2rh-271/13 — Declararea nulităţii contractului de donaţie

prima instanţă V. Mihaila dosarul nr.2rh-271/13 instanţa de apel M. Anton A. Panov I. Secrieru ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Ruslan Caruntu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihai Siniţari împotriva lui Ruslan Caruntu cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 02 mai 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Mihai Siniţari, au fost casate integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2012 şi hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 21 martie 2011 şi a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii, c o n s t a t ă: La 17 mai 2010, Mihai Siniţari a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ruslan Caruntu cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie.

În motivarea acţiunii reclamantul Mihai Siniţari a indicat că la 11 decembrie 2009, tatăl său Roma Mihai Siniţari a încheiat un contract de donaţie cu nr. 2315, prin care i-a donat lui Ruslan Caruntu apartamentul nr. 130 din str. Decebal,23, mun. Chişinău. Contractul de donaţie a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău la 22 decembrie 2009 cu nr. 010010622601130. La 27 ianuarie 2010, tatăl său Roma Siniţari a decedat, el fiind unicul fecior, iar apartamentul în cauză şi toate bunurile i le-a promis lui. Menţionează că în ziua încheierii contractului de donaţie, el era minor şi se afla împreună cu mama sa peste hotarele ţării, fapt de care a profitat pârâtul pentru a-l convinge pe tatăl său să semnez contractul de donaţie menţionat.

Susţine că în ultimele zile de viaţă a tatălui său, Ruslan Caruntu a ascuns faptul că tatăl său era grav bolnav şi de fiecare dată cînd îşi telefona tatăl, pârâtul găsea diferite motive ca să nu poată comunica cu el. Mai mult, pârâtul nu l-a înştiinţat despre decesul şi ziua înmormântării tatălui său. Afirmă că tatăl său nu dispunea de alt spaţiu locativ la momentul încheierii contractului de donaţie şi în perioada dată suferea de o boală incurabilă, din care cauză nu putea să conştientizeze şi să-şi dirijeze acţiunile. Contractul dat a fost încheiat la domiciliul donatorului, de unde rezultă că la acel moment donatorul într-adevăr se afla într-o stare de sănătate gravă, fapt nemenţionat în contract.

În punctul 9 al contractului de donaţie menţionat este indicat că din motiv că donatorul nu posedă grafia latină, textul contractului i-a fost citit în glas de către notar, fapt ce nu corespunde adevărului, deoarece tatăl său poseda la perfecţie grafia latină şi acest fapt confirmă încă o dată că la acel moment era fără discernământ. Prin urmare, solicită declararea nulităţii contractului de donaţie nr. 2315 a apartamentului nr. 130 din str. Decebal,23, mun. Chişinău, încheiat între Roma Siniţari şi Ruslan Caruntu la 11 decembrie 2009, cu aducerea părţilor în poziţia iniţială. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 martie 2011 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2012 a fost respins apelul declarat de către Mihai Siniţari şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 mai 2013 a fost admis recursul declarat de către Mihai Siniţari, au fost casate integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a fost emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă şi a fost declarat nul contractul de donaţie a apartamentului nr. 130 din str. Decebal,23, mun. Chişinău, încheiat între Roman Siniţari şi Ruslan Caruntu, înregistrat cu nr. 2315 la 11 decembrie 2009 şi autentificat de notarul privat Olga Şian. La 29 iulie 2013, Ruslan Caruntu a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs, dispunerea rejudecării recursului, respingerea acestuia şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti.

Revizuientul Ruslan Caruntu, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de recurs urmează a fi revizuită în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, deoarece au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute anterior. Menţionează că instanţa de recurs, admiţând recursul declarat de către Mihai Siniţari, a concluzionat că Roman Siniţari avea studii superioare şi cunoştea scrisul latin, iar semnătura din contractul de donaţie a cărui anulare se cere este total diferită de semnătura pe care a avut-o, fapt ce se determină şi fără a fi necesare cunoştinţe speciale, precum şi că este evident faptul că cuvintele „контракт де донацие мь-а фост читит ши лэмурит де нотар” scrise cu grafie chirilică sunt un fals şi nu au fost scrise de donator, or scrisul acestuia este de o caligrafie impecabilă, fapt confirmat prin probe scrise efectuate de Rman Siniţari în timpul vieţii.

Susţine că solicitând de la biroul notarial unele acte privind tranzacţia încheiată între el şi Roma Siniţari, la 09 iulie 2013, i-au fost eliberate actele solicitate, printre care şi contractul de vânzare-cumpărare nr. 3331 din 29 iulie 2008, încheiat între Roma Siniţari şi Ana Stepan.

În pct. 10 al contractului menţionat a fost indicat că din motiv că cumpărătorul nu posedă limba de stat, textul contractului este tradus verbal din limba de stat în limba rusă de către notar, iar semnătura lui Roma Siniţari a fost efectuată de către acesta cu grafia chirilică, ceea ce denotă că Roma Siniţari nu poseda grafia latină la momentul procurării imobilului şi evident că nu poseda grafia latină nici la momentul donării apartamentului la 11 decembrie 2009. Menţionează că faptul că Roma Siniţari la momentul semnării contractului de donaţie nu poseda grafia latină se explică şi prin faptul că din anul 1995, Roma Siniţari a plecat cu traiul în Rusia, revenind în Republica Moldova abia în anul 2008, cînd a procurat apartamentul din litigiu.

Astfel, din 20 aprilie 1999, Roma Siniţari a devenit cetăţean al Federaţiei Ruse, fiindu-i eliberat buletinul Federaţiei Ruse, fapt confirmat prin copia paşaportului cetăţeanului Federaţiei Ruse eliberat pe numele lui Roma Siniţari. Mai indică că conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1271 din 22 iulie 2013, întocmit de către Centrul naţional de expertize judiciare, inscripţia manuscrisă cu conţinutul „Синицарь Рома” din originalul ex. I al contractului de donaţie încheiat între Roma Siniţari şi Ruslan Caruntu, înregistrat cu nr. 2315 la 11 decembrie 2009, autentificat de notarul privat Olga Şian, a fost executată de Roma Siniţari, precum şi semnătura din numele lui Roma Siniţari a fost executată de însuşi Roma Siniţari.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Având ca temei prevederile articolului menţionat, revizuientul Ruslan Caruntu a anexat la cererea de revizuire copia contractului de vânzare-cumpărare din 29 iulie 2008, încheiat între Ana Stepan şi Roma Siniţari, copia paşaportului eliberat de către Federaţia Rusă pe numele lui Roma Siniţari şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 iulie 2013, întocmit de către Centrul naţional de expertize judiciare.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că aceste înscrisuri nu constituie circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, în sensul textului redat, acestea nu îndeplinesc cerinţele impuse de legiuitor.

Or, în sensul art. 449 lit. b) CPC este de înţeles că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, precum şi că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiul invocat în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ruslan Caruntu, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 02 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihai Siniţari împotriva lui Ruslan Caruntu cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi