2ra-1772/13 — Partajarea averiii comune în devălmăşie

prima instanţă: I. Talpă dosarul nr. 2ra-1772/13 instanţa de apel: A. Gheorghieş, V. Harmaniuc, N. Chircu DECIZIE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Ion Brînzanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Rodicăi Brînzanu împotriva lui Ion Brînzanu cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie şi acţiunea reconvenţională a lui Ion Brînzanu împotriva Rodicăi Brînzanu cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Ion Brînzanu şi menţinută hotărârea Judecătorie Bălţi din 26 septembrie 2012, prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională respinsă, c o n s t a t ă La 06 februarie 2012 Brînzanu Rodica a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Brînzanu cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie formată din apartamentul nr.35 str. Bulgară 35, mun.

Bălţi şi apartamentul nr.92 str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău. În motivarea acţiunii a invocat că, din 21 noiembrie 2009 a încheiat căsătoria cu Brînzanu Ion, din viaţa în comun fiind născută la 13 mai 2010 fiica Brînzanu Lia. Afirmă că în timpul căsătoriei au dobândite împreună cu soţul cu titlu de proprietate comună în devălmăşie apartamentul nr.35 din str. Bulgară 35, mun. Bălţi şi apartamentul nr.92 din str. Grenoble 167/1, în mun. Chişinău. Solicită împărţirea în natură a proprietăţii comune în devălmăşie compusă din ap. 35, str. Bulgară 35, mun. Bălţi şi ap. 92, str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău şi încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. La 23 februarie 2012 Brînzanu Ion la fel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Rodicăi Brînzanu cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie.

1 În motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat din 21 noiembrie 2009 se afla în relaţii de căsătorie cu Brînzanu Rodica, din căsătorie fiind născut copilul minor - fiica Brînzanu Lia. Menţionează că după înregistrarea căsătoriei s-au stabilit cu traiul în mun. Bălţi în apartamentul părinţilor soţiei sale. Reţine că în toamna anului 2011 mama sa i-a donat apartamentul nr.87, str. Grenoble 128/4, mun. Chişinău, pe care l-a înstrăinat prin contractul de vânzare- cumpărare din 18 noiembrie 2011 nr. 7064 Galinei Lazăr, la preţul de 71000 euro. Menţionează că din suma dată, 69000 euro i-a depus la păstrare la BC ,,Victoriabank” SA, iar 2000 euro, i-a reţinut pentru perfectarea actelor. Susţine că din contul banilor depuşi la bancă, la 21 noiembrie 2011 a procurat ap. 35 din str. Bulgară 35, mun.

Bălţi la preţul de 31000 euro, iar la 15 decembrie 2011 a procurat ap. 92 din str. Grenoble 167/1 mun. Chişinău la preţul de 35300 euro, banii fiind ridicaţi din Bancă în ziua tranzacţiilor. Afirmă că soţia sa a dobândit titlu de proprietară a acestor bunuri, în temeiul art. 39 a Legii cadastrului bunurilor imobile, doar ca urmare a căsătoriei înregistrate, însă dînsa nu a contribuit financiar la procurarea acestora. Solicită partajarea bunurilor prin recunoaşterea dreptului de proprietate exclusivă după el asupra ap. 35 din str. Bulgară 35, mun. Bălţi şi asupra ap.92 din str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău, cu încetarea dreptului de coproprietate a Rodicăi Brînzanu asupra imobilelor date şi dispunerea operării acestor modificări în registrul bunurilor imobile.

Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 01 martie 2012, acţiunea înaintată de Brînzanu Rodica şi acţiunea înaintată de Brînzanu Ion au fost conexate într-un singur proces. Prin hotărârea Judecătorie Bălţi din 26 septembrie 2012 a fost admisă acţiunea Rodicăi Brînzanu împotriva lui Ion Brînzanu cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie şi transmis în proprietatea Rodicăi Brînzanu apartamentul nr. 35 din str. Bulgară 35, mun. Bălţi la preţul de 113019 lei, iar în proprietate lui Ion Brînzanu fiind transmis apartamentul nr. 92 din str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău la preţul de 310949, încasat din contul lui Ion Brînzanu în beneficiul Rodicăi Brînzanu sulta în mărime de 98965 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 3800 lei.

Acţiunea reconvenţională a lui Brînzanu Ion a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Brînzanu Ion şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 12 martie 2013 Brînzanu Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea Rodicăi Brînzanu să fie respinsă, iar acţiunea sa admisă în sensul formulat. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerându-le neîntemeiate şi emise cu aplicarea eronată a normelor legale, cît şi cu interpretarea eronată a legii.

Apreciază drept eronată concluzia instanţelor de judecată precum că bunurilor litigioase fiind procurate în timpul căsătoriei, li se aplică regim de proprietate comună în devălmăşie. 2 Întru susţinerea poziţiei sale invocă art. 20 Codul Familiei, potrivit căruia sunt în proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.

Menţionează că în interpretarea normei date, pentru a stabili regimul bunurilor devălmaşe urmează a se ţine cont de momentul apariţiei lor, raportat la sursa în baza căreia au apărut, invocând la caz, că imobilele în litigiul au fost procurate din mijloacele obţinute de la vânzarea proprietăţii sale exclusive, or, ap. 87 din str. Grenoble 128/4 mun. Chişinău, care i-a fost donat de mama sa în timpul căsătoriei cu intimata şi care constituia proprietate sa exclusivă. Consideră că la caz urmau a fi aplicate prevederile art. 22 Codul familiei, potrivit căruia bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei şi bunurile dobândite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sunt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi.

Mai invocă recurentul şi art. 372 Cod civil, care stipulează că orice bun dobândit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie până la proba contrară. Indică că potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, în cazul în care imobilul locativ constituie proprietate personală a unuia dintre soţi, indiferent de momentul dobândirii proprietăţii, înainte sau după încheierea căsătoriei, acesta este înstrăinat sau înlocuit în alt mod cu un alt bun, bunul ulterior dobândit va constituie proprietate devălmaşă a soţilor acţionând prezumţia legală a proprietăţii în devălmăşie.

Regula expusă comportă o excepţie şi anume situaţia în care soţul, în a cărei proprietate personală s-a aflat imobilul iniţial, dovedeşte că imobilul ulterior achiziţionat s-a edificat din banii obţinuţi din înstrăinarea imobilului său personal, caz în care va acţiona înlocuirea în cadrul patrimoniului a bunurilor, caz în care imobilul dobândit ulterior poate fi recunoscut de către instanţă – proprietate personală a soţului. Susţine că afirmaţiile intimatei precum că bunurile litigioase sunt proprietate comună în devălmăşie sunt declarative, nefiind susţinute prin probe pertinente, iar concluziile instanţelor fiind în contradicţie cu înscrisurile pe care le-a prezentat dânsul în susţinerea poziţiei sale.

Insistă că instanţele inferioare urmau să dea apreciere faptului că intimata în cadrul dezbaterilor judiciare a indicată că ap. 92 din str. Grenoble 167/1 mun. Chişinău a fost procurat din banii soţului. Indică că instanţele inferioare au ignorat şi declaraţiile intimatei, precum că dânşii nu aveau bani acumulaţi pentru procurarea apartamentului şi nici nu deţineau careva conturi bancare comune, în acest sens invocînd şi prevederile art. 123 alin. (6) CPC, care indică că faptele pe care le-a invocat în cererea de chemare în judecată, nu trebuie să le dovedească în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. La fel afirmă că deşi Rodica Brînzanu nu a recunoscut că ap. 35 din str. Bulgară 35, mun.

Bălţi a fost procurat din banii săi ea nu a prezentat probe care se demonstreze contrariul. 3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 13 decembrie 2012 a fost expediată în adresa lui Brînzanu Ion la 17 ianuarie 2013 şi recepţionată de ultimul la data de 23 ianuarie 2013, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d. 174-175). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 martie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parţial a acţiunii iniţiale şi admiterea parţial a acţiunii reconvenţionale din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Fiind investită cu acţiunea iniţială a Rodicăi Brînzanu împotriva lui Ion Brînzanu cu privire la împărţirea în natură a proprietăţii comune în devălmăşie compusă din ap. 35, str. Bulgară 35, mun.

Bălţi şi ap. 92, str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău şi încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată şi cu acţiunea reconvenţională a lui Brînzanu Ion împotriva Rodicăi Brînzanu cu privire la partajarea bunurilor prin recunoaşterea dreptului său de proprietate exclusivă asupra ap. 35 din str. Bulgară 35, mun. Bălţi şi asupra ap.92 din str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău, cu încetarea dreptului de coproprietate a Rodicăi Brînzanu asupra imobilelor date şi dispunerea operării acestor modificări în registrul bunurilor imobile, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii iniţiale dispunînd transmiterea în proprietatea Rodicăi Brînzanu apartamentul nr. 35 din str. Bulgară 35, mun.

Bălţi la preţul de 113019 lei, iar în proprietate lui Ion Brînzanu apartamentul nr. 92 din str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău la preţul de 310949, încasînd din contul lui Ion Brînzanu în beneficiul Rodicăi Brînzanu sulta în mărime de 98965 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 3800 lei, totodată respingând ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. În susţinerea opiniei date instanţele ierarhic inferioare referindu-se la prevederile art. art. 19, 20, 25, 26 Codul Familiei şi art. 370 Cod civil, au reţinut că bunurile dobîndite de soţii Brînznu Rodica şi Brînzanu Ion în timpul căsătoriei este proprietatea lor comună în devălmăşie, care urmează a fi partajată între aceştia.

Iar la stabilirea modului de partajare a bunurilor proprietate în devălmăşie a lui Brînzanu Rodica şi Brînzanu Ion instanţele s-au referit la circumstanţele cauzei şi anume la faptul că, Brînzanu Rodica locuieşte în mun. Chişinău cu copilul minor, este angajată în cîmpul muncii în mun. Bălţi şi este de acord cu atribuirea în proprietatea sa a apartamentului din mun. Bălţi. Totodată, instanţele judecătoreşti s-au referit şi la faptul că Brînzanu Ion nu are necesitate de imobil din mun. Bălţi, nu este legat de mun. Bălţi nici prin loc de lucru şi nici de copilul minor, din care considerente au conchis 4 necesar de atribui în proprietatea Rodicăi Brînzanu apartamentul nr. 35 din str. Bulgară 35, mun.

Bălţi, iar în proprietatea lui Brînzanu Ion apartamentul nr. 92 din str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău. Instanţa de recurs constată, însă, că deşi, la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată în privinţa admiterii acţiunii iniţiale şi respingerii acţiunii reconvenţionale şi soluţia dată în partea dată în sensul menţionat mai sus sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate la caz. Astfel, după cum denotă actele cauzei la data de 21 noiembrie 2009 între Brînzanu Ion şi Brînzanu Rodica a fost încheiată căsătoria, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie seria CS-V 0703447 (f.d.

6). Din această căsătorie a rezultat un copil minor Brînzanu Lia născută la 13 mai 2010, fapt confirmat prin certificatul de naştere Seria NA-VI 0788964 (f.d. 7). Tot actele cauzei atestă că, părţile în timpul căsătoriei au dobîndit în proprietate apartamentul nr. 35 din str. Bulgară 35, mun. Bălţi în baza contractului de vînzare- cumpărare nr. 32319 din 21 noiembrie 2011 şi apartamentul nr. 92 din str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 25239 din 05 decembrie 2012 (f.d. 48-50, 13-16, 54-55). La fel, este stabilit şi faptul că Brînzanu Ana, mama lui Brînzanu Ion, i-a donat ultimului apartamentul nr. 87, compus din 2 odăi, suprafaţa totală a căruia constituie 81,1 m.p.

situat în mun. Chişinău, or. Codru, str. Grenoble 128/4, fapt confirmat prin contractul de donaţie nr. 20134 din 14 septembrie 2011 (f.d. 50-51). Ulterior, la data de 18 noiembrie 2011, Brînzanu Ion, contra sumei de 7100 euro, a înstrăinat, proprietatea sa exclusivă, apartamentul nr. 87 din str. Grenoble 128/4, mun. Chişinău, fapt ce se confirmă prin contractul de vînzare-cumpărare nr.7064 încheiat între ultimul şi Lazăr Galina (f.d. 52-53). Aici, este important de remarcat că, tot în aceiaşi zi, conform Ordinului de încasare a numerarului, Brînzanu Ion, a depozitat la contul BC „Victoriabank” SA din suma obţinută de la vînzare a imobilului suma de 69000 euro (f.d. 56). De altfel, este cert şi faptul că avînd oferte în vederea procurării imobilelor, la data de 21 noiembrie 2011 familia Brînzanu a procurat apartamentul nr. 35 din str. Bulgară 35, mun.

Bălţi (împreună cu mobilier) contra sumei de 32000 euro, iar la data de 15 decembrie 2011, au procurat apartamentul nr. 92, din str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău contra sumei de 35000 euro, bani fiind ridicaţi în ambele cazuri pentru procurarea imobilelor menţionate de la BC „Victoriabank” SA, în ziua încheierii tranzacţiilor. Conform art. 19 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. Conform art. 20 alin. (3) Codul familiei, sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi 5 alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.

Conform art. 22 alin. (1) Codul familiei, bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi. Aceleaşi condiţii sunt stipulate şi la art. 372 alin. (1) Cod civil, care indică că bunurile care au aparţinut soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele dobîndite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a dobîndit.

În atare situaţie, prin prisma normelor legale citate mai sus, instanţa de recurs conchide că deşi apartamentele în litigiu au fost procurat în timpul căsătoriei cu Brînzanu Rodica, acestea derogă de la proprietatea comună în devălmăşie a soţilor, fiind cert că bunurile menţionate au fost procurat de către Brînzanu Ion pe banii obţinuţi din vînzarea apartamentului care i-a fost donat acestuia de către mama sa, Brînzanu Ana. Prin urmare, instanţa de recurs, prin prisma prevederilor art. 22 Codul familie, consideră că urmează a fi excluse din bunurile proprietate comună în devălmăşie a soţilor Brînzanu Ion şi Brînzanu Rodica apartamentul nr. 35 din str. Bulgară 35, mun. Bălţi şi apartamentul nr. 92, din str. Grenoble 167/1, mun.

Chişinău. În consecinţă, instanţa de recurs consideră drept greşite concluziile instanţelor ierarhic inferioare precum că bunurile imobile procurate de soţii Brînzanu în perioada căsătoriei sunt proprietatea comună în devălmăşie, deoarece cum a fost menţionat, bunurile imobile în litigiu au fost procurate nu din mijloace comune a soţilor, ci din mijloace obţinute de la vînzrea proprietăţii exclusive a lui Brînzanu Ion, or, cu toate că apartamentul nr. 87 din str. Grenoble 128/4, a fost donat lui Brînzanu Ion în perioada căsătoriei cu Brînzanu Rodica, însă acesta remînînd proprietatea lui exclusivă. Mai mult că, în cadrul dezbaterilor judiciare, însuşi intimata, Rrînzanu Rodica, a confirmat faptul că pînă la vînzarea apartamentului donat soţului său Brînzanu Ion, alte surse agonisite împreună cu recurentul nu au avut (f.d 83 verso).

În aceste condiţii, instanţa de recurs reţine prevederile art. 370 Cod civil, care direct indică că împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la dobîndirea bunului. Pînă la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal. Or, din conţinutul normei citate este de înţeles că acei proprietari devălmaşi care vor considera că aporturile coproprietarilor la dobândirea nu au fost egale vor trebui să facă această dovadă. În aceste cazuri împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la dobândirea bunului. Cu referire la art. 371 alin. (2) orice bun dobândit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie până la proba contrară, instanţa de recurs remarcă că această prezumţie va putea fi înlăturată dacă se va face dovada contrariului.

6 Astfel, în conformitate cu art.118 alin.(1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. La caz, deşi intimata invocă că apartamentul nr. 35 din str. Bulgară 35, mun. Bălţi a fost procurat cu aportul părinţilor săi, însă, instanţei de judecată nu au fost prezentate, în conformitate cu art.118 alin.(1) CPC, probe ce ar confirma aceste afirmaţii, dimpotrivă, însuşi intimata a confirmat că probe în acest sens nu există. În această ordine de idei se atestă temeinicia pretenţiilor din acţiunea reconvenţională şi dreptul exclusiv a recurentului atît asupra apartamentului nr. 92, din str. Grenoble 167/1, mun.

Chişinău, cît şi asupra apartamentului nr. 35 din str. Bulgară 35, mun. Bălţi. Totodată, de principiu este de remarcat şi faptul că deşi în speţă s-a constatat cu certitudine că şi apartamentului nr. 35, din str. Bulgară 35, mun. Bălţi este proprietatea personală a lui Brînzanu Ion, însă, ultimul, nu solicită evacuarea intimatei Brînzanu Rodica şi copilului minor din imobilul menţionat, recunoscînd în acest sens că ultimii au obţinut dreptul legal la spaţiul locativ ca membrii familiei sale. În această ordine de idei instanţa de recurs consideră necesar de a-i atribui în proprietatea intimatei Brînzanu Rodica apartamentul nr. 35, din str. Bulgară 35, mun. Bălţi, însă cu încasarea de la acesta în beneficiul lui Brînzanu Ion a contravalorii acestui bun imobil şi anume suma de 32000 euro.

Or, la caz, este evident că, deşi conform contractului de vînzare cumpărare nr. 32319 din 21 noiembrie 2011 apartamentului nr. 35, din str. Bulgară 35, mun. Bălţi, a fost procurat la preţul de 113019 lei, însă atît Brînzanu Ion, cît şi Brînzanu Rodica atestă că apartamentul menţionat a fost procurat la preţul de 32000 euro (f.d. 84 verso), iar potrivit art. 123 alin.(6) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Mai mult ca atât, după cum denotă actele cauzei şi după cum invocă însuşi Ion Brînzanu, copilul minor Brînzanu Lia locuieşte împreună cu mama sa Brînzanu Rodica, respectiv, copilul minor urmează a fi asigurat cu traiul decent.

De altfel, aici, instanţa de recurs ţine să menţioneze şi faptul că odată ce Brînzanu Ion deţine în proprietate un alt bun imobil, fiind asigurat, astfel, cu spaţiul locativ, drepturile acestuia, prin transmiterea în proprietatea Rodicăi Brînzanu a apartamentului nr. 35, din str. Bulgară 35, mun. Bălţi, în schimbul contravalorii bunului imobil, nu vor fi atinse. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Brînzanu Ion, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emitere o nouă hotărâre, prin care a admite parţial acţiunea iniţială, de a atribui în proprietatea Rodicăi Brînzanu apartamentul nr. 35, din str. Bulgară 35, mun.

Bălţi, cu încasarea contravalorii acestuia de la Brînzanu Rodica în beneficiul lui Brînzanu Ion în mărime de 32000 euro, în rest de a respinge acţiunea iniţială şi a admite parţial acţiunea reconvenţională de a recunoaşte dreptului exclusiv a lui Brînzanu Ion asupra apartamentului asupra apartamentului nr. 92 din str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău, cu încetarea dreptului Rodicăi Brînzanu asupra imobilului în cauză, în rest de a respinge acţiunea reconvenţională. 7 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Brînzanu Ion.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Bălţi din 26 septembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Rodicăi Brînzanu împotriva lui Ion Brînzanu cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie şi la acţiunea reconvenţională a lui Ion Brînzanu împotriva Rodicăi Brînzanu cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite parţial acţiunea Rodicăi Brînzanu împotriva lui Ion Brînzanu cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie. Se atribui în proprietatea Rodicăi Brînzanu apartamentul nr. 35, din str. Bulgară 35, mun. Bălţi.

Se încasează din contul Rodicăi Brînzanu în beneficiul lui Brînzanu Ion suma de 32000 (treizeci şi doi mii) euro, ori echivalentul în valută naţională conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la momentul executării hotărîrii, ce constituie contravaloarea apartamentului nr. 35, din str. Bulgară 35, mun. Bălţi. În rest acţiunea iniţială se respinge. Se admite parţial acţiunea lui Brînzanu Ion împotriva Rodicăi Brînzanu cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie. Se recunoaşte dreptul exclusiv a lui Brînzanu Ion asupra apartamentului nr. 92 din str. Grenoble 167/1, mun. Chişinău, nr. cadastral 0100101.632.12.092. Se încetează dreptului Rodicăi Brînzanu asupra apartamentului nr. 92 din str. Grenoble 167/1, mun.

Chişinău, nr. cadastral 0100101.632.12.092. În rest acţiunea reconvenţională se respinge. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva 8