2rh-273/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2rh-273/13 prima instanţă: M. Ţurcan instanţa de apel: A. Minciuna, A. Doga, N. Traciuc instanţa de recurs: V. Doagă, Iu. Oprea, I. Corolevschi, Iu. Şumcov, N. Clima ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Valentina Clevadî Tamara Chişcă-Doneva, Nicolae Clima examinînd cererea de revizuire depusă de Pojoga Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Pojoga împotriva societăţii pe acţiuni „La casa nouă” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2013, c o n s t a t ă La 19 octombrie 2010, Vasile Pojoga a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „La casa nouă” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că el prin ordinul nr.10 din 30 aprilie 2010 a SA La casa nouă”, a fost concediat din funcţia de vînzător consultant pentru lipsa nemotivată de la lucru pe parcursul zilelor 19, 20, 21, 22 şi 23 aprilie 2010 consecutive în conformitate cu art. 86 alin.(1) lit. h) şi art. 206 alin.(1) lit. d) al Codului muncii.

Consideră reclamantul Vasile Pojoga că ordinul contestat este ilegal şi nu corespunde realităţii, deoarece la data de 19 aprilie 2010 reclamantul a avut zi liberă, iar în zilele de 20 şi 21 aprilie 2010 a fost la serviciu şi a eliberat marfa, fapt confirmat prin factura fiscală şi bonul de consum din 21 aprilie 2010. Reclamantul susţine că el a fost concediat fără consimţământul organului sindical ierarhic superior, fapt ce contravine prevederilor art. 87 şi 387 al Codului muncii, care prevăd interzicerea concedierii şi aplicarea sancţiunilor disciplinare fără acordul organului sindical Pojoga Vasile a mai invocat că este membru al sindicatului, existenţa căruia cît şi alegerea reclamantului în calitate de organizator al organului sindical se confirmă print-un şir de probe prezentate.

Mai mult ca atît, reclamatul nu a creat condiţii normale de muncă privind securitatea şi sănătatea în muncă, mijloace de protecţie şi igienă la locul de muncă, fapt ce a dus la suspendarea activităţii întreprinderii în urma controlului efectuat de către Centrul de muncă preventivă al mun. Chişinău. Cere reclamantul, Vasile Pojoga anularea ordinului nr.10 din 30 aprilie 2010 a SA „La casa nouă” de eliberare din funcţie, restabilirea în funcţie de vînzător, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru din ziua concedierii pînă la data restabilirii în funcţie, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi anularea înscrisurilor din carnetul de muncă şi eliberarea unui nou duplicat al carnetului de muncă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 16 decembrie 2010, acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulat ordinul nr.10 din 30 aprilie 2010 a SA „La casa nouă” privind eliberarea lui Vasile Pojoga din funcţie, a fost restabilit Vasile Pojoga în funcţia de vînzător consultant la SA „La casa nouă”, s- a încasat de la SA „Casa Nouă” în beneficiul lui Vasile Pojoga salariul mediu pentru toată perioada de lipsa forţată de la muncă în sumă de 11601,28 lei, prejudiciul moral cauzat în mărime de 2000 lei şi obligată SA „La casa nouă” să elibereze lui Vasile Pojoga duplicatul carnetului de muncă, în care să nu fie inclusă înscrierea cu nr. 20 din 30 aprilie 2010 despre concediere, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 septembrie 2011, apelul declarat de SA „La casa nouă” a fost admis şi casată hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2013 a fost respins recursul declarat de Pojoga Vasile şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 septembrie 2011. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013 cererea de revizuire declarată de Pojoga Vasile a fost respinsă ca inadmisibilă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2013o nouă cerere de revizuire declarată de Pojoga Vasile a fost respinsă ca inadmisibilă. La 31 iulie 2013, Pojoga Vasile a depus din nou o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea cererii, suspendarea examinării cauzei pînă la restabilirea ordinii de drept, revizuirea deciziei instanţei de recurs, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea cererii revizuentul Vasile Pojoga a indicat că după adoptarea deciziilor contestate au devenit cunoscute un şir de circumstanţe noi esenţiale ale pricinii, s-au descoperit înscrisuri probatore care combat concluziile dubioase ale instanţei de judecată şi care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu a depins de voinţa părţilor. În susţinerea poziţiei sale revizuentul a menţionat că este prezentată copia răspunsului preşedintelui CNSM din 13 octombrie 2010, prin care ultimul nici pe departe nu se referă la inexistenţa organului sindical, cît şi copia răspunsului preşedintelui CNSM, Oleg Budza, nr.04-17/142 din 15 februarie 2012, prin care se confirmă existenţa organului sindical şi al liderului sindical ales legal.

Toto odată, prin copia Raportului de expertiză nr.888/166 din 20 aprilie 2012 al Centrului Naţional de Expertize Judiciare al MJ, prin se combat declaraţiile false ale martorului N.Tomşa, precum că semnăturile din CCM pe anii 2007 – 2010 nu-i aparţin. De asemenea, cele sus menţionate se confirm şi prin cererile martorilor M.Gangan, A.Roman, pe marginea falsificării mărturiilor în procesul-verbal al şedinţei de judecată adresate preşedinţilor instanţelor de judecată, prin care cer dezminţirea concluziilor eronate. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele considerente.

Colegiul susţine că motivele revizuirii sînt prevăzute expres de art.449 CPC. Hotărîrea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acestei hotărîri, dar numai în baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data pronunţării. Astfel, pe calea revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce au format obiectul judecăţii finalizată cu pronunţarea hotărîrii a cărei revizuire se solicită. În conformitate cu art.449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că revizuirea este o cale de retractare şi nu de reformare, în cadrul cărei nu poate fi verificată legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate. Astfel, aceste argumente invocate de revizuent nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.449 CPC şi nu pot servi temei pentru redeschiderea procesului, dat fiind faptul că circumstanţele sau faptele noi prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte noi pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt esenţiale pentru judecarea justă a cauzei.

Prin urmare, argumentele invocate de revizuent precum că deciziile au fost adoptate cu grave încălcări ale normelor de drept şi procedurale, deoarece datele indicate în procesul-verbal al şedinţei de judecată şi decizia adoptată sunt contradictorii, în procesul-verbal al şedinţei de judecată nu au fost indicate explicaţiile părţilor, nu constituie un argument care ar influenţa în mod direct soluţia instanţei de recurs. Or, una din condiţiile esenţiale pentru admiterea cererii de revizuire pe temeiul prevăzut de 449 lit. b) CPC este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Astfel, înscrisurile prezentate de revizuent, nu pot servi drept temei de admitere a cererii de revizuire, deoarece nu este stabilit că au fost reţinute de către una dintre părţi, iar încă o condiţie obligatorie pentru revizuire este ca înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decît cea pronunţată. Tot odată, instanţa menţionează că înscrisurile prezentate nu influenţează nici într-un fel soluţia dată de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau înscrisuri noi pot servi drept temei de revizuire, ci doar acela care sunt esenţiale pentru judecarea justă a cauzei.

Instanţa de revizuire notează că motivele revizuirii sînt prevăzute limitativ de art.449 CPC, hotărîrea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărîri, ci numai în baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data pronunţării. Astfel, pe calea revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce au format obiectul judecăţii finalizată cu pronunţarea hotărîrii a cărei revizuire se solicită. Mai mult ca atît, însuşi admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptului Omului în cazul Popov (nr. 2) contra Moldovei. În cauza specificată CEDO aminteşte că „casarea unei hotărâri irevocabile este un act instantaneu, care nu creează o situaţie continuă, chiar dacă ea determină redeschiderea procedurilor”. În acelaşi timp, Curtea susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie . Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiurile invocate de către revizuent nu influenţează asupra legalităţii hotărîrilor judecătoreşti, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Vasile Pojoga ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art.art.269-270, art.453 al.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Pojoga Vasile, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Pojoga împotriva societăţii pe acţiuni „La casa nouă” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Tamara Chişcă-Doneva Nicolae Clima