2rac-352/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: I. Ţurcan dosarul nr. 2rac-352/13 instanţa de apel: E. Clim, M. Anton, I. Secrieru DECIZIE 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Nicolae Clima examinând recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii comerciale „Crist-Valg” Societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 mai 2012, c o n s t a t ă: La 01 martie 2012 SC „Crist-Valg” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova” cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 27 octombrie 2011 a expediat în Ucraina (or. Reni) prin intermediul căilor ferate naţionale (vagonul nr. 95046231) marfa sub forma seminţelor de floarea soarelui cu greutatea 36 300 kg, în acest sens fiind întocmită declaraţia vamală primară nr. CN05012057. Menţionează că la locul de destinaţie, colaboratorii elevatorului Reni au depistat lipsa a 1 650 kg de marfă, fiind întocmit la cererea expeditorului de către reprezentanţa teritorială Reni a Camerei de Comerţ şi Industrie a Odesei actul de expertiză nr. 47 din 02 noiembrie 2011 conform căruia se certifică lipsa a 1 650 kg de seminţe de floarea soarelui în raport cu datele înserate în actele de transport şi expediţie.

Susţine reclamanta că a contactat reprezentanţii ÎS „Calea Ferată din Moldova” pentru ca să se prezinte la efectuarea expertizei, însă aceştia au refuzat, în pofida faptului că pe parcursul transportării la staţia Giurgiuleşti conform actului nr. 219 din 29 octombrie 2011 a fost constatată deteriorarea sigiliului vagonului nr. 95046231 cu aplicarea unui sigiliu suplimentar. Consideră că pârâta şi-a încălcat obligaţiunile transportatorului feroviar asumate conform contractului nr. 90048 privind acordarea serviciilor suplimentare 1 legate de sosirea şi expedierea mărfurilor din 12 martie 2009, prelungit până pe 31 decembrie 2011, neacordând servicii de transport feroviar calitative, ceea ce s-a soldat cu cauzarea de daune materiale.

În vederea soluţionării situaţiei iscate pe cale extrajudiciară, SC „Crist-Valg” SRL s-a adresat către ÎS „Calea Ferată din Moldova” cu mai multe cereri, în care a solicitat repararea prejudiciului material produs în rezultatul depistării lipsei mărfii expediate, însă acestea au fost respinse. Solicită reclamanta SC „Crist-Valg” SRL încasarea de la pârâta ÎS „Calea Ferată din Moldova” a preţului mărfii care este lipsă în mărime de 8 028,90 lei, a cheltuielilor de transportare feroviare în sumă de 969,49 lei şi a taxei de stat în mărime de 270 lei, iar în total 9 268,39 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 mai 2012 acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 mai 2012. La 05 mai 2013 ÎS „Calea Ferată din Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei hotărâri noi de respingere a acţiunii. Recurenta în motivarea recursului a invocat că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi au apreciat arbitrar probele prezente la materialele cauzei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului nu atestă data expedierii în adresa recurentei a copiei deciziei redactate a Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, iar recurenta în cererea de recurs indică că a recepţionat-o la 25 martie 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat se consideră a fi depus în termen.

La 31 mai 2013 în adresa intimatei SC „Crist-Valg” SRL a fost expediată copia recursului declarat de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 27 iunie 2013 SC „Crist-Valg” SRL a depus referinţă la recursul declarat de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs şi obiecţiile expuse în referinţa intimatei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, din următoarele considerente.

2 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 130 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din Codul transportului feroviar, calea ferată repară prejudiciul, produs în timpul transportului de mărfuri, în cazul pierderii sau lipsei mărfurilor – în mărimea valorii totale sau parţiale a mărfurilor. Valoarea mărfurilor se determină conform preţului indicat în factura vînzătorului sau în contract, iar în lipsa acestora – la preţul perceput, de regulă, în împrejurări comparabile, pentru mărfuri similare. Odată cu compensarea valorii mărfurilor pierdute, lipsă sau deteriorate (alterate), calea ferată restituie taxa de transport şi alte plăţi aferente, încasate proporţional cu cantitatea mărfurilor pierdute, lipsă sau deteriorate (alterate), dacă aceste plăţi nu au fost incluse în valoarea mărfurilor menţionate.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, şi anume din copia de pe declaraţia vamală primară nr. CN05012057 din 27 octombrie 2011, precum şi din declaraţiile părţilor expuse pe parcursul examinării pricinii în fond şi în apel rezultă în mod cert faptul că la 27 octombrie 2011 intimata-reclamantă SC „Crist- Valg” SRL a expediat prin intermediul reţelei de cale ferată (vagonul nr. 95046231) în baza scrisorii internaţionale de trăsură nr. 96192425 spre destinaţia or. Reni (Ucraina) beneficiarului companiei străine „Caron Export” LLP, marfa sub forma seminţelor de floarea soarelui cu greutatea 36 300 kg. Conform copiei de pe actul nr. 219 din 29 octombrie 2011 întocmit de către colaboratorii staţiei feroviare Giurgiuleşti asupra vagonului nr. 95046231 a fost aplicat un sigiliu suplimentar din motiv că sigiliul de bază era deteriorat.

Potrivit actului de expertiză nr. 47 din 02 noiembrie 2011 întocmit de către expertul Krot Oleg din reprezentanţa teritorială Reni a Camerei de Comerţ şi Industrie a Odesei, se certifică lipsa a 1 650 kg de seminţe de floarea soarelui în raport cu datele înserate în actele de transport şi expediţie, greutatea de facto a mărfii sosite fiind 34 650 kg.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare privind admiterea acţiunii înaintate şi încasarea de la transportatorul feroviar ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul expeditorului SC „Crist-Valg” SRL a costului mărfii deteriorate şi a cheltuielilor de transport aferente în condiţiile în care transportarea necorespunzătoare a încărcăturii prin diminuarea greutăţii acesteia se datorează exclusiv culpei transportatorului feroviar, acesta fiind ţinut să compenseze daunele materiale efectiv cauzate părţilor interesate.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei ca temei de admitere a recursului precum că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, neacordând o apreciere justă aplicabilităţii la cazul speţei a prevederilor Acordului privind transportul internaţional feroviar de mărfuri al Organizaţiei de Colaborare a Căilor Ferate din 01 noiembrie 1951, şi anume faptului că reclamaţia urma a fi adresată de către destinatar faţă de căile ferate ale 3 staţiei finale, respectiv de către elevatorul Reni („Caron Export” LLP) faţă de căile ferate ale Ucrainei, deoarece este eronat, la cazul litigiului atât expeditorul, cât şi destinatarul beneficiind în mod egal de dreptul de a se adresa cu o reclamaţia faţă de căile ferate ale statului expeditor sau, respectiv, destinatar, prezentând actele necesare în acest sens.

Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Acordul privind transportul internaţional feroviar de mărfuri al Organizaţiei de Colaborare a Căilor Ferate din 01 noiembrie 1951, în redacţia din 01 iulie 2008, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 439 din 16 iulie 2009, dreptul de a înainta pretenţii în baza contractului de transport îi aparţine expeditorului sau destinatarului de mărfuri. Conform art. 29 alin. (2) al aceluiaşi Acord, reclamaţiile motivate se înaintează în formă scrisă cu indicarea sumei despăgubirii de către expeditorul mărfii – către calea ferată expeditoare, iar de către destinatarul mărfii – către calea ferată de destinaţie.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Acordul privind transportul internaţional feroviar de mărfuri al Organizaţiei de Colaborare a Căilor Ferate din 01 noiembrie 1951, în redacţia din 01 iulie 2008, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 439 din 16 iulie 2009, pct. 2) înaintarea pretenţiilor către căile ferate se efectuează în cazul pierderilor parţiale a încărcăturilor de către expeditorul sau destinatarul mărfii cu condiţia prezentării originalului scrisorii de trăsură, fila de înştiinţare privind sosirea încărcăturii (fila nr. 1 şi nr. 5 a scrisorii de trăsură) şi actul comercial eliberat destinatarului căii ferate la calea de destinaţie.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că Organizaţia Internaţională de Colaborare a Căilor Ferate în mod direct şi expres a recunoscut dreptul la înaintarea reclamaţiilor atât expeditorului, cât şi destinatarului mărfurilor transportate feroviar, fiecare din aceşti subiecţi prezentând legături cu calea ferată a ţării de expediţie, şi, respectiv, destinaţie.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei precum că lipsa actului comercial întocmit de către autorităţile căii ferate de destinaţie eliberat destinatarului în contractul de transport feroviar internaţional condiţionează refuzul în repararea prejudiciului material cauzat în urma transportării, destinatarul omiţând să solicite eliberarea unui asemenea înscris probator, deoarece este neîntemeiat, la caz în lumina normelor legale pertinente autoritatea căii feroviare este obligată să întocmească actul comercial dacă pe parcursul transportării sau eliberării încărcăturii se depistează iregularităţi legate de mărfurile transportate, aplicarea unui sigiliu nou la staţia feroviară Giugiuleşti fiind un motiv întemeiat pentru autoritatea feroviară de destinaţie să efectueze verificarea stării încărcăturii şi să elibereze actul comercial.

Or, conform art. 18 alin. (1) pct. 1) al Acordului internaţional menţionat, calea ferată trebuie să întocmească actul comercial dacă pe parcursul transportării sau eliberării încărcăturii efectuează verificarea stării şi greutăţii acesteia şi a prezenţei scrisorii de trăsură şi constată lipsa totală sau parţială a încărcăturii, micşorarea greutăţii, deteriorarea sau scăderea calităţii mărfii transportate. 4 Iar potrivit art. 66 din Codul transportului feroviar, dacă la staţia de cale ferată de destinaţie, la verificarea stării mărfurilor, a masei lor şi a numărului de locuri, se constată lipsuri, deteriorări (alterări) de mărfuri sau dacă aceste circumstanţe au fost constatate printr-un act comercial întocmit pe parcurs, staţia de cale ferată de destinaţie este obligată să determine volumul lipsei, deteriorării (alterării) efective a mărfurilor şi să elibereze destinatarului mărfurilor actul comercial respectiv.

În cazul în care este necesară expertiza, calea ferată, din proprie iniţiativă sau la cererea destinatarului mărfurilor, invită experţi sau specialişti în domeniu. În aceeaşi ordine de idei, conform art. 154 alin. (1) şi (15) din Codul transportului feroviar, circumstanţele care constituie temei pentru a imputa responsabilitatea căii ferate, a expeditorilor de mărfuri şi destinatarilor mărfurilor, porturilor, altor organizaţii, precum şi călătorilor, în timpul efectuării transportului feroviar de călători, mărfuri, bagaje şi mesagerii se certifică prin actele comerciale, actele de formă generală şi alte acte. Calea ferată este obligată să întocmească un act comercial în cazul în care ea a constatat circumstanţele specificate în prezentul articol sau destinatarul mărfurilor a semnalat cel puţin una dintre ele.

În lumina celor relevate, ţinând cont de normele de domeniu, responsabilitatea de perfectare a actului comercial pe marginea prezentei speţe o poartă staţia feroviară de destinaţie Reni (Ucraina), însă la materialele prezentei cauze lipsesc date care să certifice că staţia feroviară respectivă ar fi vreodată examinat situaţia iregularităţilor cu privire la încărcătura seminţelor de floarea soarelui transportate în vagonul nr. 95046231, cu eliberarea destinatarului elevatorului Reni a actului comercial în acest sens. Instanţa de recurs reţine diligenţa şi responsabilitatea intimatei-reclamante SC „Crist-Valg” SRL în organizarea la locul de destinaţie a unei expertize imediat după sosirea încărcăturii la destinaţie şi recepţia acesteia de către destinatar, actul de expertiză nr. 47 din 02 noiembrie 2011 menţionat supra probând fără echivoc lipsa parţială a mărfii transportate.

Suplimentar, instanţa de recurs accentuează în virtutea normelor legale aplicabile prezentei cauze posibilitatea organizării unei expertize speciale, ceea ce a şi fost făcut de către intimata SC „Crist-Valg” SRL, recurenta ÎS „Calea Ferată din Moldova” refuzând participarea sa. Distinct de cele relatate, instanţa de recurs deşi împărtăşeşte opinia recurentului în contrast cu cea formulată de instanţele ierarhic inferioare că temeiul juridic al prezentului contract de transport feroviar internaţional este scrisoarea internaţională de trăsură nr. 96192425 şi nu contractul nr. 90048 încheiat între SC „Crist-Valg” SRL şi ÎS „Calea Ferată din Moldova” privind acordarea serviciilor suplimentare legate de sosirea şi expedierea mărfurilor din 12 martie 2009, prelungit până pe 31 decembrie 2011, opinează că omisiunea respectivă imputabilă Judecătoriei Centru mun.

Chişinău şi Curţii de Apel Chişinău nu poate fi calificată ca aprecierea arbitrară a probelor, în situaţia când nu se modifică în nici un mod esenţa juridică a raporturilor de transportare feroviară existente între părţi şi nu se dezangajează responsabilitatea transportatorului pentru livrarea intactă a mărfii. 5 Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. În lumina celor enunţate, instanţa de recurs conchide că prima instanţă şi instanţa de apel au evaluat corect probele administrate în proces în raport cu normele juridice aplicate, conchizând asupra admiterii acţiunii SC „Crist-Valg” SRL şi încasării în beneficiul său de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” a sumei de 9 268,39 lei cu titlu de prejudiciu material.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia recurată este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către ÎS „Calea Ferată din Moldova”şi de a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii comerciale „Crist-Valg” Societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la repararea prejudiciului material.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima 6