2rac-393/13 — Stabilirea sumei datorate

prima instanţă: S.Namaşco dosarul nr. 2rac-393/13 instanţa de apel: N.Budăi, A.Nogai, I.Muruianu ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎI,,Chiosa Natalia”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎI,,Chiosa Natalia” către Banca de Economii SA privind stabilirea sumei datorate şi obligarea de a semna actul de verificare a creanţelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013 prin care s-a admis apelul declarat de Banca de Economii SA, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 februarie 2010 şi s-a emis o nouă hotărîre sub formă de încheiere prin care cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol, c o n s t a t ă La 14 decembrie 2007 ÎI,,Chiosa Natalia” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Banca de Economii SA privind stabilirea sumei datorate şi obligarea de a semna actul de verificare a creanţelor.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, la 16.04.2002 ÎI,,Chiosa Natalia” şi Banca de Economii SA au încheiat contractul de credit nr.5. Menţionează reclamanta că deoarece era în situaţie economică nefavorabilă nu şi-a putut executa de sine stătător obligaţiunile contractuale de rambursare a creditului. Prin urmare, indică că obligaţiunile de rambursare a creditului urmau a fi executate din contul bunurilor gajate în folosul băncii. Pentru a cunoaşte suma datoriei pe contractul de credit nominalizat, la 28.12.2006, 23.01.2007 şi 17.03.2007 a înaintat băncii un act de verificare, care însă a fost respins.

Consideră reclamanta că refuzul băncii este ilegal, contravine datelor din informaţia contului 1412819483, eliberat de Banca de Economii SA la 25.11.2005 şi pct. 3, 4 din Regulamentul aprobat prin hotărîrea BNM nr. 130 din 15.05.1998, care 1 prevede că toate plăţile dobînzile şi penalităţile pe creditul acordat ÎI,,Chiosa Natalia” s-au stopat, astfel soldul datoriei fiind de 196 315, 77 lei. Mai menţionează că o altă dovadă în sensul cuantumului datoriei indicate îl constituie faptul că la 27.12.2004 la iniţiativa ÎI,,Chiosa Natalia” pentru a evita creşterea dobînzii şi penalităţilor între părţi s-a încheiat o tranzacţie de împăcare, care s-a aprobat de instanţa de judecată, însă pîrîtul avînd scopul de a extinde mărimea datoriei peste şase luni a contestat-o cu recurs, totodată în acest termen refuzînd executarea tranzacţiei de împăcare.

Solicită, constatarea datoriei pe contractul de credit nr. 5 din 16.04.2002 la situaţia din 14.12.2007 în mărime de 196 315, 77 lei şi obligarea pîrîtului în acest sens să semneze un act de verificare a creanţelor cu soldul în favoarea băncii în sumă de 196 315, 77 lei. Ulterior, reclamanta şi-a modificat şi concretizat cerinţele, solicitînd constatarea datoriei la situaţia din 08.07.2009 în mărime de 146 666, 66 lei (f.d.124 Vol-I). Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 februarie 2010 acţiunea a fost admisă, fiind constatat faptul că la 08.07.2008 datoria ÎI,,Chiosa Natalia” faţă de Banca de Economii SA pe contractul de credit nr. 5 din 16.04.2002 constituie suma de 146 666, 66 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Banca de Economii SA a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013 s-a admis apelul declarat de Banca de Economii SA, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 februarie 2010 şi s-a emis o nouă hotărîre sub formă de încheiere prin care cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol, explicîndu- se dreptul de a soluţiona litigiul în procedură contencioasă la instanţa judecătorească competentă. Totodată, s-a respins ca neîntemeiat demersul înaintat de Banca de Economii SA privind numirea unei expertize suplimentare şi demersul ÎI,,Chiosa Natalia” privind aplicarea sechestrului asupra apartamentului nr.1 din str. Dunării nr.5 or.

Cahul şi a casei de locuit nr. 29 din str. Hristo Botev or. Cahul. La 30 mai 2013 ÎI,,Chiosa Natalia” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea în vigoare a hotărîrii instanţei de fond. În susţinerea recursului, recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, pe care o consideră nefondată şi ilegală, fiind emisă cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, în acest sens nefiind constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. 2 Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de ÎI,,Chiosa Natalia” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎI,,Chiosa Natalia” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrea instanţei de apel este întemeiată şi legală, fiind adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii.

Argumentele recursului declarat nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia ei în fapt. Instanţa de recurs menţionează şi faptul că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, deasemenea recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI,,Chiosa Natalia” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de ÎI,,Chiosa Natalia” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4