3ra-1339/14 — Încasarea sumei

dosarul nr. 3ra-1339/14 prima instanţă: S. Balmuș instanţa de apel: N. Vascan, I. Cotruță și E. Clim ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas și Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată “Maxvol-Nicol” împotriva Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 18 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 01 martie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată “Maxvol-Nicol” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a fost indicat că în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 167 din 09 martie 2010 cu privire la aprobarea modului de utilizare a mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli, Societatea cu Răspundere Limitată “Maxvol-Nicol” a înaintat Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare din raionul Basarabeasca o cerere de sprijin financiar în sumă de 31 971 lei pentru măsura 11, prevăzută în Regulamentul pentru modul de utilizare a mijloacelor fondului pentru subvenționare a producătorilor agricoli.

Susține reclamantul că la cerere a anexat și documentele solicitate suplimentar pentru obținerea sprijinului financiar, inclusiv facturile fiscale și alte acte obligatorii. Astfel valoarea intervenției, conform facturii fiscale prezentate fără TVA constituia suma de 213 144 lei, fiind considerată de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură ca fiind suficientă pentru procedura de autorizație a plăților. După aplicarea coeficientului procentual de 15 % a fost stabilită suma de 31 971 lei. Indică Societatea cu Răspundere Limitată “Maxvol-Nicol” că la 18 noiembrie 2010 a prezentat Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură factura fiscală cu nr. XT 4191381 din 18 noiembrie 2010 în sumă de 186 666 lei fără TVA, cu solicitarea suplimentară de a-i acorda sprijin financiar în sumă de 28000 lei.

Menționează reclamantul că Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a efectuat plățile fără a ține seama de factura sus-indicată din 18 noiembrie 2010, transferîndu-i doar suma de 31 971 lei. Afirmă Societatea cu Răspundere Limitată “Maxvol-Nicol” că cererea prealabilă din 19 ianuarie 2012 adresată Directorului General al Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, cu rugămintea de a-i fi acordat sprijin financiar, a fost respinsă pe motiv că reprezentantul Agenției din raionul Basarabeasca a anexat la dosar, factura fiscală XT 4191381 din 18 noiembrie 2010, fără a respecta procedura de modificare a sumei solicitate din cerere, și fără a prezenta suplimentar o altă cerere ce ar servi ca temei juridic de a lua în calcul și factura fiscală XT 4191381 din 18 noiembrie 2010 în sumă de 186 666 lei.

Cu răspunsul Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, reclamantul nu este de acord, considerîndu-l ca fiind ilegal, or Societatea cu Răspundere Limitată “Maxvol-Nicol” a depus cerere de acordare a sprijinului financiar în termenul stabilit, inclusiv a transmis factura fiscală nr. XT 4191381 reprezentantului Agenției din Basarabeasca înainte cu 12 zile de la data-limită stabilită. Astfel susține Societatea cu Răspundere Limitată “Maxvol-Nicol” că Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură este obligată să-i acorde sprijin financiar în sumă de 28 000 lei, pentru măsura 11 din Regulament, care revede subvenționarea utilizatorilor de produse de uz fitosanitar și de fertilizanți, deoarece au fost întrunite toate condițiile legale.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată “Maxvol-Nicol” obligarea Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură să-i acorde sprijin financiar în sumă de 28 000 lei, conform facturii fiscale XT 4191381 din 18 noiembrie 2010 și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a obligat Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură să acorde sprijin financiar Societății cu Răspundere Limitată “Maxvol-Nicol” în sumă de 28000 lei în temeiul facturii XT 4191381 din 18 noiembrie 2010, precum și încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1000 lei (f.d.

122, 126-130). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 apelul declarat de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a fost respins, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 decembrie 2013 (f.d. 148-151). La 31 iulie 2014 Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 decembrie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor instanțelor inferioare cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a indicat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, încălcînd mormele de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La materialele cauzei nu este indicată data expedierii de către Curtea de Apel Chişinău în adresa participanţilor a copiei deciziei din 14 mai 2014 (f.d. 152), iar în cererea de recurs Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a indicat că a recepționat copia deciziei motivate a instanței de apel la 18 iunie 2014. Astfel Colegiul Civil Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul declarat la 31 iulie 2014 de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, este depus în termen.

Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 05 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimatul nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Maria Ghervas Tatiana Vieru