2rc-336/13 — Privind anularea penalităţii aplicate prin factura fiscală din 31 martie 2011 şi încasarea sumei de 28 957,20 lei,

Instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin Dosarul nr. 2rc-336/13 DECIZIE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Iulia Sîrcu judecătorul: Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov Ion Vîlcov, judecînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Crist- Valg”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” privind anularea penalităţii aplicate prin factura fiscală din 31 martie 2011 şi încasarea sumei de 28 957,20 lei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, prin care cererea de apel a fost restituită, c o n s t a t ă: La 19 iulie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” a depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria Economică de Circumscripţie împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” privind anularea penalităţii aplicate prin factura fiscală din 31 martie 2011 şi încasarea sumei de 28 957,20 lei.

În motivarea acţiunii, Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” a menţionat că la 31 martie 2011, prin factura fiscală cu seria HS nr.0808176, Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” i-a aplicat penalitatea în sumă de 28 957,20 lei pentru neexecutarea comenzii privind utilizarea a 50 de vagoane pentru transportarea grîului la staţiile Prut şi Vulcăneşti. Susţine că a apelat de nenumărate ori prin sunete telefonice, cereri înregistrate la cancelaria pîrîtului şi a argumentat faptul că neutilizarea vagoanelor nu se datorează culpei societăţii, fiind un caz de forţă majoră, deoarece prin Hotărârea Guvernului nr.52 din 02 februarie 2011 s-a dispus sistarea exportului de grîu.

Prin răspunsurile din 12 martie 2011 şi din 30 martie 2011, Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a respins argumentele invocate, indicînd că grîul ce urma a fi transportat de către ei, nu cade sub incidenţa Hotărîrii Guvernului cu nr. 52 din 02 februarie 2011. Necătînd la faptul că pîrîtului i-au fost prezentate contracte, certificatele de conformitate şi de calitate, întru probarea pertinenţei ce demonstrează că anume grîul care urma a fi transportat de către ei, a fost pus sub interdicţia exportului conform Hotărîrii Guvernului enunţate, ultima a decis calcularea şi aplicarea penalităţilor. Consideră că aplicarea penalităţii de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” este neîntemeiată şi ilegală.

Solicită, Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” anularea penalităţii aplicate din 31 martie 2011 prin factura fiscală seria HS cu nr. 0808176 şi încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” în folosul lor suma de 28957,20 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 27 octombrie 2011, pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” privind anularea penalităţii aplicate prin factura fiscală din 31 martie 2011 şi încasarea sumei de 28 957,20 lei, a fost transmisă spre examinarea în fond, după competenţă la Judecătoria Centru mun.

Chişinău (f.d.23). La 01 octombrie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” a depus cerere de modificare a pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul său, a sumei de 18 708,82 lei(f.d.72-75).

În motivarea cererii de modificare a pretenţiilor, reclamantul a menţionat că, Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a încasat neîntemeiat din contul societăţii penalitatea în sumă de 18 164 lei pentru neexecutarea comenzii privind utilizarea vagoanelor pentru transportarea grîului de la staţiile Prut şi Vulcăneşti la Portul Reni (Ucraina), contrar prevederilor Hotărîrei cu privire la sistarea temporară a exportului de grîu cu nr. 52 din 02 februarie 2011, abrogată prin Hotărîrea Guvernului cu nr. 320 din 04 mai 2011. Menţionează că conform listelor de calcul a serviciilor prestate şi anume: cu nr. 368 din 05 martie 2011 şi a altor acte conexe Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” i-a calculat şi i-a încasat suma de 2 296 lei pentru neexecutarea comenzii pentru luna februarie 2011 privind neutilizarea a 10 vagoane pentru transportarea grîului din staţia Vulcăneşti Portul Reni (Ucraina); cu nr. 309 din 01 aprilie 2011, i-a calculat şi i-a încasat suma de 3 427 lei pentru neexecutarea comenzii pentru luna martie 2011 privind neutilizarea a 12 vagoane pentru transportarea grîului; cu nr. 389 din 05 mai 2011 i-a fost calculată şi încasată penalitatea în sumă de 1170 lei, pentru neexecutarea comenzii pentru luna aprilie 2011, privind neutilizarea a 5 vagoane pentru transportarea grîului;

cu nr. 25 din 27 mai 2011 i-a fost calculată şi încasată suma de 11271,60 lei pentru neutilizarea comenzii pentru luna mai 2011 privind neutilizarea a 49 vagoane pentru transportarea grîului. Invocă că, pentru luna februarie - mai 2011 a planificat transportarea grîului deţinut în staţiile feroviare Prut si Vulcăneşti la export în staţia feroviară Portul Reni(Ucraina). Aceasta solicitare s-a efectuat cu includerea în planul de lucru al Întreprinderii de Stat „Calea Ferata din Moldova”, iar solicitarea respectivelor vagoane a fost efectuata la 20 ianuarie 2011. Telefonic de către subdiviziunile 2 interne a pîrîtului au fost informaţi despre necesitatea achitării amenzii întru neexecutarea comenzii primite de transport.

Menţionează că prin Hotărîrea Guvernului nr. 52 din 02 februarie 2011 cu privire la sistarea temporara a exportului de grîu, s-a dispus suspendarea temporară a exportului din Republica Moldova a grîului clasificat pe poziţia tarifară 1001, cu excepţia poziţiei tarifare 1001 90 910 - grîu comun şi măslin destinat însămînţării, grîu ce constituie obiectul transportării de Întreprinderea de Stat „Calea Ferata din Moldova”, potrivit cărora exclude aplicarea căror-va penalităţi posibile de aplicat întru neexecutarea planului aprobat de ultimul. Prin scrisoarea nr. 41 din 01 martie 2011, a fost atenţionată administraţia Întreprinderii de Stat „Calea Ferata din Moldova” de a ţine cont de faptul că neexecutarea comenzii primite de la ei, nu datorează culpei lor, dar este un caz specific de forţă majora.

Totodată s-a solicitat constatarea faptului inexistenţei culpei la neexecutarea obligaţiilor cu dispunerea necalculării amenzii. Prin răspunsul din 12 martie 2011, li s-a comunicat că marfa ce urma a fi transportată de către societate nu cade sub incidenţa Hotărîrii Guvernului nr.52 din 02 februarie 2011. Consideră, Societatea cu Răspundere Limitată “Crist-Valg” ca eronată concluzia pîrîtului ce este axată pe interpretarea eronată a Hotărîrii Guvernului nr. 52 din 02 februarie 2011. Solicită, Societatea cu Răspundere Limitată “Crist-Valg” încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Calea Ferata din Moldova” în beneficiul său suma de 18 708,82 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 03 aprilie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată “Crist-Valg” a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere integrală a acţiunii. La fel, a solicitat apelantul repunerea în termenul de declarare a cererii de apel, întrucît, hotărîrea primei instanţe nu a primit-o pînă la depunerea prezentei cereri de apel. La 20 mai 2013, Societatea cu Răspundere Limitată “Crist-Valg” a depus cerere de apel motivată cu aceleaşi solicitări. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată “Crist-Valg” a fost restituită, ca fiind depusă cu omiterea termenului.

Nefiind de acord cu încheierea instanţei de apel, la 27 iunie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată “Crist-Valg” a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu restituirea cauzei la Curtea de Apel Chişinău, pentru examinarea apelului. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel în mod neîntemeiat a restituit cererea sa de apel, întrucît, în perioada de 11 martie 2013 pînă la 06 aprilie 2013 reprezentantul apelantului Trestianu Dorin a primit tratament la domiciliu din care motiv a fost omis termenul de depunere a apelului, iar angajarea în cîmpul muncii a noului reprezentant al societăţii a fost la 27 mai 2013. 3 Potrivit prevederilor art. 425 CPC, recursul împotriva încheierii se depune în termen de 15 zile de la data pronunţării ei.

Curtea de Apel Chişinău a pronunţat încheierea la 12 iunie 2013, iar cererea de recurs a fost depusă la 27 iunie 2013, motiv pentru care Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea Curţii de Apel Chişinău întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicarea corectă a normelor de drept procedurale din următoarele considerente. În conformitate cu art. 362 alin. (1) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei s-a constatat că la 18 februarie 2013 reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” fiind prezent la judecarea pricinii în prima instanţă a primit copia dispozitivului hotărîrii pronunţate (f.d.137). La 03 aprilie 2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” a depus cerere de apel (f.d. 145) În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa de apel restituie cererea de apel dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. În conformitate cu art. 111 alin. (3) Codul de procedură civilă termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

Astfel, termenul de declarare a apelului a început să curgă pe 19 februarie 2013. Potrivit art. 112 alin. (1) Codul de procedură civilă termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii. Alin. (2) al aceluiaşi articol expres stipulează că, dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. Alineatul (3) acelaşi articol prevede că, actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.

Ţinînd cont de împrejurările menţionate în coraport cu normele enumerate, se conchide că apelantul – Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” cu dispozitivul hotărîrii primei instanţe a luat cunoştinţă la data pronunţării ei adică 18 februarie 2013, astfel încît termenul de 30 zile, consacrat în art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, a expirat la 20 martie 2013, moment ce prin raportare la 03 aprilie 2013 – data înregistrării apelului, indică asupra tardivităţii acestuia. Raportând normele citate la caz, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel 4 corecte şi întemeiate, rezultate din aprecierea justă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual.

Ca motiv de repunere a cererii de apel, Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” a menţionat că fostul reprezentant era bolnav, fapt pentru care a fost omis termenul de declarare a apelului. În opinia instanţei de recurs, nu pot fi reţinute, pentru casarea încheierii contestate, argumentele invocate de recurent în cererea de recurs şi în cererea de apel, deoarece acestea nu se încadrează în dispoziţiile art. 116 Codul de procedură civilă şi nu permit restabilirea termenului de prescripţie omis. În plus este de menţionat, că recurentul este o persoană juridică, care a avut posibilitatea de a împuternici un alt reprezentant pentru aşi apăra interesele în instanţa de judecată.

Avocatul Societăţii cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” Trestian Dorin, a cunoscut cu certitudine despre expirarea termenului de declarare a apelului şi în loc să respecte obligaţiunile sale procedurale şi să depună cererea de apel în termenul prevăzut de legislaţia în vigoare, acesta, la 15 martie 2013 solicită eliberarea hotărîrii motivate pentru a face cunoştinţă. Astfel, argumentul recurentului precum că reprezentantul său Trestian Dorin era bolnav şi anume din acest motiv a omis termenul de declarare a apelului, este unul declarativ.

Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov v. Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov vs. Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

În această 5 cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). În plus, recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” este viciat şi de absenţa temeiurilor juridice, incoerenţa între probele administrate la examinarea cauzei şi concluziile propuse, lipsa suportului legal al revendicărilor înaintate şi reprezintă doar un set de informaţii irelevante esenţei cauzei, din care considerent, nu pot servi drept temei pentru admiterea celor invocate.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Crist- Valg”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Crist-Valg” împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” privind anularea penalităţii aplicate prin factura fiscală din 31 martie 2011 şi încasarea sumei de 28 957,20 lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte Iulia Sîrcu Judecător Vera Macinskaia Judecător Ion Vîlcov 6