei, în cauza dată nu a fost respectată, aspect care generează constatarea acestei încălcări. Odată cu formularea acţiunii în prezenta speţă, Serghei Mocanu a pretins şi la compensarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, ca urmare a suferinţelor psihice cauzate prin tergiversarea examinării procesului penal.

În conformitate cu art. 4 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Iar în conformitate cu art. 5 alin. (1) al aceleiaşi legi, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

În consecinţă, stabilind că lui Serghei Mocanu i-a fost cauzat un anumit nivel de stres şi frustrare, ca urmare a duratei excesive a procedurii penale, instanţa de recurs justifică dreptul acestui la repararea prejudiciului moral cauzat. Totodată, instanţa constată că cuantumul prejudiciului moral pretins de către Serghei Mocanu în sumă de 100000 lei, cît şi acel încasat de prima instanţă în mărime de 35000 lei este vădit disproporţional şi excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii. Mai mult, acest cuantum este vădit disproporţional şi în corelaţie cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţe similare, unde Moldova este statul pîrît şi în care sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral variază între 1000 Euro şi 3000 Euro, pentru durata nerezonabilă a procedurilor judiciare avută pentru 5 ani sau 10 ani.

În această susţinere vine jurisprudenţa CEDO în cazul SRL Deservire versus Moldova, unde Curtea a acordat cu titlu de prejudiciu moral 600 Euro pentru violarea art. 6 § 1 CEDO în ce priveşte durata procedurilor timp de 6 ani şi în cazul Cravcenco versus Moldova, unde Curtea a acordat cea mai mare sumă de 3000 Euro pentru încălcarea termenului rezonabil pentru 10 ani. Nu este de neglijat şi importanţa unificării practicii judiciare a instanţelor naţionale la acordarea despăgubirilor morale în cazuri similare celor indicate, fiind constatat că cuantumul acordat cu titlu de prejudiciu moral în speţe examinate în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 variază de la 500 lei pînă la 35000 lei.

În contextul dat, instanţa de recurs va remarca că prima instanţă, ignorînd cele descrise, greşit a apreciat prejudiciul pretins de către Serghei Mocanu acordîndu-i într- un cuantum de 35000 lei, ce este excesiv şi unul vădit disproporţional, motiv care impune modificarea hotărîrii primei instanţe în partea dată. Prin urmare, avînd în vedere cele de mai sus şi hotărînd în mod echitabil, Colegiul consideră necesar să modifice hotărîrea primei instanţe în sensul acordării reclamantului a sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral, avînd în vedere că valoarea compensaţiei de 100000 ar fi una excesivă şi ar reprezenta un venit nejustificat.

Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către prima instanţă, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor şi a modifica hotărîrea primei instanţe, micşorînd cuantumul prejudiciului moral încasată din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Serghei Mocanu în mărime 2000 lei şi respingerea recursului declarat de către Serghei Mocanu. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se modifică hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 22 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Mocanu împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei, după cum urmează: Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Serghei Mocanu cu titlu de prejudiciul moral de la 35000 (treizeci şi cinci mii) lei pînă la 2000 (două mii) lei. Se respinge recursul declarat de către Serghei Mocanu.

În rest hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 22 februarie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Nicolae Clima Iurie Bejenaru Galina Stratulat