3ra-1231/13 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 3ra-1231/13 Judecător: D.Manole Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima, Vera Macinskaia, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei Agricole „INTERO-AGRO” împotriva Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură privind încasarea datoriei, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013, prin care a fost admisă acţiunea reclamantului, CONSTATĂ: La 06 iunie 2012,Cooperativa Agricolă „INTERO-AGRO” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură privind încasarea datoriei în sumă de 115 601 lei şi a taxei de stat.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că, Cooperativa Agricolă „INTERO-AGRO” a depus la Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură dosarul de subvenţionare pentru accesarea la sprijinul financiar din partea statului conform Măsurii 11 de sprijin - subvenţionarea utilizatorilor de produse de uz fitosanitar şi de fertilizanţi, suma solicitată conform facturilor fiscale şi mărimea sprijinului acordat (15 % din valoarea procurărilor) fiind de 169 601 lei. S-a indicat că, după înregistrarea cererii şi controlul documentelor depuse, Cooperativa Agricolă „INTERO-AGRO” a fost selectată ca beneficiar de subvenţie. Prin ordinul de plată nr. 3234 din 29.12.2010, pîrîtul a transferat pe contul reclamantului 54 000 lei, restul subvenţiei în sumă de 115 601 lei nefiindu-i transferată.

Reclamantul a indicat că, prin scrisoarea-pretenţie nr. 26 din 02.02.2012 a solicitat Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură achitarea datoriei. La fel, a menţionat că în răspunsul pîrîtului nr. 198 din 13.04.2012, este indicat că achitarea datoriilor pentru dosarele depuse în anul 2010 au fost contabilizate ca datorii pentru anul de subvenţionare 2011, însă din imprudenţă s-a comis o eroare, dosarul fiind arhivat, din care motiv nu a fost supus procedurii de autorizare a plăţii datoriei în sumă de 115 601 lei. În consecinţă, reclamantul a solicitat încasarea din contul Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură în beneficiul Cooperativei Agricole „INTERO-AGRO” a datoriei în sumă de 115601 lei şi a taxei de stat.

1 Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013, a fost admisă cererea de chemare în judecată a Cooperativei Agricole „INTERO-AGRO”, fiind dispusă obligarea Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură să achite Cooperativei Agricole „INTERO-AGRO” datoria pentru subvenţie în mărime de 115 601 lei. Motivîndu-şi soluţia, instanţa a notat că, pîrîtul a recunoscut şi a menţionat în scrisoarea nr. 198 din 13.04.2012, că nu a achitat integral suma subvenţiei, iar pentru anul 2011 a preconizat achitarea datoriilor pentru dosarele depuse în anul 2010, inclusiv şi pentru utilizarea produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţi.

Totodată, instanţa de fond a invocat, prin prisma prevederile pct. 2 al Hotărîrii Guvernului nr. 369 din 24.01.2011 cu privire la modalitatea de utilizare a mijloacelor fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anul 2011, că dosarul de subvenţionare depus de către Cooperativa Agricolă „ITERO-AGRO” în anul 2010, urma să fie achitat integral începînd cu 1 octombrie 2011, şi prin urmare datoria faţă de Cooperativa Agricolă „ITERO-AGRO” cade sub incidenţa datoriilor care urmau să fie achitate în anul 2011. La fel, raportat la pct. 105 al Regulamentului cu privire la aprobarea modului de utilizare a mijloacelor fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 167 din 9 martie 2010, instanţa a menţionat că, dosarul de subvenţionare a Cooperativei Agricole „ITERO-AGRO” urma să fie transferat pentru arhivare, doar după achitarea integrală a subvenţiei acordate, iar faptul că dosarul de subvenţionare din imprudenţă a fost transmis pentru arhivare, nu constituie drept temei de respingere a acţiunii înaintate de către Cooperativa Agricolă „ITERO-AGRO”.

La 18 aprilie 2013, Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură a depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea Cooperativei Agricole „ITERO-AGRO”. Motivînd cererea de recurs, recurentul a indicat că, cererea Cooperativei Agricole „ITERO-AGRO” urma să fie procesată pînă la finele anului 2011, acesta urmînd să cunoască despre încălcare dreptului de obţinere a subvenţiei cel tîrziu la 01 ianuarie 2012. În acest context, făcînd referire la prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, recurentul a indicat că, cererea prealabilă urma să fie înaintată în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, adică nu mai tîrziu de 30 ianuarie 2012 şi nu 02 aprilie 2012 cum a fost înregistrată.

S-a mai indicat că, prin scrisoarea nr. 198 din 13.04.2012, Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură a expediat răspunsul la adresarea reclamantului din 02 februarie 2012, Cooperativa Agricolă „ITERO-AGRO” s-a adresat în instanţă, însă, la 06 iunie 2012, omiţînd cu mult termenul de înaintarea a acţiunii stabilit de art. 17 al Legii contenciosului administrativ. Cooperativa Agricolă „ITERO-AGRO” a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea lui ca neîntemeiată şi menţinerea hotărîrii contestate. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de Agenţia de 2 Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură este întemeiat şi urmează a fi admis, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. În conformitate cu art. 239 - 240 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. La adoptarea hotărîrii, instanţa judecătorească, în limitele pretenţiilor invocate, apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii. În acest sens, Colegiul atenţionează că norma de drept indicată impune instanţei de judecată exigenţe privind studierea minuţioasă a situaţiei de fapt a chestiunii supuse judecării şi încadrarea corectă de drept.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 03.04.2012, Cooperativa Agricolă „ITERO-AGRO” s-a adresat către Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură cu privire la plata sumei restante din subvenţie în mărime de 115 601 lei (f.d. 5), însă cererea sa nu a fost satisfăcută. Drept umare, la 06.06.2012 a contestat în instanţa de judecată acţiunile pîrîtului şi instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că hotărîrea instanţei de fond este ilegală, pornind de la următoarele. Potrivit art. 25 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie.

Astfel, prin scrisoarea Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură nr. 198 din 13.04.2012, intimatului i-a fost expediat un răspuns la adresarea sa din 02.04.2012, prin care i s-a refuzat în satisfacerea pretenţiilor sale. Cooperativa Agricolă „ITERO-AGRO” s-a adresat în instanţa de judecată la 06.06.2012. Potrivit art. 17 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri.

În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4) al aceleaşi legi, termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripţie. Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că Cooperativa Agricolă „ITERO-AGRO” a omis termenul de adresare în judecată. Potrivit art. 17 alin. (5) al Legii contenciosului administrativ, persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă. Însă, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a solicitat repunerea în termen. 3 Într-un stat de drept în care drepturile şi libertăţile persoanei sunt proclamate valori supreme, prescripţia este menită să asigure protecţia efectivă a drepturilor şi intereselor legitime a persoanelor fizice şi juridice.

Dreptul la un proces echitabil include respectarea principiului egalităţii armelor. Aceasta presupune posibilităţi procesuale egale pentru părţile în proces, indiferent de calitatea lor. Colegiul invocă jurisprudenţa CEDO, specificînd Hotărîrea din 18.03.2008 în cauza Dacia vs Moldova, p. 77, potrivit căreia instanţele judecătoreşti naţionale i-au permis Procurorului General, care a acţionat în numele Cancelariei de Stat, să înainteze acţiunea sa împotriva întreprinderii reclamate, deşi termenul general de prescripţie a expirat. Instanţele judecătoreşti naţionale au examinat litigiul.

Mai mult, Curtea consideră că înrăutăţirea unei situaţii juridice, care a devenit irevocabilă datorită aplicării termenului de prescripţie sau care – după cum este în această cauză – ar fi trebuit să devină irevocabilă dacă termenul de prescripţie s-ar fi aplicat fără discriminare în favoarea statului, este incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice (a se vedea mutatis mutandis, Popov vs Moldova (no. 2),nr. 19960/04, §53, 6 decembrie 2005). În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ concluzionează că instanţa de contencios ilegal a admis acţiunea, or, aceasta nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, ceea ce constituie temei de casare a hotărîrii recurate, conform art. 432 alin. (2) lit. a) CPC.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este ilegală, iar argumentele invocate de recurent sunt întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca tardivă. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei Agricole „INTERO- AGRO” împotriva Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură privind încasarea datoriei şi se emite o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima Vera Macinskaia Iuliana Oprea 4