2rh-277/15 — Declararea nulităţii contractelor de donaţie

prima instanţă: E. Cojocari dosarul nr. 2rh-277/15 instanţa de apel: S. Arnăut, Gh. Creţu, D. Manole instanţa de recurs: Iu. Sîrcu, V. Doagă, S. Moldovan Iu. Bejenaru, I. Corolevschi ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Elizaveta Panuţa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elizavetei Panuţa împotriva Rodicăi Botnaru (Prisăcaru) cu privire la declararea nulităţii contractelor de donaţie, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 01 martie 2012, prin care a fost respins recursul declarat de către Elizaveta Panuţa şi au fost menţinute decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 iunie 2011 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 22 mai 2009, c o n s t a t ă La 29 decembrie 2006, Elizaveta Panuţa a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Rodicăi Botnaru (Prisăcaru) cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie.

În motivarea acţiunii reclamanta Elizaveta Panuţa a indicat că din anul 1986 a locuit împreună cu Simion Panuţa, iar la 27 martie 1987, s-a născut fiica lor Vera Panuţa. Menţionează că în anul 1990, ei s-au căsătorit, iar în anul 1993, în baza deciziei Comitetului executiv al or. Durleşti, ea fost atribuită în proprietate casa de locuit nr. 183V din str. Sadoveanu, or. Durleşti. Susţine că în legătură cu faptul că în familie existau multe conflicte în privinţa dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat, în anul 1995, ea a încheiat cu soţul său un contract de donaţie, prin care i-a donat ultimului casa de locuit menţionată. Afirmă că pe parcursul vieţii în comun, soţul său întrebuinţa băuturi alcoolice şi făcea abuz de ele, iar la 16 noiembrie 2006, Simion Panuţa a decedat.

Invocă că la momentul perfectării actelor cu privire la acceptarea succesiunii, ea a aflat că la 26 iunie 2002, Simion Panuţa a încheiat cu Rodica Botnaru un contract de donaţie, însă nici ea, nici fiica sa şi nici persoanele apropiate nu cunosc cine este această persoană şi din ce motive soţul său a încheiat cu ea un asemenea contract. Ulterior, ea a aflat întâmplător de la vecini că în anul 2002, pârâta a închiriat o odaie în casa de locuit menţionată, iar apoi a plecat. Consideră că Rodica Botnaru (Prisăcaru) a profitat de faptul că soţul său, Simion Panuţa se afla în stare de ebrietate alcoolică şi nu conştientiza însemnătatea acţiunilor sale şi prin înşelăciune l-a determinat să-i doneze casa de locuit, care aparţine întregii familii şi în care au locuit permanent.

Prin urmare, solicită declararea nulităţii contractului de donaţie încheiat între Simion Panuţa şi Rodica Botnaru (Prisăcaru) la 26 iunie 2002. Ulterior, Elizaveta Panuţa a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat declararea nulităţii contractului de donaţie încheiat între ea şi Simion Panuţa la 27 aprilie 1995. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 mai 2009 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2010 a fost admis apelul declarat de către Elizaveta Panuţa, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost repusă în termenul de prescripţie şi admisă şi a fost declarată nulitatea contractelor de donaţie a imobilului din str.M.Sadoveanu,183V, or.

Durleşti, încheiate între Elizaveta Panuţa şi Simion Panuţa la 27 aprilie 1995 şi între Simion Panuţa şi Rodica Botnaru (Prisăcaru) la 26 iunie 2002. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 ianuarie 2011 a fost admis recursul declarat de către Rodica Prisăcaru, casată integral decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 iunie 2011 a fost respins apelul declarat de către Elizaveta Panuţa şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 01 martie 2012 a fost respins recursul declarat de către Elizaveta Panuţa şi au fost menţinute decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

La 17 iulie 2015, Elizaveta Panuţa a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi dispunerea rejudecării recursului. Revizuienta Elizaveta Panuţa, în motivarea cererii de revizuire, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de recurs. Menţionează că contractele de donaţie încheiate au un caracter fictiv şi nu au produs careva efecte juridice din momentul semnării. Susţine că la momentul semnării acestor contracte, ea locuia în casa de locuit din str. Sadoveanu,183V, or. Străşeni şi a continuat să investească mijloace băneşti în acest imobil, îmbunătăţind, astfel, valoarea acestuia, iar intimata nu s-a instalat niciodată în acest imobil.

Consideră că intimata a profitat de starea fizică a lui Simion Panuţa, care suferea de alcoolism cronic şi a perfectat contractele de donaţie a bunului pe numele său. Afirmă că Simion Panuţa suferea de alcoolism cronic şi se afla la evidenţă la Dispensarul Republican de Narcologie, fiind o persoană care nu înţelegea acţiunile sale, acesta fiind influienţat psihic la întocmirea şi semnarea contractului de donaţie din 26 iunie 2002. Invocă că instanţa de judecată nu a verificat dacă bunul donat a fost transmis în posesia donatarului şi dacă în privinţa acestuia au fost exercitate careva acţiuni de folosinţă, administrare sau dispoziţie. Mai invocă că instanţa de judecată nu a verificat cine avea viză de domiciliul la adresa menţionată, cine a folosit şi cine foloseşte la moment acest bun imobil şi de către cine au fost achitate impozitele pentru imobil, începând cu 26 iunie 2002. Menţionează că casa de locuit din str. Sadoveanu,183V, or.

Străşeni este unicul bun imobil, la care a contribuit împreună cu soţul său toată viaţa, însă în urma emiterii hotărârilor judecătoreşti, ea a rămas fără unicul spaţiu locativ, fapt ce constituie o încălcare flagrantă. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior. Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) CPC cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuenta Elizaveta Panuţa în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că admiterea cererii de revizuire ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că revizuienta nu a invocat nici un temei prevăzut de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Elizaveta Panuţa împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 01 martie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elizavetei Panuţa împotriva Rodicăi Botnaru (Prisăcaru) cu privire la declararea nulităţii contractelor de donaţie. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi